Monthly Archives: august 2019

Decăderea

(Un titlu în doi peri. Unul privește tentația superficială pe care o oferă ticăloasa invenție a fețelor cărți… de scormonire a identității, acest strip tease mental la care ne dedăm – plural complice – degeaba. Celălalt…
Acolo mă produc ca Papuașul, Levi Papuașul, cpm <- nu întreba)

„What’s on your mind, Levi?” insistă Țuchi să mă întrebe. În limba lui, că așa m-am setat, partener strategic, chestii, socoteli și sună mai puțin tîmpit sau fals ca tradaptările în română.

În mintea mea e liniște. Nu mai sper nimic și nu din blegeală de căldură mare, mon cher nene Iancule.

Bănuiesc, chiar și fără fir direct la STS & co, că se va vota masiv pentru agentul neamț-globalist-deveselu-i-un-loc trist, pentru multimilionarul fascist-dacă-n-ar-fi-troțkist, pentru Viorica-nici-o-zi-nu-i-ca-duminica (știu e miercuri, dar nici vara nu-i ca iarna; duminica rimează cu viorica în romănă, cu ă din ăăă).

Se va vota cu încredere, cu înverșunare și mai ales cu ură pentru celălalt.

Electoratul este vinovat. Punct. Structurile prea bine organizate doar ajustează la bălăriile pe care le-au sădit în timp, în întregul funcțional al societății, și care acum s-au dezvoltat deplin.

Prostul bătrîn nu are nicio scuză dacă votează cu agentul neamț. A trăit degeaba, n-a priceput nimic, nu-i pasă și e mîndru de asta.

Prostul tînăr nu are nicio scuză dacă votează cu desțăratul conectat. Are profunzime de phone (smart în context nu merge), flexibilitate de app și atention span de Li-Ion la vreo 50%. Adică e prost rău și fără speranțe. Taman cînd, din lene, își injectează speranțe mai mult decît false în adunătura de venetici soroșiști. Dar, hey, ciuma roșie!

Prostul tous azimuts (vive la France, aia cu jiletcă galbenă!), tut la singular, n-are nicio scuză cu tuta-i tiză, par Toutatis !

Revin la ura pentru celălalt. Nu, nu despre ura legitimă împotriva lui werner, zbârnă sau veorica vorbesc. Despre ura împotriva votanților celorlalți, transfer emoțional dorit și realizat. Pe baza căruia s-a instaurat dictatura. Docila strînge șurubul prin agenta bitchall (copyright riddick) și pregătește dispariția în neant a singurului partid care mai avea ceva electorat cu dragoste de țară. Sasul lent continuă patronajul otrăvit al securizării țării pentru a fi împachetată cuminte la străin. Ciudatul cu ochelari tunează motorul trotinetei pentru fascizarea (în numele globalismului și al lui Troțki) woke a societății românești.

N-ai nicio scuză, votantutule! Cum nu ai nici pentru nepăsarea sinucigașă prin care nu poți să-ți rupi timp de la tîmpeniile televizate sau internetizate pentru a păzi procesul de vot de bandiții cu sau fără epoleți.

Nu ai scuză și nu meriți înțelegere, dacă te bucură să-i produci rău celuilalt alegînd conștient un ticălos care mustește a ură și care nu și-a ascuns nicio clipă dorința de a persecuta o mare parte a oamenilor (din care vei face și tu parte pînă la urmă, fraiere !).

Nu meriți circumstanțe atenuante, dacă nu vezi că nu poți încuraja sine die prostia, servilismul, vorba agramat și, cu osebire, teleghidat goală sub coafura retro scîrț.

Nu meriți să ai alt viitor decît cel de slugă la corporație, superficialule încrezut care iubești violența cea mai brutală, fizică și nu numai… cînd nu cade pe/în spinarea/creierul ta/tău, fără să pari capabil să înțelegi cum ambele se leagă și te dau pe tine legat, losere !

Liniște, cum ziceam. N-au ce să-mi facă. Sînt, rămîn și devin tot mai liber în mintea și sufletul meu. Inclusiv liber de a mă interesa cu pasiune pentru soarta defunctei mele națiuni (nu, Papua înflorește, focusează-te, Țuchi, mânca-mi-ai ! <- idem ca la prima paranteză),