Monthly Archives: septembrie 2019

Graba de a-l desființa pe Pleșoianu, printr-o tehnică cumva asemănătoare cu autodafeul pesedist după nici-măcar-înfrîngerea de la alegerile pentru așa-zisul parlament ueist, unde locul partidului îl ține corul bocitoarelor naționaliste (mâna mică/fața tristă/grea e munca la batistă/altfel, mă făceam dentistă), mă îndeamnă să cred că nu se știe în cercurile pătrate care-i va fi următoarea mișcare. Chestie care îmi îmbunătățește dispoziția, creatoare sau nu.

Cîrteli la uluce

Încă unul care trage în Pleșoianu. Și-ncă unul.

E clar că nu există nu numai capacitatea, dar nici intenția, cred, de a coagula o mișcare naționalistă din partea acestor, teoretic, centre de influență naționaliste, precum PAN, PRM, Capsali & tendința tradițional-creștină.

Nu ei sunt de vină, care au fost organizați anterior, care aveau experiența unor confruntări electorale cu propriile structuri în funcție, Pleșoianu, de unul singur, e vinovat.

Singura acuză, prostească, pentru că nu existau șanse reale ca Pleșoianu să cîștige alegerile sau chiar să ajungă în turul doi, privește nedeclararea ruperii de PSD. De ce prostească? Pentru că Pleșoianu ar fi trebuit doar să ia cît mai multe voturi, voturi care ar fi venit în principal din zona electoratului favorabil PSD sau neutru. Electoratul neutru are șanse mai mici, fiind dependent practic doar de informația mediot-internetică, să afle de Pleșoianu. Cel pesedist, mai ales cu un sprijin discret, pe ici, pe colo, dinspre nemulțumiții lor, putea fi influențat în direcția Pleșoianu. Chiar și posibila demisie (sau chiar demitere) cît mai aproape de campania propriu-zisă putea atrage un plus de atenție și interes. Ca să nu amintesc de posibilele dezavantaje ale asocierii lui, în imaginea publică, cu oricare dintre partidulețe, în sensul perceperii lui ca încă un minor care se află și el în treabă.

Mai mult, toți criticii de acum nu au făcut nimic pentru ei, independent de existența candidaturii Pleșoianu. Ce așteptau, dacă tot sunt atît de pricepuți ? De ce nu s-au unit ei și, după aia, să aleagă un candidat comun, Pleșoianu sau altul ? Ce voiau, să-i medieze Pleșoianu ? Absurd.

Nu înțeleg nimic din victoriile electorale de tip Trump sau Brexit. Prima condiție e să ai o idee, o temă, un mesaj simplu și clar în jurul căruia sau către care să graviteze oameni de păreri altfel diverse. Cu sau fără expunere mediatică, condiția respectivă e obligatorie pentru a sparge tiparele și a înclina balanța, în ciuda clasicelor aparate de partid și a puterii statului profund. Nu poți aștepta să se coacă condițiile, e inutil, dacă nu pari a fi capabil să le identifici.

Or fi triști și frustrați că nu a strîns suficiente semnături ? Aveau speranțe și așteptări năruite acum? Să fim serioși, exact reacția de tipul ăsta, cîrcotașă, dovedește contrariul. Le convine situația. Se complac în nimicnicie.

Habar n-am ce va face Pleșoianu, nu-l știu ca persoană și sînt convins că are destule păcate. Doar că a fost aproape, strict pe barba lui, de un salt către spargerea cercului permanentei constrîngeri la insignifianță ce decurge din inexistența de fapt a partidulețelor.

Ce ticălos sau ce fraier, dacă era mai culant îl împingeam noi. Penibili !

De ce nu e Bannon interesat de România ?

Poate că e, nu sînt intim nici cu el, nici cu… nimeni. Așa mi se pare, că nu e interesat.

Sau poate că e, dar n-are cu cine. În general, nu pare să-și piardă timpul cu partide mici, care nu pot viza locul întîi într-o competiție, chiar fără majoritate.

De ce nu s-a uitat la PSD ? De S. Și de mînăreala diplomației globaliste din departamentul de stat.

Nu m-ar mira ca ai lui Trump să creadă ceva din prostiile lui Klemm, în decoratele lui Butcher, în „corupții” „penali”, ș.a.m.d. Pe de altă parte, să nu fi văzut cîrdășia cu Soroș ? Sau cine l-a născut pe Werner ? Nu prea cred.

Deci antipatia față de S contează mult. Prea mult. Ah, posibil și ortodoxia. Iar naționalismul economic e bun, e propovăduit, dar dacă clientul vrea, se pune în patru labe, de ce nu ?

Pe de altă parte, România este destul de importantă în orice strategie americană din următorii ani. Și atunci ?

Atunci aștept să se întîmple ceva, curînd. Tot se frămîntă din greu la noul aluat politic.

Dacă Trump se realege, nu-l ajunge glonțul sau nu se reinventează, ca Dăncila peste noapte, dacă se depompeizează, în următorul mandat trebuie să pună tulumba în vizuina globalistă din Europa. Sau piere, cu SUA cu tot. Da, știu, seamănă cu Dragnea, face prea puțin. Dar face. Și le zice la fel de dur, nu s-a înmuiat, nu a întors-o în discurs. Nu e un geniu, dar pare mai abil politic decît alții dinaintea lui. Iar Bannon există, lucrează, nu doar se face. Bănuiesc că îl vom vedea prin România și nu doar invitat pentru vreo prelegere.

Hălăduiesc cu gîndul, m-aș deprima prea tare doar cu trista foșgăială din politica românească actuală.

La turul gol

Mi-adusei atunci aminte
Că-auzisem înainte,
De o noapte între toate
Urgisită, când, pe coate,
Guri spurcate suflă vânt
Să dărâme din pământ…
Când pe-un sloi, rupând din pită,
Baba Dochia-învălită
Cu opt sărici stă covrig,
Stă de-nghite şi sughite,
Şi se vaicără de frig.
– Hei, e noaptea ceea poate!

Tot ce se poate.

Nu mă interesează cine nu-l va înfrînge pe sas. Nimic nu e imposibil, pînă și aproape generalizata certitudine că wernerul va fi înscăunat încă o dată nu e un semn de normalitate la căpuț. Dacă sasul ticălos va cădea, se va întîmpla în ciuda a ceva, nu din cauza puterii de persuasiune electorală a altcuiva. Așa că nu-mi pierd neuroni cu calcule de oportunitate pentru turul doi. Mai știi, poate nici nu va fi un tur doi.

Fără Dăncilă în turul doi, fără nimic la orizont care să preia partea de electorat naționalist din PSD va fi mai rău. Pe termen scurt, poate n-ar strica. Doar că nu există vreo garanție că termenul scurt nu se va lungi. Îmi mențin părerea că se dorește o mare înfrîngere a PSD, prin Dăncilă. Tradusă, prin consecințele efectului psihologic, în nereușita candidatei PSD de a ajunge în turul doi. O bătaie la curul gol, decisivă pentru războiul cel lung în care alegerile din toamnă spre iarnă sunt doar o etapă. De unde și titlul.

Micii candidați sunt cinci. 3 ciudați și 2 normali. Cei doi normali iau din voturile PSD. Ciudata cu nume imposibil la fel, puțin, probabil, dar cu A3 în spate poate fi deajuns. Ciudații Paleologu și Cataramă nu iau de la PSD, îi împing, prin stranietatea lor, înapoi în turmă pe werneriști. Pe gloziști (global socialiștii lui Barna, prescurtat gloziști, prin asemănare cu naziștii – național socialiștii din anii ’30) nu-i clintește nimeni din „misiunea” lor.

Diaconu și Ivan pot atrage ceva electorat cu scaun la cap dinspre PSD în condițiile, deja realizate, în care PSD și-a dezamăgit crunt alegătorii, iar candidatura Dăncilei se dovedește nu numai o alegere proastă, ba chiar una care pare să fie doar începutul unei competiții în trădarea interesului național. O competiție cu ea însăși, parte din cursa supunerii, cursa celor trei potăi, toate cu limba scoasă în urma efortului de a prinde iepurele mecanic. Se va compromite suplimentar și va pierde tot mai multe voturi. Voturi pe care sunt gata să le culeagă Diaconu și Ivan, fără mari riscuri ca vreunul dintre ei să prindă turul doi.

Foarte bine, aș zice, și zic. Nu cred că aș face altfel, dacă m-aș pune în locul unui votant PSD. Cei mai scîrbiți vor sta acasă, desigur, mai ales că s-a avut grijă să nu existe varianta Pleșoianu, adică singurul care ar fi putut colecta aproape integral nemulțumirea votanților PSD care nu sunt dispuși la compromisuri. Ponta-Diaconu și Ivan-tot-fost-PSD sunt doar surogate. Cu Pleșoianu prezent situația Dăncilei ar fi fost poate chiar mai proastă, dar acum nu mai contează.

Contează însă ce se va întîmpla cu PSD, dacă Dăncila nu prinde turul doi. Cum scriam, nu va fi bine. Miza ocupării fotoliului prezidențial e reală, importantă, fără discuție. Totuși nu e decît o verigă. Spulberarea electoratului naționalist a fost întotdeauna scopul principal. De data asta scopul pare a fi aproape de a se realiza.

N-am luat în calcul STS. La turul unu depind multe de organizarea PSD. Pe Dragnea l-au trădat, prin non-combat. Înțeleg baronii că acum e și soarta lor în joc ? Are Dăncila misiunea de a distruge PSD, împreună cu bundes (îmi place, e un cuvînt… acoperitor) infiltrații sau a fost îmbrobodită cum că va continua să aibă partid semnificativ și firman ?

15 ani la împins bolovanul

Da, nu doar Badea încearcă să oprească mori de vînt de 15 ani, cu emisiunea lui. Am și eu 15 ani de galere în spate.

Nu pretind că am fi comparabili, nici ca efort depus, nici ca exprimare, nici ca putere de previziune, nici ca stil. Badea e deasupra. Doar că eu sînt voluntar, fără salariu, pe barba și timpul meu.

Nu pot să spun că mi-a pus cineva pistolul în piept, că mă trezeam dimineața chiaun pentru că trebuia să-mi scriu articolul sau să dau replica, nu, puteam să nu fac nimic, să-mi văd de ale mele, relaxat. Ceea ce și făceam, de multe ori. Dar de mult mai multe ori, chiar trăgeam ca disperatul, singur, doar cu mintea și informațiile mele, cer timp și astea pentru a fi adunate, sedimentate, înțelese.

Blogul ăsta are peste 11 ani. Nu e rău. Putea fi mai bun. Am greșit, de destule ori. Le-am și nimerit. M-am înhămat la previziuni și am luat-o peste ochi, cum știam că se va întîmpla, inevitabil. Am luat-o peste ochi și de la așteptările fără așteptare în oameni. În care nu prea cred, dar cred. Ca boul consecvent. Un animal admirabil, cu atît mai simpatic mie cu cît îl disprețuiesc snobii masoni.

Înainte de blog am rînit vreo alți 4 în principal în 3 locuri, 3 forumuri. Întotdeauna pentru nenorocita asta de Românie, naționalist asumată, iar eu naționalist declarat. De cînd cu blogul, iutubizarea și ușurința de a comenta internetic pe oriunde, rînesc din greu cu rahatul agenților ruși, unguri, globaliști. Pentru Basarabia, contra deformărilor istoriei românilor, contra ueismului. Simpatizînd cu un Vadim Tudor, pe care trebuie să-l amintesc, acum cînd nu mai este și se simte absența lui. Și ca să-i oftic pe ofticoși și speriați. Nu m-am băgat în niciun grup, tot ce am crezut, scris, făcut a fost din convingerea mea, din expunerea mea la cîtă informație publică s-a putut, la manipulare, tot publică. Fără cîrdășii, am fost aprope un etalon de subiect de studiu sociologic. Am perceput realitatea, în special politică și economică, cum m-am priceput. Nu cred că am influențat direct, cred însă că am încurcat pe unii care trebuiau și trebuie încurcați și de asta sînt mîndru. Și le voi fute muma-n cur pînă la capăt.

Ce-mi veni?

Îmi veni că le trebuie o palmă peste ochi și o găleată de apă înghețată peste chelie la moftangii ăștia relativ tineri și care se dau, cred și poate chiar sunt naționaliști, dar care se cacă-n talente pe ei crezînd că au timp în față. N-aveți, treziți-vă, puneți osul, sînteți pe front, în batalionul disciplinar. Nu vă mai dați în bărci, decît poate ca să faceți mușchi. Adunați-vă cu riscurile de rigoare. Lăsați naibii trecutul, fără să uitați sau să nu înțelegeți istoria, dar ca istorie, nu ca înjurătură de mamă pe care bunicul a aruncat-o bunicului și nu poți tu trece peste ofensă acum.

Vă înfulecă securiștii? Convertiți-i voi pe ei! Nu aveți cum să nu vă frecați de ei la un moment dat, de asta există, e rolul lor, nu le puteți reproșa meseria. Așa că faceți politică la vedere, spuneți verde ce credeți și ce vreți să faceți, lămuriți-vă vouă cum stau lucrurile și nu are cine să vă pună piedică după aia. Iar dacă meritați un glonț, hei, onoare patriei!

Mișcați-vă cururile la treabă! Dacă nu vă puteți strînge 10 mai răsăriți, care oricît v-ați ciondăni, ați avut grijă să identificați suficiente în comun ca să mergeți împreună, atunci faceți ciocul public mic. La bătaie, pe față, deschis, merg unii cu mentalitate și camaraderie de rugbyști, nu melancolici refulați.

Nu știe nimeni cum va funcționa cenzura, tehnicile se schimbă constant, trebuie doar să fiți siguri că veți fi permanent cenzurați. Asta e, adaptați-vă din mers. Dacă întoarceți o problemă pe toate fețele, găsiți soluția pînă la urmă. Dacă ieșiți din lenea de cafenea fără Capșa.

La galere, mama voastră de puștani !
Vorbim peste 15 ani.

 

Între țuchini și podgoreni

Sînt din nou în cafturi cu Țuchi. Deocamdată n-a cedat la amenințarea cu datul în judecată – chestie pe care chiar aș fi dispus să o pun în practică în anumite condiții. Nu cred că mai revin cu un nou cont, dacă Țuchi se învîrtoșează, m-am plictisit să țin minte adrese de e-mail sau să-mi fac altele noi. Pentru un căcat.

Așa că ne întoarcem la aerul rarefiat al înălțimilor de blog. Imediat lucrurile încep să se așeze în ordinea importanței.

De exemplu, cine se alege (werner) pentru noi în deal la Cotroceni nu e chiar atît de important (werner).

Mai important ar fi să nu cădem în capcana veșnic numitului Isărescu. Ales pentru a fi pus a n-a oară la șefia celei mai periculoase instituției antiromânești (werner), devenită așa nu în mică măsură prin acțiunea acestui terminator trilăturalnic. Capcană numită trecerea la sclavia (werner) euro prin distrugerea ultimului element de suveranitate, acum blocat (werner) în funcționalitate, dar prezent, anume existența propriei monede naționale.

Pentru amuzament și ținere de minte, masonului Tăriceanu, oarecum nu la închisoare (werner) (un plus pentru el, oricare-ar fi el), catindat de președinte neajuns (werner), de la șefia senatului ousted (werner), chiar cu prejudice, dacă se cocoață sclero-masonul Mele în locul lui, la ce i-a folosit ?

Pot posta texte scurte și aici, Țuchiță. Am și italice la dispoziție, pot dialoga cînd vreau cu tine (nu da din cap, ai călușul pus pentru că arăți mai prezentabil așa, n’așa?).