Defeisbucizarea

Am impresia că a început.

Retragerea din cocina lui Zuckermanberg și transferul către zone mai curate se poate face rapid, fără mari sincope.

Cum am privit cu dispreț ciudățenia de maladie indusă pe care o reprezintă această aplicație prost făcută, neprietenoasă și cumva pe dos, nu pot empatiza suficient cu unii care au investit mult timp în acest instrument. Totuși, mă îndoiesc că ar fi mulți cei care ar suferi cu adevărat dacă se desprind din mlaștina respectivă. Cu un impuls moderat ca intensitate, se poate.

Am impresia că la fel de ciudata, neomeneasca, încrîncenare idioată a maladiei induse din piață începe să creeze anticorpi la feisbuc. Doar rupt total de lume să fii ca să nu realizezi că există o legătură cauzală directă între excesul de viol în haită dezlănțuit  net, odată cu alegerea personajului KWJ, și materializarea halucinantă a anonimului agresiv dă pă net în sărmanii reduși din piață. Șocul pe care îl produce sărăcia intelectuală absolută pe care o vezi grupată într-o  masă fără idei, fără vreun pic de flexibilitate în materie de comunicare, plictisitor de repetitivă, plictisitor de închistată într-o contradicție internă pendulînd între ură brută și ura politically corectă nu poate fi ignorat.

În contextul perceput ca periculos de mulți oameni care înțeleg ce li se face și ce li se pregătește de către păpușarii din spatele acestor biete ființe golite de idei proprii, legătura evidentă dintre acțiunea instrumentului feisbuc și rezultatul deprimant al mulțimii amorfe, care poate avea puterea să le schimbe viața în rău, pune în fața fiecărui consumator de feisbuc o oglindă rece, nemiloasă.

Reacția posibilă și, cred eu, din ce în ce mai răspîndită va fi desprinderea din mlaștină.

E simplu. La fel de simplu ca și săritul peste A3, devenită de 2-3 zile vuvuzea pentru piețari. Butonul, clic, pa. Unul pe telecomandă, altul al mausului.

Prin exces își pierd țintele. Cine crede că ținta sunt cei neutri, decuplați din politic, se înșeală. Contează și acolo cîțiva, fără îndoială, dar nu ai cum să mobilizezi suficient de mulți dacă nu ai dușman. Prin abandonarea terenului de joc infestat cu hăitași net, nu mai poți alimenta inocenții neutri cu spectacolul conflictului.

În același timp, nu mai ai cum să rupi schimbul de idei al celor aflați pe poziții apropiate și care erau bruiați și distrași frecvent în hărțuieli cronofage și sterile de către hăitași. Instrumente se găsesc.

Think about it. (De ce în engleză!? Compensație pentru feisbuc.)

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: