Monthly Archives: mai 2018

Curajul de a fi normal

Din cauza propagandei nu mai urmăresc, de exemplu, un serial ca Billions. Am putut suportat cu greu apariția, în sezonul 2, unei trans din ăștia/astea pentru care trebuie inventat un pr(e/o)nume, asta numai pentru că intriga serialului era interesantă și dialogul bine scris. Din sezonul 3 am putut, cu greu, duce la capăt doar primul episod. Practic, și nu am nevoie să pierd timp suplimentar, serialul a devenit o platformă pentru a justifica existența „obiectivă” a unei aberații artificiale. Nu e singurul.

Nici Jordan Peterson nu e singurul care gîndește ca un om normal, e doar printre puținii care au curajul să spună răspicat ce crede pe teme piratate de către activiștii extremismului pc (political correctness) pentru a distruge societatea. Procesul distructiv se află într-o fază avansată.

Trezirea !

Reclame

Gheorghe Buzatu – Mareşalul adevărului istoric

Printre oamenii cei mai importanţi din viaţa mea, regretatul profesor, Marele istoric, mentorul şi prietenul meu Gheorghe Buzatu a ocupat un loc de frunte. Despre istoricul Buzatu auzisem, apoi citisem destul de multe pentru acea vremea , am în vedere mijlocul anilor 80. Metoda Domniei sale de cercetare aprofundată, felul de a ajunge la concluzii întemeiate pe documente istorice de arhivă, lupta pentru triumful adevărului m-a făcut să înţeleg, că pentru a deveni un bun profesionist în cercetarea istoriei, mai bun model decat distinsul savant nici că se poate. Încetul cu încetul am început să înţeleg, că în istorie trebuie să fii sincer şi să nu te laşi dus de mrejele politicului, deoarece adevărul istoric, trecut prin filtrul politicului nu mai poate fi adevăr.

Marele istoric şi patriot Gheorghe Buzatu a făcut cercetări ample în multe arhive ale lumii şi a publicat o sumedenie de monografii, culegeri de documente, enciclopedii, cercetări şi studii aproape la toate categoriile ştiinţei istorice. Lucrările Domniei sale au fost traduse în câteva limbi ale lumii, fiind considerate pe bună dreptate lucrări de referinţă. Cărţile profesorului Buzatu au fost şi sunt cumpărate cu mare plăcere şi studiate cu atenţie, deoarece sunt scrise într-o limbă accesibilă, care dă posibilitatea de a fi înţelese şi de publicul larg, nu numai cel academic. A fost un Om Deosebit, o Mare Enciclopedie a istoriei României (şi nu numai), o personalitate de calibru european şi mondial, un savant de o rară modestie şi cu un spirit al umorului bine conturat, care devenise pentru mulţi istorici, cercetători un model al profesionalismului, un model al Omului de ştiinţă contemporan, un Om interesant şi atat de harnic, că dacă numai vom cita lista cărţilor scrise de dumnealui, involuntar ne vom întreba, cât a dormit acest savant în viaţa sa?

După o perioadă de cercetări îndelungate, adunasem un număr impunător de documente de arhivă inedite despre activitatea Mareşalului Ion Antonescu în Basarabia în perioada Războiului sfânt de eliberare naţională de sub jugul bolşevic 1941-1944 şi folosindu-mă de ocazie, i-am arătat distinsului specialist copiile xerox ale documentelor depistate de mine în arhivele de la Chişinău, solicitându-i susţinerea pentru a fi publicate. După prima noastră întâlnire am urmat sfatul profesorului Buzatu şi în câteva săptămâni totul era gata. Titlul proiectului l-am ales următorul: „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia. Documente şi materiale 1941-1944″. O muncă extrem de dificilă, ca şi depistarea documentelor din dosarele Arhivei Naţionale a Republicii Moldova referitoare la tema propusă. Abia când am primit prefaţa la cartea mea, semnată de Gheorghe Buzatu, am înţeles valoarea deosebită a aceastei cărţi, iar colaborarea pentru pregătirea volumului de documente s-a transformat într-o prietenie sinceră.

Profesorul Gheorghe Buzatu a devenit pentru mine unul din cei mai apropiaţi oameni, prieten şi mentor. Prima mea carte apărută în patria mea de vis, deja la 14 februarie 2008 a fost scoasă din tipar. Mentorul meu, autorul prefaţei cărţii, a prezentat cartea mea în cadrul Târgului Naţional de Carte ediţia a XVI-a „Librex 2008″. În seara zilei de 23 februarie profesorul Gheorghe Buzatu a prezentat şi cartea domniei sale „Război şi pace 1940- 1944. Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu”, vol.I apărut tot la Editura Demiurg. Cunoaşterea acestui Om excepţional, schimbul de mesaje, discuţiile telefonice, întâlnirile rare, dar cu o încărcătură informaţională şi profesională imensă, m-au convins că am alături o celebritate de talie mondială. De la dl. profesor Gheorghe Buzatu am învăţat mai multe decât în toţi anii de studenţie, iar excluzând abordarea mijloacelor de informare obişnuite, devenisem ochii şi urechile savantului în problemele ce ţin de Republica Moldova. Datorită profesorului am cunoscut pe minunaţii: Alexandrina Ioniţă, Ioan Scurtu, Ion Măldărescu, Corneliu Ciucanu,Victor Roncea, Mihai Retegan…

Se apropia anul 2009, an în care Gheorghe Buzatu avea să împlinească frumoasa vârstă de 70 de ani. Atunci m-am hotărât să-i dedic următoarea mea carte abundând în documente privind rezistenţa antisovietică a basarabenilor şi deportările staliniste. Am adunat toate documentele de arhivă depistate traduse din limba rusă în română (nu fără suportul financiar şi prietenesc al profesorului Anatol Petrencu), care în principiu alcătuiau un volum interesant de documente inedite. În „secret” am contactat-o pe d-na Alexandrina Ioniţă căreia i-am mărturisit intenţia mea, de a dedica volumul „Basarabia Antisovietică” aniversării a 70 de ani de la naşterea savantului. Fără să-i comunice despre dedicaţie, editoarea l-a rugat să pregătească o prefaţă pentru volumul nominalizat şi numai după ce prefaţa a fost gata, i-a destăinuit „secretul”. Ambele mele cărţi apărute în Ţară au fost prefaţate de celebrul istoric, profesorul Buzatu şi au fost editate cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică din România.

Profesorul Gheorghe Buzatu a scris „Studiu pe întroductiv despre individ în faţa răului absolut, Gulag şi Holocaust” pentru culegerea mea de documente, în care a menţionat:„Profesorul Alexandru Moraru, specialist recunoscut şi apreciat în problemele de istorie contemporană şi arhivistică, harnic editor al surselor trecutului, s-a impus mai cu seamă în ultima vreme, graţie studiilor şi volumelor tipărite la Chişinău ori în Ţară, mai precis la Iaşi şi Bucureşti. În această privinţă, avem în vedere în chip aparte studiul „Basarabia sub ocupaţia Kremlinului. Canibalismul provocat de sovietici (Documente şocante) şi volumul, în colaborare cu profesorul universitar dr. Anatol Petrencu „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944. Culegere de documente […] Fără pretenţii exagerate, volumul colegului Alexandru Moraru este remarcabil prin dezvăluirile referitoare la tragedia sub zodia Răului absolut, altfel spus în Imperiul Gulagului, pe care Alexandru Soljeniţin, într-o creaţie literară de geniu, a impus-o difinitiv şi în parametri naturali oprobriului Umanităţii. În sfârşit, felicitându-l pe colegul Alexandru Moraru pentru realizarea prezentului volum, trebuie să-i mulţumim pentru efortul şi izbânda sa ştiinţifică deosebită”. (Gheorghe Buzatu Iaşi, 19 august 2009).

La 4 decembrie 2009, marele istoric Gheorge Buzatu s-a aflat la Chișinău și a participat la o conferință științifică. Ceva mai târziu profesorul Buzatu mi-a solicitat un material interesant, pentru a fi întrodus în culegerea „Convrgențe istorice și geopolitice. Omagiu profesorului Horia Dumitrescu”, având pe post de coordonator pe d-na Stela Cheptea și dl. Gheorghe Buzatu. Lucram la un articol spre finisarea lui, ce urma să fie prezentat redacției unei reviste din Țară, dar după solicitarea profesorului, mi-am schimbat opțiunea și în scurt timp i-am expediat articolul întitulat „Dușmanii puterii sovietice: Basarabia împotriva comunismului”, care a și apărut în volumul amintit la Casa Editorială „Demiurg” din Iași în 2009 la pag. 327-344. Peste un an, în 2010, Gheorghe Buzatu mi-a solicitat un subiect documental pentru o culegere în două volume „1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu” în cadrul Muzeului Vrancea. Deși lucram de mai mult timp la tema Scrisori către Mareșal la momentul, când am primit solicitarea profesorului, eram bolnav, lucru pe care l-am comunicat. Cu toate acestea, profesorului i-a plăcut subiectul și m-a rugat să-i trimit 15-20 de documente, scanate, iar dumnealui va pregăti o întroducere la aceste documente. Am făcut acest lucru și în cele din urmă în volumul nominalizat au fost incluse aceste documente cu întroducerea profesorului sub titlul „Scrisori din Basarabia către Mareșalul Ion Antonescu”, volume apărute la „Demiurg” din Iași în anul 2010.

Când am primit cartea și am citit întroducerea, scrisă de Domnia sa: „Profesorul și prietenul Alexandru Moraru, istoric prin formație și prin vocație ne transmite din Chișinău, cu bunăvoința-i recunoscută, un set de scrisori din vremea Războiului de Eliberare Națională din 1941-1944, adresate de „cei mici” Mareșalului Ion Antonescu, Conducătorului Statului Român. Expeditorul lucrează de-acum la un volum masiv, reunind câteva sute de documente de același gen, pe care, se înțelege, le așteptăm cu nerăbdare și deosebit interes. Este de datoria mea să menționez că, anterior, profesorul Alexandru Moraru a valorificat numeroase documente românești de maximă însemnătate, depistate în Arhivele din Chișinău, dintre care unele au reținut atenția lui Paul Goma pentru magistru-i eseu „Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii (cea mai recentă ediție a 7-a, Bacău, editura Vicovia, 2010, 543 pagini). De asemenea, nu demult el a publicat la Iași volumele: „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente (Casa Editorială Demiurg 2008), în colaborare cu profesorul Anatol Petrencu și „Basarabia Antisovietică”. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al „justiției” staliniste (Casa Editorială Demiurg 2009) pentru ca, în sfârșit, cu totul recent, să ne ofere surpriza unei masive, excelente și actuale culegeri în mai multe tomuri – Victimele Terorii Comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954, volumul I, Chișinău, Editura Iulian, 2010, 393 pagini + anexe”.

Îmi amintesc, eram la Iaşi şi stăteam la un pahar de vorbă cu Profesorul Buzatu într-un restaurant. I-am spus: „Toate documentele mele din volumul « Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944 Culegere de documente » confirmă faptul, că în Basarabia şi Transnistria n-a existat nici un fel de holocaust împotriva evreilor, ci erau arestaţi şi băgaţi în lagăre de muncă aceştea care făceau propagandă comunistă sovietică, cominternistă împotriva propriului stat, organizau tot felul de diversiuni, provocaţii sau se eschivau de la muncile publice în folosul statului pe timp de război… Se pedepsea infractorul indiferent de naţionalitate fie el român, rus, ucrainean, evreu sau ţigan!. În respectivele lagăre de muncă din Basarabia şi Transnistria erau duşi reprezentanţi de toate aceste naţionalităţi, ocupaţia dăunătoare fiind principiul de pedeapsă: spioni sovietici, speculanţi, borfaşi, duşmani deschişi sau depistaţi de organele de resort, cei care se eschivau de la muncile publice… înseamnă că aşa numitul holocaust este o mare minciună!”. Distinsul savant a zâmbit şi a comentat: „O minciună spusă sau mediatizată de mai multe ori începe să fie credibilă, iar când pe mâna lor se află toate finanţele lumii, toate mijloacele de informare, toate studiourile cinematografice şi televiziunile, este uşor să « dovedeşti » orice! Vorba poporului: cine plăteşte comandă muzica!”.

În anii ’40-’60 ai secolului trecut nu era încă inventat „holocaustul”- această fabrică de stors bani… Au murit evrei, dar parcă numai evrei au murit? Milioane de ruşi, nemţi, români, polonezi, ucraineni, bieloruşi, japonezi, americani, chinezi… au murit. Pe vreme de război se moare… şi nimănui nu i-a trecut prin cap să ceară bani pentru… morţi. Îmi dădeam bine seama, că a fi prieten cu Gheorghe Buzatu era o mare onoare, dar şi o mare responsabilitate morală, aceea de a fi demn de prietenia acestui strălucit istoric. Inamicii cărţilor şi afirmaţiile profesorului erau şi ai Omului Gheorghe Buzatu. Dacă n-au izbutit să-l doboare din prima dată, au încerca din nou cu mijloace mai subtile, izbutind să doboare acest Stejar al Mândriei Naţionale. Prea enigmatică a fost moartea Marelui istoric şi a lăsat multe semne de întrebare… Nu ştiu cum se întâmplă, că oameni valoroşi pentru întreaga ţară sunt încomozi puterii, guvernanţilor şi mor prea repede „de moarte bună”. Profesorul prezenta un pericol serios pentru noii cominternişti, pentru guvernul mondial şi mafia sionistă. Distinsul savant în operele sale – care în majoritate au devenit de referinţă – prezenta argumente documentare de o credibilitate irefutabile. În faţa lui Gheorghe Buzatu şi ale scrierilor sale nu putea fi credibilă nici o replică fabricată artificial.

Vestea tristă a înălţării sale la ceruri mi-a comunicat-o Anatol Petrencu şi tot domnia sa a organizat un transport pentru o mică delegaţie a istoricilor din Republica Moldova pentru a merge la Iaşi la înmormântarea savantului, pentru aducerea unui ultim omagiu. A plecat dintre noi cel mai bun Om pe care l-am cunoscut. Cărţile lui vor face din ce în ce mai multă lumină în lumea noastră plină de minciună și întuneric.
Cu tristeţe şi pioasă aducere aminte, Dumnezeu să se îngrijească de sufletul lui.

Prof. Alexandru Moraru, Chişinău (După cinci ani de la înălţarea la Ceruri, la apelul Neamului Românesc Gheorghe Buzatu răspunde „Prezent!”)

Dragnareea

Pentru că m-am prostit, am scris textul ăsta la vk (fb rusesc – precizare pentru cei noi). Dar aici, la wp, pot să-i pun titlu și să trec în italice ce-am scris între paranteze și ce mai vrea mușchii mei. Ei, nu_că-i tare viața ? (!)

Ohohooo (după băi cu mulți ăi era logic – aluzie la altă postare de la vk), ce se va mai întoarce să plesnească peste ochi pesedeul aparenta lor mișcare deșteaptă (cu limba, plural) în raport (în general anal) cu Trump și „curajoasa” lui decizie cu ambasada (colateral s-a operat cu limba și pe direcția generală a Israelului, cu ceva mai puțină specificitate pentru că acolo sunt și mai puțin băgați în seamă, că doar nu mai au nimic să ofere, au dat totul). Pesedeul ziceam!? Nici măcar, Dragnea disperatul și ceva cohorți, entitatea pesede a rămas ceva fantomatic, mitic, poate cu o existență reală, cîndva.

Mai mult, cred că partidul de zombi desăvîrșiți, peneleul, va căpăta o vitalitate sporită (în România pînă și ironia e ironică) despre care LOrbanul chiar n-are nicio știință și doar vina butonului pe care se apasă, săracul. Butonul, nu LOrban.

De ce? Pentru că Dragnea transformă toate victoriile în înfrîngeri, mai ceva decît Ponta, care nu era nici ăla novice. Victorie ziceam? Care ar fi aceea de fapt? Se insinuează, gîdist, ba chiar și badeaist, că alde Dragnea au acum un spate mai lat și mai chiar foarte lat decît oricine, oricînd. Ca să ce? Să scape de Werner? Nțțț, nici nu se pune problema, o mărturisește chiar LDragnea (să nu se simtă Orban singur – chiar dacă e) și omul n-are nimic machiavelic în el (cu toată stima pentru Teleorman – the land of the… mai caut…). Ieșim din UE? Vai de mine, el/ea/Viorica ! Așa ceva nici cu gîndul cu care nu gîndim că Werner pa n-am putea. Atunci ? Atunci va fi exact așa, pesedeul va fi plesnit peste ochi, ratînd pentru a n-a oară o mobilizare (grea, periculoasă) care să-i ofere o mică șansă de a exista într-un vag acord cu o voință populară instinctivă, dar nu foarte articulată politic. Lipsă de mobilizare pe mîna lui Dragnea cel din poză la masă cu Trump (și cu Grindeanu, dar passons), cel care mută ambasada… după ce va începe să inițieze un demers pentru o consultare…

Cheoaveșa, tot acolo, for ever. Las’ că prostimea (partea aia care nu știe să aprindă lanterna la smartphone în sub 3 secunde) a aflat că Portocala ar putea face 25 de ani de închisoare pentru ca-comis nedreptăți.

Băăăăăăăăăăăăiiiiiiiiiii ! (că nu mai pot)

Ne-au luat țara și ne risipesc în patru zări și voi vă uitați la circul ăsta de căcat !?

Eu cred următoarele (ține și de declarație, ca să nu mai mă obosesc, dacă i se activează ambîțul Lauruței sau altui specimen similar):

Va ieși un rahat din aventura bibitrumpistă cu mutarea ambasadei americane la Ierusalim.

Normal că nu le crede nimeni pe stîrpiturile ipocrite din UE, se joacă de-a polițistul bun, doar dau impresia că ar avea ceva simpatie pentru tragedia palestiniană. Aiurea! Niște farisei. Vor muta toți ueiștii ambasadele. Poate Suedia nu. (De ce Suedia? Pentru că oricum nu-i mai înțelege nimeni, s-au cretinizat complet de cînd se experimentează toate „revoluțiile” globalismului pe pielea foștilor vikingi.)

Trump, în brutalitatea lui, e mai corect. Măcar, dacă mai are importanță cuvîntul Americii cînd, simultan, rupe un acord valabil cu Iranul, garantează, cumva, statutul de oraș special pentru toate religiile monoteiste.

Contează, dacă căscați ochii la jocul principal, venirea (sau amînarea) Apocalipsei. Deși s-a poticnit cînd să-i pronunțe numele, Trump a menționat explicit moscheea Al Aqsa:

„Jerusalem is today — and must remain — a place where Jews pray at the Western Wall, where Christians walk the Stations of the Cross, and where Muslims worship at Al-Aqsa Mosque.”

Apocalipsa începe odată cu reconstruirea Templului pe locul originar. Deocamdată – „and must remain” – așa ceva nu se poate.

De ce nu mai scriu ? Nu știu… mi-e greu. Sper (încă/totuși) că nu am fost învins. Sper.

În altă ordine de idei… nu, la mine e o preocupare de la începutul blogului, chiar în anul marii crize – 2008. Vine criza din nou, poate la pătrat ? Așa se pare și niciuna din replierile de ultim moment, din compromisurile de frică reciprocă (vezi acordul clar dintre americani și ruși prin care s-au bombardat niște clădiri goale în Siria) nu îmi dă vreo senzație de oameni cu adevărat raționali, adică de oameni care nu vor uita să fie oameni în ultimă instanță. Îmi pare că doar se aranjează piesele pentru ca momentul declanșării să-i prindă într-o poziție cît mai avantajoasă pe cei ce au nevoie de criză explozivă (occidentul) pentru a continua să domine. Conștienți că, altfel, pierd nu doar domnia, pentru că au întins coarda mișculațiilor financiare și a dezintegrării sociale dincolo de orice posibilitate de a nu le plesni în față.

Uneori le nimeresc, nu sînt multe luni de cînd arătam, într-o postare mai aridă, cu cifre, că nu se poate ca Facebook și alții să figureze cu o creștere de 50% într-un an. Între timp a apărut criza „de încredere” în FB. Mă lași!? S-a făcut o ajustare în jos, necesară, nu și suficientă. Presimt că vor mai fi și alte „crize” de același gen care să oculteze mascarada economică cu una de bîlci de socializare. Ca să nu se creeze panică. Oi, dar multe ! Din nefericire, nu va fi suficient, cu tot psyopul f. bine pus la punct.

Acum e mai greu sa ajungi sa cumperi criptomonede fără 7000 de ochi pe tine și e foarte greu să speri că poți să-ți readuci banii, cînd te hotărăști să vinzi (au luat-o iar în sus, semn că se întîmplă lucruri cu bancnotele isăreștilor). Am găsit, totuși, o modalitate care s-ar putea dovedi de mare interes în viitorul nu prea îndepărtat. Mă tem că nu interesează. Și mă oftic, pentru că simt că e o idee bună. Poate nici de asta nu mai scriu.