Category Archives: Uncategorized


Avec l’Europe on peut rien faire. On peut pas bouger, on est ligotés. Toute politique de rénovation comporte la sortie de l’Europe.

Ciocolatie foncée

Nu știam că Serena Williams e femeie.

Cine mă poate învinovăți, de cînd cu femelul cu barbă, de cînd cu alegerea pișătoarei după cum simte suflețelul, indiferent de prezența cocoșelului sau nu dedesubt, de cînd cu școlirea progresistă a copiilor încă de la grădiniță (eu cu cuburi, plastilină, găletușa cu nisip, chestii subversive care nu m-au pregătit pentru viața așa cum trebuie, de azi) ?

Ilie Năstase e aruncat în gura șulfelor de presă pentru a se testa gradul de obediență al turmei. E mare, mai ales printre mofturile în chiloți pentru care pierdem timp și nervi zicîndu-le sportivi, în amintirea, pe care generația proaspătă nici nu o are, sportivilor adevărați de altădată.

N-am dreptate atunci cînd nu mă mai interesează olimpiada sau fotbalul rezervelor multimilionare ? Și-ncă cum !

Bonus: terfelirea unui simbol național pe mîna unei adunături de venetici. Ciobanul nostru supără, rău de tot, pentru că e autentic, trăiește, se pișă unde trebuie și face copii femeilor. Mare ticălos !

Am văzut că scleroza stafidită, recte chelia cenușie cu deliruri din aburii cărora se erecta, modest, impresia că joacă/comentează/înțelege/împroașcă tenis prin toți porii, care îl ura pe Hagi tot la comandă globalistă, tot pentru lipsă de etichetă, a fost resuscitată pentru a molfăi ceva și împotriva lui Năstase. Oamenii cu talent, care muncesc, dau rezultate și se implică sufletește sînt detestați, desigur. Noroc cu contabilii nebuni de ne mai luăm și noi linia peste ochi.

Turmă proastă. O merităm și o vom primi tot mai des. Sau nu. Merge și cu protecția, la o adică. Cosorul și alte chestii. Individual, vreau să zic.

Criza coreană într-o întrebare

Cîți președinți sud-coreeni nu au fost acuzați și ulterior condamnați/sinuciși pentru corupție ? (hussshhtag)

Zuckerberg’s world – Nicholas Carr

And yet, in Zuckerberg’s long message, there is one moment of clarity, when he states the plain truth: “Social media is a short-form medium where resonant messages get amplified many times. This rewards simplicity and discourages nuance.” The medium, he continues, often “oversimplifies important topics and pushes us toward extremes.” This insight might have led Zuckerberg to a forthright accounting of the limitations of Facebook as a communications system. He might have pointed out that while Facebook is well designed for some things — banter among friends, the sharing of photos and videos, the coordination of group actions (for better or worse), the circulation of information in emergencies, advertising — it is ill designed for other things. It’s lousy as a news medium. It’s terrible as a forum for political discourse. It’s not the place to go to get a deep, well-rounded view of society. As a community, it’s pretty sketchy. And, he might have concluded, if you expect Facebook to solve the problems of the world, you’ve taken me far too seriously.

Și totuși, în lungul mesaj al lui Zuckerberg apare un moment de luciditate atunci cînd afirmă simplul adevăr: „Rețeaua de socializare reprezintă un mediu de format restrîns în care mesaje cu rezonanță ajung să fie mult amplificate. Astfel este răsplătită simplitatea și este descurajată nuanța. Mediul adesea ultrasimplifică subiecte importante și ne împinge către extreme.” Această observație ar fi putut să-l conducă pe Z la o evaluare imediată a limitelor Facebook ca sistem de comunicare. Ar fi putut să sublinieze că, în vreme ce FB este bine conceput pentru anumite lucruri – sporovăială între amici, transmiterea de poze sau filme video, coordonarea acțiunilor de grup (în bine sau în rău), circulația informației în caz de urgență, reclame – este prost conceput pentru alte lucruri. E mizerabil ca mediu pentru știri. E groaznic ca forum pentru discursul politic. Nu e locul în care poți căpăta o viziune consistentă, echilibrată asupra societății. Ca o comunitate reprezintă ceva foarte sumar. Și, ar fi putut conchide, dacă vă așteptați ca FB să rezolve problemele lumii, înseamnă că m-ați luat mult prea în serios.

Sforarul englez bitch slapped de către rus

„Look at me when I’m speaking, don’t look away”

3 minute de tăbăceală la curul nesimțitului criminal. Așa trebuie procedat cu șulfele astea de pe a căror manichiură picură sîngele nevinovaților asasinați în urma intrigilor și prin schemele lor de nesătui.

„Vă e teamă, v-ați pierdut somnul de frica faptului că am putea coopera cu SUA.”

 

mpm de la dmm (daily morning music)

here’s looking at you, kid

Mai recuperez, lejer nostalgic, din melodiile ce au figurat în mpm (muzică pentru meseriași). De data asta cu link(uri) către iutub, supus și acesta hachițelor, desigur, dar simplu de accesat cînd/cît funcționează.

Counting Crows (operațiune continuă pentru români) cu Holiday in Spain (o altă, dublă, realitate pentru aceiași români). Stilul plîngăreț, citește jemanfișisit cu patos, se potrivește și el.

Pentru că am început ceea ce va deveni seria mpm cu cîntecul fără început…

O completare muzical explicativă care ajută la afirmația din comentariul de mai sus potrivit căreia muzica e chiar mai importantă decît textul.

Și originalul strecurat/embedded/noaptea ca hoții în videoclipul de mai jos. Cea mai populară melodie a tuturor timpurilor nu e atît de ușor de accesat… liber.

 

Prezidențialele franceze pour tous

Rezumate de cel ce-i oftică cel mai mult (alături de Dieudonné):

(interesant și perfect ilustrativ pentru vremurile noastre hackul audio de 2 secunde de la final)

Pour la bonne bouche:

De la oameni care muncesc inteligent:

De la „dreapta arhaică” la pseudodreapta antinaţională

Foarte bun.

Ce repede se destramă și iluziile legate de Trumpministrație.

Așadar, va fi care pe care. Om și țară.

Stupid.

CeSeMeuri peste tot

A leading European human rights official expressed concerns Monday over planned changes to the Polish justice system. The law would allow parliament to appoint 15 of 25 members of Poland’s National Council of the Judiciary, a body of judges that nominates other judges. It would also allow for all current members to be dismissed. Human rights officials see the planned changes as part of a drive by the ruling Law and Justice party to cement power by weakening the constitutional system of checks and balances. Council of Europe Commissioner for Human Rights Nils Muiznieks said in a letter to Poland’s parliament speaker, Marek Kuchcinski, that he worries the new changes planned for the judicial system would violate the separation of powers and the independence of the judiciary.

Forțele antinaționale folosesc peste tot aceleași metode. Domnia judecătorilor probabil constituie cea mai periculoasă metodă de ocupație externă și de control intern. Implacabilă, inumană, antidemocratică și suprem ipocrită.

Ia uitați-vă cam de la min. 40:20. Să vedeți cum vor ueiștii să sfîșie teritoriul Franței, cît de intens lucrează și cît de bine se leagă regionalizările, din întreg continentul european, cu obiectivul principal al distrugerii totale a statelor naționale.

Discuție interesantă pe ansamblu pentru cine are timpul necesar.

Asselineau candidează la prezidențialele franceze fiind cotat cu un foarte mic procent. Discursul e însă mult mai la obiect și mai elegant exprimat decît ce am putut să văd pe la case mai mari. Antiueist vechi, a votat împotriva tratatului de la Maastrich și, cum povestește în înregistrare, cînd i s-a propus o funcție în ministerul de externe l-a avertizat pe ministrul timpului că el este și rămîne împotriva UE. Pe vremuri mai aveai voie la propria opinie, acum te-ar hashtagrade în 2 timpi și-un Dragnea beat.

Zo, ministrul francez al apărării e un adept al independenței Bretaniei. Interesant, aflăm lucruri noi, dar care nu sună deloc a nou pe meleagurile noastre. Noi, primitivi, n-am avut încă ministru al apărării udemerist (sau mai rău, cum îi zice făcăturii ăleia pro ținutul secuiesc?).

Iertare pentru limbaj.

PSD = o Pulă Stoarsă Damblagită. Nu pentru că au tras de nu mai pot, pentru că au dat în damblageală de atîta gaytate luată pe la spate (și pe gură). Atît de multă că au pierdut funcția. Nici măcar țîfna specifică cotiților nu o au, de prea mult stat în patru labe. Secta blegilor lui Dragnea [sau balegilor… nu se aude prea bine, au g(a)ura plină].

Apropos de labe… despre gunoaiele alealalte… nici nu merită pomenite, poate doar ca veșnic lubrifiant în jurul membrului extern care operează în găoaza pesedistă.

Ce jigodii proaste și lașe !

Imposibil de contrazis

Era singurul „parametru” despre care aveam incertitudini

Încolo, n-am nicio aşteptare de la un partid care „a bifat următorii parametri” (şi nu-i singurul!):
– cedarea de suveranitate (către UE şi către alte entităţi externe – chiar non-statale, the powers that be)  
– trădarea intereselor naţionale în favoarea intereselor externe  
– dezindustrializarea României  
– pauperizarea în masă a populaţiei, provocarea migrării forţei de muncă, „băjenirea”  
– genocid mascat prin pauperizare, chimizarea alimentelor (iodare, e-uri, Initium, Codex Alimentarius) şi distrugerea sistemului de sănătate  
– subminarea culturii, cercetării, învăţământului şi a identităţii naţionale  
– sabotarea capitalului românesc şi favorizarea celui străin  
– implementarea austerităţii, contrar propriei platforme politice  
– distrugerea mişcării sindicale (nici nu se definesc drept socialişti, ci îşi zic „social-democraţi”, deşi sunt afiliaţi la Internaţionala Socialistă)  
falsificarea referendumului constituţional (din 2003) şi evitarea de referendumuri privind aderarea la UE şi NATO  
– distrugerea agriculturii şi a mediului, despădurire  
– angajarea României în operaţiuni militare dubioase sau chiar ilegale, cu beneficii zero sau neclare dar cu riscuri reale  
– implementarea agendei globaliste (regionalizarea, ciparea, vaccinarea, „diversitatea”, „dezvoltarea durabilă”, ecumenismul, „încălzismul”…)  
– subminarea caracterului republican al statului român prin promovarea aşa-zisei „Case Regale” (şi pregătirea „monarhizării” stemei de stat prin apariţia pe ea a unei coroane)  

De bună seamă

Degeaba, anunț de pe acum,
Te scurge și curge,
Parcurge degeaba.

Degeaba plîng viața ce a fost,
Acum sunt degeaba, cuvinte,
Cu virgulă aparent scoasă prost,
Cu joc de cuvinte pot scrie, cu rost,
Dinainte spre mâine,
Degeaba.

Povara omului alb,
Trecutul românului verde,
De sus nu se vede contextul.
Coboară inutil,
Avertismentul e dat,
Coboară în util,
Alege bine pretextul.
Degeaba stau în păcat,
Degeaba vei rămîne cu textul.

Pulbere de stele,
Mai jos, subatomic, de lutul cinstit,
Din care, degeaba,
Adapă orgoliul ideea
Că am fi,
Nu ține de sete prea multor
De ce ?
Poetule dispărut ce îți pare, degeaba,
Că te mai poți exprima, o dată,
Prin mine.
Mă lasă în pace !

Condamnarea la moarte,
Din toți, va învinge,
Degeaba,
Cînd gîndul îndeasă în creier
Ng-ul cretin
Sub care, acum, nu se vede
Cum putem fi iertați, pe deplin.

Cuvinte în format electronic, concepte
Degeaba pretinse că sunt,
Cum trece nisip în clepsidre degeaba,
Nici praf nu se alege
Din timp…

Superputerea planetei și a istoriei se ocupă cu directive/contradirective despre locul în care să se pișe școlerii care cred despre ei că are avea alt sex decît cel livrat la naștere. De ce ne-am mira că, în România, Kovesi și cu banda cesemistă reprezintă o problemă nerezolvabilă și nu una simplă. Bănuiesc că, indiferent de wc-ul în care intri, în școlile americane se trage apa după. Simplu. La noi ar fi la fel de simplu să se execute exact, dar exact, aceeași operațiune.

Notă

Să nu ne amăgim. Cel mai puternic adversar devine, cu fiecare an care trece, cretinizarea societății. Dacă nu vă place, nu citiți. Dacă citiți (lăsați teama de cacofonie, ăsta să fie cel mai grav defect stilistic), repet, dacă citiți, atunci să fiți conștienți că nu rămîne nimeni perfect imun la operațiunea de cretinizare.

Cum operațiunea a început, la scară națională, după 1989, inevitabil tinerii vor fi cei mai vulnerabili. În ciuda propagandei simpliste, comunismul sub Ceaușescu a avut perioade diferite, unele strict anticretinizare, ceea ce nu a mai fost cazul după revoluția lui Brucan, neotroțkistă, cînd s-a apăsat continuu pe pedala uniformizării în jos, a minimului efort intelectual, cuplat cu terorismul din mediile academice, parțial ocupate de urmașii vechiului Komintern.

Astăzi a apărut pe piață și în piață (nu puteam rata jocul de cuvinte) o nouă nouă generație, nu la fel de otrăvită ca Cornea A. (cacofonie intenționată), fiul lui Cornea P. (zis și), mai puțin încrîncenată ideologic, dar cu evidente semne de cretinizare. Nu se pot constitui în noul SA, proletariat revoluționar, cămăși negre sau orice altă formă de organizare pentru preluarea puterii doriți, dar nici nu e nevoie. Cretineii (sorry, o scurtez) sunt revoluționari instant, convocabili ad hoc cu o prelucrare internetică de cîteva zile, pe un fundal de tîmpire de decenii, însă. Li se dă o mantră de actualizat din setul pe care îl au inoculat aproape fără să-și dea seama și gata, bun pentru revoluție. Cum îi zice puiul de kominternist Volodea ăsteia de acum, ah, da, civică.

 

 

Comentarii din războiul româno – globalist

Să nu ne amăgim. Lovitura de stat sistemică, cu logistică germano-ueistă, se află în continuare în plină desfășurare.

Vremea proastă, nevoia de a odihni trupele, ajustarea unor detalii prin care să se țină cont de evoluții de pe teren (inclusiv mitingul ripostă de la Cotroceni) și inducerea în rîndurile forțelor naționale a unui fals sentiment cum că răul cel mare a trecut sunt motivele reducerii intensității acțiunii taberei antinaționale.

Aparent și forțele naționale punctează, însă micile victorii la Curtea Constituțională sau excluderea teroristei dezechilibrate din magistratură nu reprezintă înfrîngeri sau pierderi semnificative pentru globaliști.

Nu lăsați garda jos ! În mod probabil, vor veni momente foarte grele. Nu pot sublinia îndeajuns importanța menținerii credinței în viitorul națiunii, indiferent cîtă otravă dizolvantă încearcă dușmanii națiunii să introducă în sufletul fiecărui român.

Atenție la alte orașe din țară, trebuie contracarate și acolo mitingurile soroșiste.

În ciuda aparențelor, Clujul nu e dominat de romăni. Cel mai important oraș după București și cu cea mai mare încărcătură simbolică nu poate fi abandonat reptilelor lui Boc, grupului de la Cluj sau ungurimii. Cu atît mai mult cu cît globaliștii deplasează trupe din teritoriu spre București.

Sibiul poate fi ignorat. În definitiv, e vremea ca românii de acolo să se trezească din hipnoza teutonică. Să o facă.

Timișoara e importantă, dar nu excesiv, disidența continuă în care se plasează din 1989 încoace devine obositoare pentru restul țării. La fel ca în cazul Sibiului, a venit vremea ca românii de acolo să își exprime mai curajos identitatea națională, nu regională.

Iașiul e important, datorită erodărilor programate pe care le strecoară rușii. Iașiul trebuie să dea un semnal care să fortifice încrederea și pentru românii din Rep. Moldova.

Craiova ar putea să încerce o mobilizare masivă, local, ar putea fi primul loc în care forțele naționale să preia inițiativa.

Nu contează dacă se vor aplica evaluările false asupra numărului participanților, în jos de data aceasta, păpușarii cunosc numerele reale și de la un nivel încolo încep să simtă morcovul.

Părerea mea.

Rezistența instituționalizată – parlament, academie, rank and file-ul instituțiilor de forță, etc – să facă bine să accentueze presiunile în direcția recuceririi pozițiilor cheie ocupate acum de agentura globalistă.

Cel mai important aspect: dacă tot ne-am trezit, să nu mai adormim la loc. De înfrînt nu ne pot înfrînge. Să ne gîndim cu răbdare la un viitor care va aparține nației române libere.

Nu-l mai urmăresc pe papagalul ăsta vîndut și cumpărat. Aflu eu mai încolo ce ticăloșii și insulte a comis. S-o creadă redegista de Merkel că o să-i meargă.

Am o furie atît de cruntă în mine încît nici nu mai îmi crește pulsul, e ca o hotărîre definitivă, perfect asumată.

Să încerce…
––
Se pare că am anticipat corect, eu cu plecarea din fața televizorului, parlamentarii români (nu ăia cu ă) din sala unde se producea rînjitul.
––

Urmărim, prindem, arestăm ?

Johannis ne-a cerut, pă feisbuc, să-l urmărim astăzi, cu orice preț.

După ce, în mod probabil, va arunca gaz pe foc cu intenția de a arunca țara în aer (comparațiile lingvistice care duc cu gîndul la Colectiv nu sunt întîmplătoare), noi ce facem ? Trecem direct la prindere și arestare sau îi lăsăm un răgaz, îi dăm un avans, pentru a-i oferi o șansă, un fair play de care individul nu a dat niciodată dovadă de cînd l-au ales ?

N-aș avea nimic împotrivă, în mod normal, doar că soarta noastră parcă e nițeluș mai importantă decît confortul emoțional sau de orice fel al  lui Șasecase.

PSD-ul ar fi bine să fie pregătit pentru discursul lui Johannis, să se aștepte la orice.

Dar, mai ales, noi ar fi bine să fim pregătiți pentru orice eventualitate, nu cred că lucrurile se vor opri aici, astăzi, după tot ce am văzut pînă acum.

Mircea Badea se întoarce în țară tot azi.

Johannis <- NOT my President !


„Nu ştiu la câţi va ajunge îngrijorarea mea, dar simt că se apropie evenimente excepţional de grave, comparabile cu 1940 şi 1989. În întâmpinarea lor va trebui să ne pregătim temeinic şi să ne organizăm.”

„Pre-alarmare”… – Prioritate de dreapta

not_my_president

I am determined to prove a villain

Pentru contrast. Dacă tot vorbim despre război civil, Soroșel Dan s-ar potrivi în rol de Richard al III-lea. Să-l ajutăm cu două exemplificări. După ce-și ia medicația, sau recreaționalele.


La final, pe înțelesul lui, în rezumat, cam ce soartă îl așteaptă. Pe Richard al III-lea, desigur.

Retardușor Dan fără sau cu prea multe pilule

Ce palmă seacă le-a dat o femeie în vîrstă, o doamnă, neovuvuzelelor A3. Madam Voicu, de la A3, care nu e o doamnă (asta e, ghinion), era cu poruncă către protestatari: „să nu îndemnați oamenii să iasă în stradă”! Doamna în vîrstă i-a tăiat-o scurt: cînd ați avut nevoie, ne-ați chemat să ne plimbăm în jurul Cotrocenilor.

Sărut mâna, doamnă.

Pe bune, să nu iasă în stradă !? Da’ de ce? Ca să fie finalizată o lovitură de stat tot din stradă ? De niște mucișoridani corporatiști care-și cresc copilul, planificat, după cărți și prin vizite în piață ? Noroc cu Mircea Badea, cel ce a oprit ascensiunea UDMR la guvernare, în celebra noapte a alegerilor parlamentare 2012. De asta îl și urăsc toate haimanalele  net. Pentru că le pocnește unde doare. Mă bucur că printre primele postări ale acestui blog am avut buna intuiție să menționez rolul special pe care acest om îl avea/are în societatea noastră, chiar dacă nu am aprofundat niciodată tema.
––

Ptr. Chirieac. Franța ? Nu. Franța lui Valls. Pînă în mai. După aceea s-ar putea să fie ceva mai a francezilor și ne vom înțelege cu ea.

Ouch !

„Ciumă neagră, n-o să-ți meargă !” – scandat la Cotroceni

Au ! Asta e în cod. Johannisul se pare că a zgîndărit o anumită sensibilitate. Nasol pentru el.

Nu au ce să mă învețe piețarii

Cu atît mai puțin clienții societății civile. Am și eu mîndria mea.

Asta scriam în urmă cu 8 ani și ceva. Replay.

Politica degeaba

Nu am greșit nimic, doar nu am sesizat cît de implacabil va fi blestemul conținut în titlu și ironia sorții, pe care nu o gust deloc azi, cînd zombii din piață vor să adauge o tușă groasă cu… alegeri degeaba.

Acum se trezesc unii (Tăriceanu, cîțiva pesediști, cîțiva peneliști mîrîie ceva neclar) sau se fac că se trezesc. Acum e simplu de văzut, cînd o primești în față pe cale de consecință.

Piețarii !? În niciun caz. Mă enervează chiar cît de bine am enunțat problemele, pentru ca acum, spre smerirea mea, să fiu contemporan cu omul politic Șunci Radon, produs al societății civile, lozincar stupid, surogat vîndut drept… soluție. Produs al dezastrului în plan mental pe care am avut proasta inspirație să-l anticipez chiar în finalul postării.  Nu, așa ghinion nu am anticipat că putem avea, e clar că am cobit. Nu această întrupare ! Nici ca glumă proastă. Ei, bine, iat-o, e aici, acum, se îndreaptă spre noi…

Defeisbucizarea

Am impresia că a început.

Retragerea din cocina lui Zuckermanberg și transferul către zone mai curate se poate face rapid, fără mari sincope.

Cum am privit cu dispreț ciudățenia de maladie indusă pe care o reprezintă această aplicație prost făcută, neprietenoasă și cumva pe dos, nu pot empatiza suficient cu unii care au investit mult timp în acest instrument. Totuși, mă îndoiesc că ar fi mulți cei care ar suferi cu adevărat dacă se desprind din mlaștina respectivă. Cu un impuls moderat ca intensitate, se poate.

Am impresia că la fel de ciudata, neomeneasca, încrîncenare idioată a maladiei induse din piață începe să creeze anticorpi la feisbuc. Doar rupt total de lume să fii ca să nu realizezi că există o legătură cauzală directă între excesul de viol în haită dezlănțuit  net, odată cu alegerea personajului KWJ, și materializarea halucinantă a anonimului agresiv dă pă net în sărmanii reduși din piață. Șocul pe care îl produce sărăcia intelectuală absolută pe care o vezi grupată într-o  masă fără idei, fără vreun pic de flexibilitate în materie de comunicare, plictisitor de repetitivă, plictisitor de închistată într-o contradicție internă pendulînd între ură brută și ura politically corectă nu poate fi ignorat.

În contextul perceput ca periculos de mulți oameni care înțeleg ce li se face și ce li se pregătește de către păpușarii din spatele acestor biete ființe golite de idei proprii, legătura evidentă dintre acțiunea instrumentului feisbuc și rezultatul deprimant al mulțimii amorfe, care poate avea puterea să le schimbe viața în rău, pune în fața fiecărui consumator de feisbuc o oglindă rece, nemiloasă.

Reacția posibilă și, cred eu, din ce în ce mai răspîndită va fi desprinderea din mlaștină.

E simplu. La fel de simplu ca și săritul peste A3, devenită de 2-3 zile vuvuzea pentru piețari. Butonul, clic, pa. Unul pe telecomandă, altul al mausului.

Prin exces își pierd țintele. Cine crede că ținta sunt cei neutri, decuplați din politic, se înșeală. Contează și acolo cîțiva, fără îndoială, dar nu ai cum să mobilizezi suficient de mulți dacă nu ai dușman. Prin abandonarea terenului de joc infestat cu hăitași net, nu mai poți alimenta inocenții neutri cu spectacolul conflictului.

În același timp, nu mai ai cum să rupi schimbul de idei al celor aflați pe poziții apropiate și care erau bruiați și distrași frecvent în hărțuieli cronofage și sterile de către hăitași. Instrumente se găsesc.

Think about it. (De ce în engleză!? Compensație pentru feisbuc.)

În al unsprezecelea ceas

Să ne înfricoşăm, iubiţilor! Ceasul al unsprezecelea al zilei este, şi lungimea căii este multă. Să ne sârguim a ne afla pe cale. Să ne facem privighetori şi să ne trezim din somn ca nişte nesomnoroşi. Nu ştim în care ceas Stăpânul a tot pământul va veni. Deci, să ne uşurăm pe noi înşine de greutatea şi de grija celor pământeşti. ,,Nu vă ingrijiţi nicidecum pe pământ”, ne-a zis nouă Domnul. A iubi pe toţi la fel ne-a poruncit, iar noi, mai ales, am alungat dragostea şi aceasta a fugit de pe pământ. Păcatele se înmulţesc, nedreptatea a acoperit pe toţi împreună. Fiecare doreşte pe cele pământeşti, iar pe cele cereşti le defaimă şi pe cele ce vor să fie, nimeni nu le iubeşte. (Sfântul Cuvios Efrem Sirul)

Așa este și tot la aceste vorbe cu duh vom ajunge fiecare, mai devreme sau mai tîrziu.

Nu ne este însă interzis să ne apărăm în fața unui pericol iminent, să fim pregătiți, întîi sufletește și psihic, dar și în lumea materială, practic, atunci cînd viața noastră, a celor dragi sau a neamului este în joc. Dumnezeu ne hotărăște sorocul, nu grupurile organizate ale terorii judiciar-corporatiste.

Doamne, ajută-ne cu gîndul cel bun pentru a ne putea apăra de barbari !

„Radicali” din PSD, mai aveți foarte puțin timp și foarte puține șanse să acționați, legal, coerent, cinstit, hotărît. Atît pentru binele țării cît și pentru viața voastră și a celor de pe listele negre ale terorii depline ce se va dezlănțui.

Observație valabilă pentru orice formă de organizare locală care poate să coaguleze oamenii cetății și să-i pregătească în fața amenințării extreme ce se apropie.

Informați-vă cum puteți, cu mare grijă la orice sursă de „știri”.

Pregătiți-vă mental pentru tot ce este mai rău, așa veți avea tăria să rezistați pe dinăuntru pentru ca răul să nu vă poată copleși.

Cele scrise aici sper să se topească într-o amintire urîtă și să nu se întîmple tot ce e mai rău, dar mintea și experiența îmi spun altceva.

Avertizez, de unul singur. Atît pot să fac, atît fac. Cu teamă, recunosc, dar și cumva împăcat. Cu gîndul că, de fapt, nu sînt deloc singur sau singurul.

Lipsesc suflul, rugăciunea, imboldul care ar genera scînteia prin care să putem rupe lanțurile, care ar face vălul să cadă și ne-ar permite să apărăm cetatea română, aflată acum sub asalt, atît din afară cît și din interior. Trebuie să le regăsim și să ne regăsim, acum, fără întîrziere.

Nu vă pierdeți în comunicare, cuvintele care contează sunt puține, reținerea și precauția sunt necesare, poate vitale.

Cine simte la fel, să transmită cu demnitate, pentru cei din jur și pentru cei de mai departe, hotărîrea sa de a nu se lăsa călcat în picioare.

Putere avem destulă, acum risipită, fragmentată. Trebuie să o strîngem la loc și să o afișăm cu demnitate.

În ceasul al unsprezecelea. Poate nu este prea tîrziu.