Monthly Archives: Mai 2017

Sociopații establișmentului

Nici nu mai știam că există. Speram că face bangigiamping extrem pe undeva, cît mai aproape de sol. Poate că asta făcea și a intrat în contact cu solul. Nu i-a folosit la nimic.

Revenirea lui mi-a reamintit, totuși, ceva. Că fixitatea turcanică sau bușoică nu e specifică doar generației tinere de lupi. Lupi!? Vai de mama lor, niște maidanezi plini de jigodie.

De Cataramă e vorba. Estblișmentul, sau ce a mai rămas din el odată cu adîncirea ocupației externe, binomizarea statului și controlul tot mai direct asupra deciziei, contraatacă. Dezgropînd un automaton extremist, în cel mai pur sens al cuvîntului.

Moțiunea sau cum i-o fi zicînd încropelii care se vrea circulată prin mediile zombificate ale (PN)liberalilor de ziua a 8-a plusează odios în direcția exterminării statului român.

Catarama se visează lacăt pe cureaua strînsă sufocant în jurul gîtului nostru. Catarama vrea, cu tupeu calchiat gros după maladia celui globalist, privatizarea spitalelor, a instituțiilor de învățămînt superior și a tot ce se mai află, dpv economic, sub controlul statului.

Catarama zice că bate cioloșul. Automaton după automaton. Secreție a blestemului trădării, îmbătrînitului fixist, altădată aripă tînără, sau cum mama lor se mai recombinau și rebotezau căpitanii anilor 90, pare să i se mai fi găsit de un zvîcnet prin bateria stoarsă.

Ceva îmi pute a disperare, asemănător, și nu cred că e o simplă coincidență dans le cas de cătărămel, cu descompunerea sistemului în Franța, prin Macron. Că e disperare de securiști lăsați pe afară, că e disperare de securiști care se cred, a n-a oară, deștepți cînd aplică o schemă care s-a dovedit de n-1 ori perdantă, că e disperarea ocupantului străin în fața oligofreniei turcanice (cea mai proastă slugă trebuie să priceapă, totuși, cîte ceva), că se amestecă și disperarea frustraților lași din penele, mi-e tot una.

Serios, mă Viorele, chiar așa direct ? Distrugerea fizică și cea mentală a nației dintr-o singură labă ? De unde îi scoateți !?

Gata, de ajuns cu reinjectatul ăsta sinistru. Să ne întoarcem spre mustăciosul care se crede foarte șmecher.

Dragnea, cu tine vorbim ! Ascultă, babicule. Pînă acum ți-a mers cu gargara și cu autosabotajul. De acum încolo mai trebuie să și faci ce ai tot aburit ecranele că vei face. Tu. Pentru că ți-ai asumat un rol de stalin-caudillo-mazarin, ne-ai semnalat pînă la lehamite ce pumn de fier în mănușă de catifea ești matale, cum te-ai scuturat de păcatele tinereții și ești invulnerabil de cinstit și patriot, ba chiar dispus la sacrificiu. Hai, lasă gargara, treci la fapte în acord cu vorba.

Șerban Nicolae s-a sacrificat, aproape masonic, pentru a smulge în cădere costumul de carnaval al mustăciosului. Dacă tot se crede bărbat fatal, să-l vedem acum pe teleormăneanul nostru cum nu-și ascunde bărbația în spatele unei frunze de cazancioc ci își asumă despuierea cu mîndrie, pentru binele nației. Cred că am pierdut o țîră de ironie, pe aici, pe undeva. Îmi permit.

Lipsesc mufe din colaj. Să simplificăm. Te dai cu străinul, te califici pentru „de-un cap sunt mai scurți”. It is just a matter of time.

wassup

N-a trecut mult și mi-au dat lacrimile. De la chipsurile cu wasabi pe care le ronțăiam.

Repetitivă, fără îndoială. Ei, și ? Te poți opri cînd vrei. Dacă poți. Ca de obicei, am nimerit o boabă pe alături, tot stăteam cu capul aplecat pe un umăr. Și mi-au dat lacrimile și tot tacîmul.

Varianta de o oră se aude mai bine. Adică se repetă de cinci ori tema. Adică cele douăsprezece minute în care se repetă tema. Te poți opri cînd vrei. Am perfectat și eu tema mea, tejnica ( = tehnica cu gura plină) cu două bobițe aruncate simultan în gură. Pe una o ataci, pe cealaltă o lași în pace. Limba e preocupată de operațiunile executate asupra bobiței atacate și culege exact iuțeala potrivită din coabitarea cu cealaltă. Fir-ar Dragnea și partidul lui !

Am văzut și filmul. Cred. Sigur. Mi-a plăcut. Cred. Sigur. Cum să nu-mi placă, dacă aș fi vrut să trăiesc la sfîrșitul anilor cincizeci, începutul anilor șaizeci !? Era o lume normală la cap. Relativ. Absolut. Am ajuns ca un cretinel de smartphone, mă mîndresc cu descoperirea unei metode de a mastica chipsuri cu wasabi.

Parcă e kabuki la relanti. Arunc și eu un cuvînt să mă dau cult. Ce treabă are kabuki cu clipul ? Niciuna. E un fel de hrean, seamănă la gust cu muștarul de Dijon sau cel rusesc. Wasabi, adică.

Ce se bea la muzica asta ? Cu wasabi nu se bea nimic. Trebuie să-mi suflu nasul.

Poți să te oprești cînd dorești. Și din una, și din alta…

10,5 milioane extremiști de dreapta

I – Participation aux scrutins

Nombre % des inscrits % des votants
Inscrits 46 303 662
Abstention 11 416 454 24,66%
Votants 34 887 208 75,34%
Blancs 2 989 270 6,46% 8,57%
Nuls 1 056 125 2,28% 3,03%
Exprimés 30 841 813 66,61% 88,40%

II – Résultats métropole et outre-mer actuels (8 mai à 2h30) :

Candidats Voix
Nombre % des inscrits % des exprimés
M. Emmanuel MACRON 20 257 167 43,75% 65,68%
Mme Marine LE PEN 10 584 646 22,86% 34,32%
TOTAL 30 841 813 100% 100%

Sursa: ministerul de interne francez

10,6 milioane, 34% din voturile valide exprimate, 23% din numărul total de alegători. După o campanie slabă a Marinei, cu toată oligarhia globalist antinațională grupată într-un front unit împotriva ei.

Desigur, o treime din voturi, aproape un sfert din tot electoratul, nu contează, nu exprimă nimic, niște extremiști. Partea proastă în toată gaytudea (mohorîtă și anemică, de altfel, bașca păzită cu mitraliere și zone largi de securitate în jurul mahărilor la fel de șterși și blegi ca și creasta pleoștită a cocoșului altădată renumit pentru panașul său) e că împotriva extremiștilor se contabilizează tot – extrema stângă, stânga, centrele (toate trei), dreapta. Asta înainte de scurgerile a căror publicare a fost interzisă și din care va reieși limpede cine a dat banii și cine îl controlează pe Macron, înainte de chinurile din care ar urma să se stoarcă o majoritate parlamentară, înainte de primele măsuri macroniste care vor lovi crunt în francezul obișnuit, curînd.

Bine că a pierdut Le Pen, fiica. Poate îi face loc lui Le Pen nepoata, care pare să aibă tot ce trebuie. Sau poate unui nou de Gaulle. Scadența se apropie, chiar nu mai contează cîțiva ani.

Guiana, Martinica și Reunion au votat masiv cu Le Pen, rasista. Opunîndu-se explicit imigrării forțate, în masă, care îi distruge pe băștinași și acolo. Tic, tac.

Titlul se vrea șocant, dar în ziua de azi un politician trădător a devenit o prezență comună. Mult mai interesant conținutul, valabil dincolo de Macron sau chiar de Franța. Totul e construit mult mai simplu, mai nenuanțat decît ni se pare adesea. Restul e doar zgomot.