Daily Archives: 19 decembrie 2019

Hey, dude… sau devenirea în dudă

Nu numai că prin gesturi, atitudine, aspect exterior (haine, frizură) arată și se comportă ca niște fătălăi, marea majoritate a reclamelor jucate sau doar citite de personaje masculine ne aduce voci slăbănoage, lipsite de profunzimea pe care o asociezi cu un bărbat puternic. Nu e vorba numai despre timbrul vocii, felul în care vorbesc e unul de mimoze masculine, care se alintă cumva, care prezintă o fragilitate artificială și grotescă, care se șterg singuri din peisaj, minori, de disprețuit.

Nu e o chestie întîmplătoare. Mulți tineri masculi au împrumutat de la tv, de la școală, din gașcă, din jur în general, prin contagiune de la unul la altul pe fondul inculturii generalizate, un stil total necorespunzător unui bărbat care se respectă. Stîlcesc limba nu doar prin sărăcia vocabularului sau repetiții de oameni care au citit prea puțin, care nu au văzut o piesă de teatru adevărat (sau ascultat – ce dor îmi e de piesele de teatru radiofonic de altădată !), care n-au făcut armata, o stîlcesc și prin scuiparea cuvintelor, deformarea ritmului natural al limbii, intonația greșită în felul în care emit propozițiile.

Valabil și pentru femei… et pour cause. Apare o cantitate mult prea mare de voci neîmplinite, de fete cărora parcă le-a fost întreruptă pubertatea. Accentele în propoziție se pun tot greșit, cuvintele le sunt stoarse printre dinți, cînd nu scheaună onomatopeic într-o pseudo-extaziere grețoasă. Parcă, exceptînd penibilitatea textelor și cutiuța de preocupări consumeriste care le este rezervată de obicei, sunt tratate mai cu schepsis decît bărbații, uneori împinse tot artificial spre ilustrarea unei poziții de autoritate degeaba sau de exercitare a unei meserii sau activități la fel de aiurea.

Totul se petrece cu program. Nu este atît de greu pe cît pare. Ideea nu e să strici pînă obții o formă defectă prestabilită rigid, ideea ar fi să strici, pur și simplu, să alterezi forma originală, corectă, naturală, melodioasă, capabilă să exprime toate nuanțele, toată gama emoțiilor, capabilă să definească și să atribuie fiecăruia rolul său, să permită originalitatea, chiar unicitatea.

Se pune în loc o zeamă sărăcăcioasă de inși interschimbabili, chiar și între sexe, fără aspirații înalte, fără mîndria omului care se respectă pe sine. Doar prin respectul de sine apare respectul pentru ceilalți și, prin conectare inteligentă, pentru o lume corect constituită pe un set de valori recunoscute și împărtășite de cît mai mulți, înspre un nivel cît mai înalt, nu în derizoriul cel mai steril, pe bogăție intelectuală și flexibilitate elegantă în relațiile umane, nu pe regurgitarea de clișee din reclame idiotizante într-o societate devenită abator al coerenței, rigorii, eleganței, durabilului, trăitului în adevărata și de dorit normalitate.