Monthly Archives: noiembrie 2019

Alo !

Partidulețe naționaliste de duminică, lideri naționaliști de regată, pierduților degeaba prin PSD, vă treziți ?

PSD a murit prin Ciolacu de tot, nu mai zvîcnește nicio fibră națională prin el.

Nu mai aveți concurență. Aveți în schimb un electorat potențial semnificativ.

Sunteți în stare să vă strîngeți, să veniți cu un mesaj național, cu trăsături sociale și conservatoare, suficient de simplu și de convingător ?

Aveți curajul să vă opuneți stăpînilor străini ?

Puteți trece peste ranchiună, nostalgii ideologice inoperante azi, peste orgoliu ?

Aveți abilitatea și flexibilitatea să rezistați în șuvoiul mizer de rețele de cretinizare în masă, să convingenți de la om la om, să filtrați membrii importanți ?

Puteți sta neclintiți în fața furtunii ?

 

Scrîșnet

Autonomiile locale sunt minunate, doar localnicii știu ei mai bine cum să-și gestioneze treburile.

Statul național este opresiv, birocratic la extrem, rupt de nevoile reale ale comunităților mai mici.

Imperiul ueist cu birocrația lui aflată la 3000 de km distanță și „diaspora” plecată cu anii din țară sunt grozave, competente și perfect ancorate în realitățile României.

Sictir !

Eine kleine Viorica

Viorica e mai „neamț” ca Werner.

Viorica nu dă cu paltonul, nu e puturoasă, e suficient de îndîrjită, se ține de ce și-a propus, are rezistența necesară, își face, în general, lecțiile.

Werner e un obsedat limitat, rău și cu țîfne, distructiv haotic, fătălău sub papuc.

„Neamțul”, în imaginația populară, meșterește cu folos, metodic, constructiv, e muncitor și disciplinat, fără exuberanțe, deci fără extreme.
Ca Viorica, nu ca Werner.

Nu o văd martiră pentru o cauză, dar nici nu s-ar alege praful cu ea președinte. Ca cu Werner.

Viorica nu ne-ar băga în război cu ușurința și satisfacția bolnavă cu care ar face-o sasul.

EXTREM DE GRAV !

Johannis ar trebui chestionat și anchetat imediat. Practic recunoaște că se află în spatele unui abuz antidemocratic de amploare. E șeful CSAT, deci nu poate susține că nu ar fi informat, ba chiar există suspiciunea că a ordonat măsuri așa-zis de protecție, de fapt de cenzurare și manipulare în masă. Cu atît mai periculos cu cît ne aflăm în plin proces electoral.

Nu există nicio îndreptățire pentru un oficial sau instituție a statului român care să le permită înlocuirea dezbaterii, transparenței și exprimarea liberă a oricăror opinii cu măsuri de supraveghere, dezinformare și manipulare a publicului. Pretextul că și alții ar face la fel nu rezistă nicio secundă.

Inadmisibil !

Ironia neagră face ca schimbul programat de replici (așa-zisa întrebare și cu așa-zisul răspuns) să se desfășoare în mijlocul unui exercițiu anti-democratic perfect, cu oameni de casă, public ales pe sprînceană și refuz net al angajării într-un dialog democratic cu contracandidatul.

Johannis se autodenunță ca șeful și beneficiarul unei operațiuni de distorsionare a voinței electoratului în favoarea unei mascarade puse la cale cu resursele informative ale statului, cu caracter secret, așadar în afara controlului democratic.

În plină campanie electorală am fost amenințați, de fapt, cu nerușinare, cum că există mijloace de a reduce la tăcere și că dumnealui, Johannis, le patronează.

Mă repet – EXTREM DE GRAV !

Reproduc transcrierea de la Riddick (Prioritate de dreapta) :

„Surpriza” lui Radu Tudor n-a fost cedarea unei întrebări pentru Iohannis „tânărului din sală” (Ludovic Orban), ci consensul lor – ambii, ostili faţă de naţionaliştii români.

Radu Tudor: „Mi-aș dori foarte mult ca, în cazul în care obțineți al doilea mandat, să vă implicați mai mult, pe lângă comunicarea publică, pe care o regretați ca fiind deficitară în primul mandat, în a transmite evaluări publicului în legătură cu amenințările la adresa apărării și securității României. Trăim într-un mediu din ce în ce mai complicat, foarte puțină lume conștientizează ce mare pericol vine de la Est, care se manifestă prin manipulări, prin fake news, printr-un război hibrid, prin atacuri cibernetice, printr-o formă de manipulare a masselor, care sunt stimulate în mod fals către un patriotism nereal, către curente suveraniste și fals naționaliste care, de fapt, maschează niște sentimente anti-europene și anti-occidentale.”

Iohannis: „Împreună cu instituțiile din domeniul securității naționale lucrăm foarte serios pe aceste chestiuni, cu rezultate foarte bune. Multe dintre aceste chestiuni nu pot fi făcute publice din motive lesne de înțeles.

„Patriotismul real” o fi însemnând ignorarea oricarui pericol, dacă nu vine „de la Est”. Chestiunile „nu pot fi făcute publice” fiindcă Sistemul lucrează la limita sau în afara legii? Declaraţii utile, care impun naţionaliştilor români revizuirea tacticilor şi „personalului implicat”, şi intensificarea eforturilor…

Părerea mea

Pentru cei care nu au făcut ochi ieri, pe care nu ai cum să-i înveți în două săptămâni, lucrurile se prezintă simplu.

În nota răului cel mai mic, scîrboasă de felul ei, Dăncilă și PSD reprezintă un rău mai mic decît Werner și PNL.

Ambele direcții se pleacă în fața străinilor. Ambele sunt infiltrate de servicii care, la rîndul lor, dau socoteală întîi în afară. Ambele au în componența lor cîte o colecție de mafioți locali puși pe îmbogățire, grupuri fără cea mai mică preocupare pentru binele public.

Un minus la tabăra wernerului prin Werner însuși, agent neamț pe față.

Un mare minus în comportamentul căpeteniilor PNL, care aproape se întrec cu Werner în pornire antiromânească prin declarații elucubrante, comportament ce te face să întrebi ce este cu atitudinea sinucigașă, inexplicabilă doar prin aroganță grofească de tip Lorban sau Gorghiu. Am o explicație, pe lîngă cea de bun simț a neamului prost cu coada pe sus. Li se cere, din afară, nu numai să trădeze, dar să se și lege de soarta ocupantului printr-un comportament ostil față de băștinași. PNL își antagonizează majoritatea populației, încet și sigur, amăgindu-se, poate, că realitatea virtuală de televiziune și internet poate ține loc de realitatea măsurabilă din supermarket și viața obișnuită. O face ca o condiție obligatorie prin integrarea, cu arme și bagaje, în tabăra germană și ueuropeistă.

PSD se pleacă și în fața americanilor și în fața UE păstrînd însă o urmă de autonomie, atitudine pentru care a plătit scump, cu Dragnea pedepsit ostentativ, atunci cînd și-au permis măsuri politice în favoarea românilor și care, automat, au ciupit din privilegiile stăpînilor străini. La PNL/PDL nu vei găsi niciodată exemple similare.

Conjunctura în plan extern se prezintă favorabil pentru PSD.

Mișcarea lui Trump, care luptă din greu cu statul paralel-globalist, același tip de stat subteran al serviciilor, procurorilor și mass-media de propagandă ca de la noi, cîștigă teren. Trump are avantaje, poate numi judecători, poate concedia căpetenii de servicii, consilieri de stat sau membri ai cabinetului fără să dea socoteală nimănui, poate să participe în lanț la mitinguri electorale partizane fără să încerce să se gudure pe lîngă o mass-media ostilă, dimpotrivă, o înjură sistematic (și bine face). Nu are probleme cu ambasadorii străini. Are cu proprii ambasadori, de fapt ai rețelei globaliste care controlează departamentul de stat american. Pe care va trebui să-i mătrășească pînă la unul, dacă vrea liniște. Toți dușmanii lui Trump se regăsesc printre tartorii României. E de presupus că necesara operațiune de curățare a grajdurilor va aduce schimbări semnificative și în plan extern, în cazul României vorbim despre un stat vasal, dar cu un popor fundamental prietenos față de SUA, situație rară.

PNL a ales o barcă care se scufundă, imperialismul german cu mantie ueuropeistă. Cu o Merkel expirată și cu un partid merkelit rău, care pierde land după land. Contemporani cu un Macron bolnav de orgoliu, globalist pînă la os, ce se dorește împărat al imperiului federalizat UE, înaintea și în ciuda Germaniei, devenit aliat de conjunctură cu Trump, deși interesele lor pe termen lung sunt divegente. În România nu sunt aliați, Franța se crede, și este, suficient de influentă, diplomația franceză e globalistă, deci cu buzele înșurubate pe organul corporatist, Cioloș a sărit repede din baie pro-Werner, totuși situația este extrem de fluidă. Influența din România e negociabilă, iar încrederea lui Werner într-un sprijin dinspre tabăra lui Julien seamănă cu vînarea de vînt.

Agresivitatea lorbanist-werneristă nu poate ascunde teama pentru pierderea pozițiilor de forță ale Germaniei, care se află în plină retragere, nu în ultimul rînd economică.

PSD-ul, care părea desființat la sfîrșitul lui mai, pus pe roată de coaliția corporațiilor străine, a fost salvat de încă suficient de extinsa sa credibilitate în rîndul nației și de americanii lui Trump. Fac această afirmație fără să o pot dovedi altfel decît indirect, din observarea unor acțiuni sau absența unor acțiuni ostile de altădată. Globaliștii au greșit grav cînd Klemm s-a pozat cu Birchall. Au atras atenția asupra cîrdășiei entuziaste. Enough said, cum zice partenerul strategic cînd vrea să se dea mai misterios decît e.

PSD va fi egalul, nu, este egalul PNL, iar zbaterea penibilă a lorbanului și, după suficiente injecții cu steroizi în cap, cea a lentului neamț (pentru vreo 5 minute pe zi), în încercarea de demonizare a PSD, complet răsuflată azi, nu va rupe echilibrul restabilit. Echilibru care se va menține doar dacă PNL se desprinde de pe orbita germană, altfel PSD-ul mort de pînă mai ieri devine superman peste un an. Desprinderea a început, dar pînă și serviciile, adaptabile la extrem, au inerția lor. Se vor reorienta, desigur, n-am grijă.

Werner a devenit o potențial periculoasă liability (hei, mă dau cult, în traducere: a devenit o ghiulea de picior) pentru că e prea prost. Nu are flexibilitatea intelectuală necesară unor vremuri aflate într-o dinamică deosebită. E complet lipsit de charismă și detestat de moarte de către cei ce-l contestă. Nu lasă cale de mijloc, poate manevrat intenționat astfel pentru a stîrni mari tulburări aici, nu e imposibil. Alții, nu numai români, vor totuși liniște, nu răscoale sau război civil.

Viorica o fi tută, dar nu trezește ură și e unsă cu suficientă alifie de Bruxelles ca să alunece din situații în care sasul s-ar prinde ca musca de panglica lipicioasă.

Werner e pasabil, cînd cei mari se înțeleg. Werner ca jucărie controlată doar de o parte, el fiind absolut incapabil de autonomie inteligentă, devine un pericol.

Ce e mai convenabil, la o adică, nealegerea lui Werner sau debarcarea lui în condiții tulburi, mai tîrziu ? Pot să întreb, nu ?

P.S. Apropo, și electoratul pare un rău necesar. Ar trebui, poate, să ne însușim această imagine despre noi înșine. Înseamnă, totuși, că existăm.