Monthly Archives: Iunie 2017

O încălzire ușoară

…vorba conului Badea, Mircea Badea.

Nu, nu ne referim la încălzism, minciuna cu clima care se schimbă (să mori tu, Gore !?) din cauza omului cel rău. Și a restului de viețuitoare tupeiste care consumă oxigen și produc dioxid de carbon, în nemernicia lor, pentru a trăi.

Ne gîndim la dictatorul pe viață, trilăturalnicul și atît de insidios prezentul podgorean Isărescu.

Regimul binomial Coldea-Kovesi, rămas cu denumirea, deși locul lui Coldea a fost luat de altul (sau nu, hi, hi) nici nu ar conta dacă nu ar fi existat cupola primordială a marelui definitiv, irevocabil, imuabil, don Mugur. Desigur, marele Mugur, în ciuda aparențelor, e trecător și nu se știe ce bucurie a nebunilor ne așteaptă după colț. Marea cupolă financiară își aruncă umbra letală oricum și a găsit în banca oriceînafarădenațională partenerul de crimă ideal. Cu Mugur cu tot. Nu degeaba stă neclintit, în strungă ca haiducul, la pîndă, Florin. Sau un Lucică. Sau încă. Oamenii știu ce contează cu adevărat, nu un fleac de post de premier al unui guvern pîrît (sau pîrlit, nu se înțelege foarte bine).

Cupolă care, în sensul larg, de cînd nu ne-am mai ocupat, a devenit din ardentă sprijinitoare a statului polițienesc și operator direct al terorismului… era să-i zic de stat.

Fără complicitatea trădătoare a BN(de la ce vine N!?)R, România nu s-ar afla, nici pe departe, în situația dramatică de astăzi.

Încălzire ușoară, dar pe un plan larg.

Ținta principală va fi cartelul criminal al băncilor străine din România care, fie și în cadrul unei încălziri ușoare, trebuie atacat dur. Scopul final va fi lichidarea sclaviei financiare prin renaționalizarea băncilor care au aparținut statului și limitarea activităților oricărei entități financiare străine la operațiuni simple de creditare a persoanelor și firmelor private, strict în limite dictate de capitalul financiar deținut și operat în România.

Zarafii vor fi alungați din templu.

Încălzire ușoară în plină vară. De obicei, toamna vin necazurile, dar niciodată din seninul verii.

 

Nu asistăm la o luptă, asistăm la o vînzoleală, cel mult la o zvîrcolire fără șanse de reușită.

România se află ferm strangulată în lațul dominației străine. Partidele politice par o glumă proastă. Economiei românești îi lipsesc multe, dar cel mai mult duce lipsă de capital românesc, inclusiv de stat. Banca… națională… glumeam ! Serviciile secrete sînt atît de evident penetrate, ca să nu zic complet reconfigurate conform intereselor străine, încît nici bancuri nu-ți mai vine să faci pe seama lor. Justiția oscilează între teroarea de stat și terorismul destructurant de stat. Monstruozitățile de tip Kovesi, CSM, DNA, „ministru de justiție” au trecut dincolo de utilitatea lor ca metodă de asuprire și descurajare, dincolo de valoarea de simbol permanent umilitor al victoriei asupra băștinașilor, ajungînd într-o zonă de science fiction, aproape imposibil de înțeles. Mass media… nu vreau să-mi perturb digestia cu gînduri grețoase.

Am trecut, preț de vreo 15 secunde, peste looktv. De ce funcționează în statul național român o asemenea agentură de propagandă revizionistă ? Răspuns… care stat român ?

Pot s-o lungesc mult cu exemple recente de atitudini, acțiuni, evenimente, personaje tot mai ciudate, tot mai departe de o logică naturală, tot mai departe de normalitate, fie ea politică, socială sau chiar psihică.

Nu e o întîmplare, nu am ajuns încă în lumea dominată de idiocrație, cele ce se petrec fac parte dintr-o lucrare gîndită, planificată și ajustată sistematic realităților măsurabile. Numai noi trăim într-o lume virtuală, stăpînii noștri și uneltele lor au grijă să ne ia pămîntul, inclusiv la propriu, de sub picioare.

Vine un nou guvern. Cînd va veni, cu sau fără circ comandat johannist. Vine gata șubrezit. Terfelitorii și-au făcut deja treaba.

Greu să ai curaj cînd ești tot mai prost. Devenim din ce în ce mai proști. Idiocrația nu s-a instalat, deocamdată doar crește masa critică de idiotizare. Dacă nu mă credeți… facebook așteaptă (ne)răbdător. Doar pentru asta a fost inventat.

Uitam ceva important. Proștii nu au onoare. Nu înțeleg conceptul. Iar prostia nu oferă demnitate vieții, e un chin și, mai devreme sau mai tîrziu, doare.

Dați ce titlu doriți.

Care sună mai bine ?

Să ne jucăm. Îl prefer pe cel negru – 2m black, nude shibata(!?). Dinamică mai bună. Dar și căștile mele de 1 milion vechi și urechile mele de sub 14KHz (odioasă surpriză!) așteaptă la cotitură, hămesite, o dinamică cît mai dinamică.

 

Fără securisme ieftine !

Atît de jos a coborît nivelul culturii politice încît prosteala operează cu cele mai subțiri, idioate, grosolane mesaje.

Cum sînt sătul de securismele ieftine, cum nu mai am răbdare, o voi tăia la obiect.

Da, Johannis și cei cel comandă se află în spatele îndărătniciei autistului Grindeanu.

Da, Grindeanu e un securist de rang mic, cîrtiță veche în PSD, căruia, poate și cu noroc, i-a venit la un moment dat rîndul să-și servească patria. Care patrie ? Fleacuri și complicăciuni, cred că nici ei, Klaus Sorin Grindeannis, nu mai știu.

Nici de partea cealaltă nu bag mîna în foc, pentru mustăcios, dar parcă se înverșunează cam tare împotriva lui și nici nu văd un securist-securist (nu repetați de prea multe ori că nu se știe ce iese) menționînd adesea, fie și fără concretizare, ideea cu fondul suveran.

Dar, fie, chiar și în varianta cu asigurare la două capete, Grindeanu ăsta merita să plece. Eu cred că pesedeii normali l-ar fi vrut plecat de mult, cam de pe la rezisteala din piață.

Cum autistul nu pleacă de bună voie, cum neamțul avea răspunsul pregătit, cum rezistocii sînt gata mobilizați, cum presarii mestecă prostii conformiste care alimentează și legitimează absurdul situației (inclusiv A3, momeala-lesă care controlează nivelul permis de naționalism astfel încît să nu devină niciodată periculos pentru stăpînii străini), cum analistul cutare, fost procuror, și cu politicianul cutare, fost procuror, sau avocatul cutare, fost procuror, toți securiști, au urcat prompt pe baricadele mediatice să explice că, musai, se poate doar cu moțiune de cenzură, eu nu am niciun dubiu că avem de a face cu lucrătura aceleiași rețele, cu neamțul în centru pe post de păianjen de paie.

Cu Badea nu sînt de acord. Să plece canaliile astea, nu românii. Sau să îi ajungă pedeapsa bine meritată de către trădătorii de țară.

Va fi suspendat, în sfîrșit, Johannis ?

Dacă neamțul încearcă (iar !) o nouă și la fel de elucubrantă lovitură de stat în combinație cu autistul Grindeanu și cu alți 2-3 zăpăciți (=miniștri pesede), vor iniția parlamentarii pesede+alde suspendarea așa-zisului președinte ?

Totuși. Mă piș pe eventualii haștagreziști din piețe. Avem un parlament votat. Au de gînd aleșii să reprezinte națiunea sau trebuie să ne reprezentăm direct, pe oriunde nimerim și cu orice unealtă avem la îndemînă ?

Aud ? Întreb și eu.

Nici, nici și iar nici

Nu-mi vine nici să plîng nici să rîd. Mi se cam rupe.

În definitiv, omenirea sigur primește ce merită. Cu românii aș fi tentat la mai multă îngăduință, doar sînt ai mei, cum ar veni. Dar nu mă regăsesc. Cu fiecare an care trece mi se pare că devine tot mai mult treaba următoarei generații. În care nu am deloc încredere. Și de ce aș avea ? Cultură ioc, etica muncii cam puțin, patriotism… unul din zece, poate. Credință !? Să fim serioși.

Prostiți cu deșteptofonul. Singuri cu rețeaua. Faceless cu facebook (ca să arăt că pot scrie și englezește). Chiar și prin denumiri își bat joc de ei, de noi toți, de fapt.

Viitorul e al lor. Un clișeu, nici măcar adevărat pentru că viitorul a început de mult și toți coexistenții au partea lor de vină.

Am auzit că s-a pus buton de gaytate pe feisbuc. Nici nu pot să zic că mă doare în cur, s-ar interpreta.

Nu se mai opune rezistență, iar generația următoare nici nu știe ce-i aia. Doar cu haștag în față.

O junglă, foșgăitoare ca orice junglă. Chiar nu e rostul meu să am mereu încredere în resursele de una sau alta ale speciei umane. Altora nici nu le pasă, din start.

M-am  uitat la cîteva episoade din House of Cards – regurgitarea a 5-a. Și m-a luat somnul. N-are nicio legătură cu restul, doar nicio seamănă cu nici.

N-am nici chef să-mi fie chef.