Category Archives: Uncategorized

Gînduri de soroșist

Pentru postarea de mai jos, apărută la vk (fb-ul rusesc) sînt suspectat de soroșism. Pe de-o parte, mă bucur, pe de altă parte… mare e grădina…

Cabalele lui Dragnea au terminat și PSD și mica (presupusă/sperată) victorie din toamna trecută.

Nu, nu vor face nimic. Dacă nu au fost vorbiți cu toții de la început, atunci i-au terminat binomiștii. Gura ambasadei se aude doar pentru că așa e în tenis, munca de teren e locală. Și eficientă. Ponta, Dragnea au fost implantați din vreme, după mine. Discursurile din campanii au fost bine calate pe un profil psihologic atent studiat. Cînd s-a epuizat unul, Ponta, rupt pe la toate cusăturile, a preluat celălalt jocul. De prim miniștri adecvați se vede că nu duc lipsă, securistunu și unu.

Partid de căcat. Numai bun pentru electoratul lui relativ cinstit și relativ patriot, dar ușor de păcălit. Adică prost, cum îl alintă aroganții electori ai celuilalt partid de căcat, dar cu aere, proștii fuduli din penele.

Dacă poți lua ca ostatec capitala țării, ba chiar piața din fața guvernului, oricînd vrea mușchiul lui sorosel, jenant de repetitiv, fără niciun pretext, întotdeauna fără argument, numai cu un tupeu de puradel care se înghesuie în tine la cerșito-furat, cu toată jandarmeria și poliția blindată și hrănită degeaba, atunci mă piș pe voi de neputincioși lași.

La următoarea trebuie aleși numai ăia de jură pe capul copiilor lor că vor desființa cesemeul, dnaul, că vor rescrie toate codurile și vor da pedepse duble pentru procurori și triple pentru judecători. Și că trimit în vacanță, la 24 de ore după ce au deschis ciocul, diversele cleme care îndrăznesc să piuie ceva. Pentru sereiii le dau test de istoria României, Ungariei și SUA. Dacă trec mai mult de unu, nu spui care, îi dau afară. Dacă nu trec niciunul, îi fac funcționari de bancă națională (mai rău ca acum n-are cum să fie).

Să nu mai aud de temeri, tergiversări și de frică mioapă. După cum merg lucrurile azi, se ajunge categoric la o nenorocire mult mai sîngeroasă și mai costisitoare decît aplicarea unei palme peste botul sorosist, acum. Ce mare curaj să nu faci infarct de la umbra proprie !?

Anunțuri

Accelerated history pill

(pentru conu’ Mircea, în continuare una dintre cele mai onorabile persoane publice ale românilor)

Mircea Badea nu le are cu istoria.

De aici vine și „românicizarea”. Poate și vizitele de lucru tot mai dese peste ocean au rolul lor, blurring the lines, so to speak, o consecință inevitabilă a imperialismului cultural cuplat cu geniala ipocrizie anglo-saxonă a discursului elevat (și atît) despre libertate.

Conu’ Mircea se luă de un comentariu plasat de o colegă de-a noastră de vk (hop și eu, ca la un semnal, pe vk; din antifeisbucism, desigur). Vin acum și plasez un crash course de istorie pentru uzul conului Badea.

Unu. Vlad Dracul era tatăl lui Vlad Țepeș. Punct.

Doi și restul. Justiția „feudală” a lui Țepeș se pare că funcționa. Exact cum, nu știm. Ce știm mai precis, indiferent din care surse, nu are mare legătură cu justiția, feudală sau macoveică sau ideală. Are cu politica și cu propaganda.

Ceva putem afirma. Țepeș era inversul Cheoveșii. Cheoveși se supune Sibianului (KWJ nu aparatul de plăceri, despre care nu am habar de intră în preocupările inchizitoarei; după acreală aș zice că nu, dar, știu eu, chemarea datoriei mai presus de orice…). Țepeș i-a ras pe sibieni. Spre deosebire de bo(c)cii(i) dinaintea lui, le-a impus sașilor de la Sibiu și Brașov să accepte același regim comercial ca pentru negustorii valahi cu treabă în orașele lor. Adică le-a tăiat privilegiile occidentale. Cînd sibienii au încălcat acordul, au fost rași, mă rog, arși. Pe rug. Cei care n-au fost tăiați. Foarte expeditiv, în stil americănesc. Nu s-a obosit cu CEDO, Haga, comiția de la Veneția. Au încercat sibienii să vîndă marfa în alte locuri decît tîrgurile autorizate…kaput!

Țepeș nu suporta vulnerabilitățile de securitate națională. Erai agent străin (citește și pretendent cu sprijin de la feisbucile timpului), îți săpai singur groapa înainte de a ți se tăia capul. După care, în funcție de evaluarea prejudiciului, real sau potențial, putea urma și un raid prin curțile sprijinitorului. În urma căruia nu mai rămîneau curți.

Țepeș era, deasemenea, un mare luptător antiterorist. ISIS-ul timpului chiar era stat, imperiu, de fapt. Dar cu apucături și apucător. Se pare că manifesta și dedulciri de rafinament preoccidental, dedulciri de la care fratele lui Vlad, Radu, se pare că nu (s-)a dat înapoi. Sau (s-)a dat? Nu intrăm în tehnicalități. Dedulciri pentru care Țepeș avea un tratament radical. Uneori aplicat preventiv.

Revenim la lupta antiteroristă. Ca orice mare deschizător de drumuri, aplica teroarea cu supra de măsură, după cum vei fi învățat în orice manual de tehnici antiteroriste. Doar că era mai onest, nu o lălăia cu Abu Ghraib sau Guantanamo, țintele erau lichidate scurt. Cu tot cu colaterali.

Cînd a trecut Dunărea, nu s-a dus să distribuie justiția, s-a dus să-i alunge pe otomani din Europa (exact inversul merkelismelor și sorosismelor de azi). Aproape a reușit, conform surselor otomane se buluceau turcii să treacă Bosforul în Anatolia.

Cînd au trecut turcii Dunărea, în schimb, au găsit o mică pădure de țepe ornate cu comandourile lor trimise să-l asasineze sub pretext de negocieri. Exact inversul politicii de cedare continuă de azi.

Vlad Țepeș contrazice fundamental, în toate planurile, viziunea eronată în care se complace și Mircea Badea, cea a românului fără istorie sau în genunchi. Au fost mulți ca Țepeș, dar niciunul în care să se sintetizeze eficiența actului politic în asemenea măsură. Străinii nu-i suferă pe niciunul din marii conducători români, dar pe Țepeș îl urăsc, în special cei care au și inițiat primul psyop și mare val de propagandă, germanii.

Așa că, atunci cînd se face o asociere între Țepeș și Cheoveși, nu poate fi cea dintre mentor și discipol ci o cu totul alta. Feudală, feudală, dar funcțională. Ar merge și pentru sibianca neamului.

Mișto. De văzut. Min 12.45 ->

„2/3 of the banks in Europe are dead.”

3×6 = A început !

Momentul anunțului finalizării transferului miliardelor lui Soros către creaturile sale poate fi considerat drept momentul declanșării confruntării finale. Nu mai există cale de întoarcere, războiul total a început.

Nici nu contează cît este adevăr în privința cifrelor sau a surselor de finanțare, pentru că nu a existat vreodată intenția de a informa. În vremea fake news nu fetișizezi acuratețea, lupta se duce în plan simbolic.

Fiara Soros, individul, dispare, e o carcasă de care se trage cît se poate. Acum se transformă în moștenirea Soros, nici nu contează cu banii cui, mașinăria îi produce la minut.

Important era mesajul, deliberat lansat (tactic nici nu avea sens să avertizezi inamicul asupra desfășurării de forțe). Avem acum o declarație formală, irevocabilă.

Nici nu e de mirare, fiara nu se poate ascunde, după cum știm, e nevoită, într-o formă sau alta, să-și afișeze semnul.

18 miliarde, adică de 3 ori 6.

Crăpătura neagră

Înțeleg că pululația de pilde deschise, ale lui Soros, adică, a început să turbeze pentru că structura diabolică, antistatală și antinațională întreținută cu bani de furat de către criminalul internațional este oarecum pusă sub lupă, probabil nu întîmplător după ce maniacul a alimentat cu 18 miliarde de dolari focul pus sub toate statele naționale.

Miile de organizații sediționiste care se alintă și prostesc sub sigla de ong, plătite cu tone de bani pentru a distruge societatea și a spulbera națiunea, sunt expuse atenției publice, pentru prima dată în aproape 30 de ani de infestare, acolo unde doare mai tare, la sursa de finanțare. Să vedem ce va ieși de aici. Măcar cîteva mii de români să înțeleagă ce puroi reprezintă grupările astea și tot e bine.

Între timp, replicanții cretinozii ai fiarei damblagite, în complicitate cu aceiași care ne-au ales un agent neamț după ce au ucis peste 60 de oameni dîndu-le foc, întîi lor, apoi țării, pentru a ajunge sclavi sub alte scursuri, înrudite cu secrețiile deschizăturilor lui Soros, se înverșunează pe puținii care le spun leprelor sorosiste… lepre sorosiste, évidemment !

Acum, sunt luați la țintă cei ce au avut proasta inspirație să creadă că între feisbuci e bine. Nu e bine, fraierilor. Acolo vă influențați doar creierul să devină mucilagiu. Pe terenul inamic tu vrei să zburzi !? Total greșit. Dar, ce să-i faci, tentația comodului. Pentru cei care se pot adapta la mizeria numită feisbuc. Vă place să dați clic în stînga ca să vedeți poza următoare ? Ei, ăla e doar un fleac despre care ai putea crede că e specific etniei, japoneze desigur. Nope. E doar o rotiță dintr-o interfață făcută special ca să-ți răsucească mintea încă înainte de a ajunge la conținut.

Feisbuciți, feisbuciți, diavolul va ști să-i aleagă pe ai săi, ca să-l parafrazez pe abatele Amalric, poate rudă, peste timp, cu Soros. Poate nu, poate doar anticipa lucrarea diavolească și încerca să stîrpească ongurile în fașă. În felul său. Se poate și mai simplu, prin închiderea robinetului. Sau scurgerea ne va otrăvi pe toți.

Închideți repede șlițul deschis prin care Soros vă dă banana. Nu toți sunt maimuțe pe lumea asta. Curvelor cărora le place, s-o facă în bordel ! Închise, deschise, treaba lor, dar cu felinar roșu la poartă, să se știe. La asemena artă poate să vină și Arte în schimb de experiență, ca între cumetre practicante.

Unii s-ar putea să găsească interesant episodul de mai jos. Eu așa cred, mai complicat de explicat de ce. În plus, la asta mă uitam în urmă cu vreun sfert de oră și l-am pus și eu aici dintr-un reflex aproape feisbucist… nah, nicio șansă, pot să mă citeze și în fața cesemeului, tot nu mă feisbucez.

http://putlocker.io/watch/dPVLMN8x-comedians-in-cars-getting-coffee-season-8/episode-6.html

Dăci

Independentistul șef din Catalonia, șeful guvernului local cum îi zice, e însurat cu o româncă, jurnalistă ca și el, pe vremea cînd musiul nu se ținea, oficial, de politică, româncă care ține și o emisiune în engleză unde, zice wikip, sînt invitați să-și dea cu părerea străini care trăiesc în regiune.

Adevărați reprezentanți ai naționalismului catalan, nu ? Nu’ș cum se face că întotdeauna cu rivoluționarii se găsește cîte o combinație din asta, orice în afară de neaoșă. Dar ei sînt cei mai buni purtători ai aspirațiilor băștinașilor. Mda.
––

Criminalul planetar Soros pare să fi transferat 18 miliarde de dolari către operațiunea Societate Deschisă. Banii lui, zice, or fi și bani de la CIA, ce mai contează ! Banii lui… vorba vine, bani înșfăcați prin operațiuni terorist-financiare sau speculații infecte.

În orice caz, purcoiul de bani nu va face decît să crească virulența miilor de agențișori ai căpcăunului și globalismului forțat. Să ne așteptăm la șuvoaie de spume din partea macoveicilor de toate culorile și la rezistență pînă la cianura finală în bunkerul cheoveșist.

În 9 luni apare un copil, de la concepere pînă la naștere. Dacă ar fi fost să se schimbe ceva în relațiile cu americanii s-ar fi văzut pînă acum, cu toată opoziția sistemului față de Trump sau la ceea ce securisto-cheoveșii americani au perceput ca periculos pentru ei în mesajul cu care a cîștigat Trump alegerile. Klemm putea fi schimbat pînă acum sau chemat la ordine. Nu s-a întîmplat. Cum nu pare să se întîmple nimic bun cu diplomația americană, care parcă dă cu bîta în baltă mai rău ca oricînd.

Nu mă așteptam la o schimbare radicală în raport cu România, dar nici la ostilitatea robotică prin care se dă girul terorismului neostalinist al creaturilor pe care agenturile Soros le-au puit în România.

Ori administrația Trump e complet incapabilă ori nu are de gînd să fie mai puțin dușmănoasă cu românii decît cele de dinainte. Nu mă încălzește să aflu răspunsul, mi-ajunge să văd ce se întîmplă concret.

Încă o păcăleală sau o iluzie de care încep să mă vindec. Sigur, ar putea fi și mai rău. Hai, mă lași ! Mama voastră de colonizatori !

100%

Realist privind lucrurile, actuala formulă de guvernare din România este probabil cea mai profitabilă pentru stăpânul străin al țării: procurorii aruncă anatema, negăsind decât corupți români; pentru ANAF, firma străină, cel mai mare evazionist fiscal din România, este bibelou de porțelan; Parlamentul își joacă perfect farsa; președintele țării este „european“, iar la Guvern se află singurul partid care preia castanele, acceptând funcția de vinovat de serviciu și ciuca bătăilor, dar care, fiind și singura forță politică ce mai culege voturi populare, asigură supraviețuirea rânduielilor, pe care serviciile secrete au grijă să le perpetueze, veghind ca nimic, de fapt, să nu se schimbe! Ilie Șerbănescu – Emoționanta alegere a premierului Tudose între Tandea și Mandea )

Chestiunea este foarte serioasă. PSD doar mimează, beneficiind de lipsa unor partide naţionaliste, eurosceptice, şi chiar de stânga (pesediştii nu-şi zic „socialişti” ci „social-democraţi” deşi fac parte din Internaţionala Socialistă). Au preluat parţial discursul naţionalist şi chiar conservator însă când e vremea să „livreze”, nuştiuce se-ntâmplă. Ceasulrăupisica13: se sparge USL-ul, demisionează Ponta, îi aleargă Chioveşi pe care au reales-o indirect prin guvernul tehnocrat Cioloş (căruia i-au acordat votul de învestitură). „Nu ne lasă ăştia, domn’e, da’ noi am vrea”. Bullshit, USL împreună cu PP-DD aveau mai mult de 75% în parlament în precedenta legislatură, o adevărată „ghioagă” politică. Bizonu‘ pare hipnotizat şi le dă mereu votul fără a mai face şi bilanţuri. Pe „dreapta”, nici nu se mai sinchisesc să joace electoral, anunţă clar ce ar aplica: tăieri şi maimultăUE, stimulând astfel votul pro-pesede şi întreţinând ficţiunea „diferenţelor de platformă politică”. Cercul se închide iar problemele rămân şi se cronicizează. ( Riddick/Prioritate de dreapta – Cum colectează PSD voturi antisistem, ca apoi să acţioneze contrar mandatului acordat )

100% sinteza celor aproape 28 de ani de brucanism. Ca un alcool multiplu rafinat, ca heroina sintetizată aproape de puritate absolută, metoda de stăpînire din România ucide. Nu numai un om sau o mulțime de oameni, ucide o națiune.

Să nu uităm nici cine ne-a livrat PaNArama devenită DezastruNAțional. Chiar nu bănuia un specialist în drept ce pericol pîndește în umbră cînd creezi un stat în stat, întîi în cadrul (pe lîngă?) procuraturii legitime, apoi… ah, uitam că agențiile naționale tot cam pe atunci… doar trebuia să intrăm în UE, ce naiba, prin referendumul… aoleu, tot atunci…

Improbabila obligatorie „lovitură de stat” parlamentară

Cam atît ne-a mai rămas. Improbabilă ca încercare și la fel de improbabil, dar nu imposibil pînă la urmă, succesul, doar că nu avem de ales.

PSD a capitulat pe deplin. Stăpînii externi îl țin numai în pimp slapping (cine știe, știe, cine nu știe… cum de nu știe limba dominantă!?). Chestie normală, de altfel, dacă tot ieși la produs și ai simțit nevoia de protecție.

Pe americani îi costă ieftin să lase un Klemm să-și bată joc la modul absolut de o țară aliată. De ce să nu fim un fel de sub-colonie, dacă se poate și așa, un vasal ar fi cu totul altă socoteală. Nici măcar la turci nu s-au învrednicit să dezavueze un klemm local, iar Turcia, cu toată antipatia față de Erdogan, face parte din categoria de interes strategic #1.

Aspirantul imperial continental german stă la coadă și profită de poziția patru labe pentru a implementa și el, din cînd în cînd și des, cîte un argument dorsal. În plus are și omul cocoțat la vîrful cel mai cel, chestie pe care, probabil, și americanii sînt nițel invidioși.

Sistemul de dominație și control securist-justițiarist-militar e pus la punct de decenii, pentru America de Sud întîi, rafinat și adaptat după 1989 pentru Europa de Est. Accentul cade aici cu mai multă greutate pe componenta justiție și pe elementele de supra-statalitate prin care justiția iese de sub controlul societății naționale și intră sub cel al intereselor străine. Independența e doar față de români.

Revenim.

Ultima posibilitate constituțională, pașnică, rămasă ar fi cea menționată în titlu. O revoluție parlamentară, trans-partinică, prin care, în urma unei inițiative legislative, venită din partea oricărui grup de parlamentari care adună necesarul pentru a o pune în discuție, toată încîlceala de reglementări și instituții care ține în picioare structurile de control din justiție ale ocupantului extern să fie distrusă.

Parlamentul de curaj și demnitate națională care și-ar asuma acest rol ar trebui să ignore total structurile de partid complet aservite, compromise la vîrfuri sau dovedind o lașitate și o paralizie îngrozitoare. Românii cinstiți din toate partidele, dar cu atît mai mult cei din PSD și ALDE, cei care au  fost în mod concret aleși pentru așa ceva, trebuie să-și asume acest mare risc și această luptă grea.

Fiara nu mai poate fi păcălită, ca la sfîrșitul anilor ’50, începutul anilor ’60, atunci adversar era puiandrul sovietic, detroțkizat, post-stalinist, acum avem de a face cu fiara bătrînă, iar potențialii noștri luptători au fost slăbiți pe dinăuntru, șubreziți de o feroce campanie de destructurare a valorilor naționale, globală, de altfel.

Subtilitățile, bizantinismele pot fi studiate, se mai poate culege și folosi cîte ceva, dar nu vom face nimic doar cu ele, cel mult pierim mai lent.

A venit vremea unei acțiuni concrete, fapt devenit deprimant de evident după ce toată lumea a putut să vadă deznădejdea absolută a celor ce ieșeau de la ședința comitetului central pesedist astă-noapte. Nici respectivii nu mai cred sau nu mai speră ceva de la mecanismele de partid.

Izmă de ism

Observ o mult prea mare înverșunare antiromânească și o mult prea palidă rezistență în rîndurile celor care ar trebui să ne apere de lupi.

Miroase a spălare pe creier de tip ideologic. Ați ghicit, miroase a Soros.

Dacă în privința genezei cheoaveșii și a ongului cesemist lucrurile sînt la fel de clare precum labele desculțe ale mașterei macoveice pe peretele cabinei avionului, în privința sereiștilor nu prea înțeleg.

Sigur, prezența unui șef de organizație sorosistă în vîrful SRI, oricît de normal la cap ar părea să fie după spusele multora dintre cei ce au avut de a face cu el, nu ajută. O paranteză: oricît mi-ar plăcea să cred în potențialul securiștilor români, mă cam îndoiesc că e omul lor, plasat din timp, de mic chiar, în tabăra inamică. Măcar bag un dubiu, hi, hi, poate pierd ceva timp și nervi cu ipoteza unii cărora le doresc să fie la fel de eficienți ca bolovanul pe fundul lacului.

Revenim. Ideologia sorosista e insidioasă, are nevoie de timp. Timp pe care l-a avut, cu prisosință. A avut și are, de asemenea, condiții extrem de favorabile. Prima și cea mai importantă, impusă cu baionetele, nevăzute, dar foarte reale, occidentale, fiind cea a libertății ongurilor de a zburda fără să dea socoteală cu privire la sursele de finanțare și cerințele asociate cu sumele de bani primite. Mircea Badea are cruntă dreptate în această privință. Cum are cu multe alte ocazii.

Culegem roadele otrăvite în toamna existenței noastre ca stat (viziune optimistă). Racilele locale și beția puterii, atunci cînd faci parte dintr-o organizație puternică, ar fi existat, virulența antiromânească nu.

 

(PS)D’aia merge totul ca curu’

Nici nu știam de porcăria asta.

Pesedeul, ăl de se luptă în van cu Cheoveși, care ar fi trebuit zburată cu un șut în (vezi titlul) de multă vreme, a dat ok-ul pentru ca monstruozitatea ce funcționează sub numele de parlament ueuropean să înființeze instituția procurorului ueuropean.

Exact asta mai lipsea !

Măi, aceștia ! România e stat suveran, nu regiunea altora. Ce faceți voi se numește trădare, haimanalelor ! Poate nu credeți, poate nu știți, de culți și pricepuți în ale istoriei ce vă aflați, dar de plătit, veți plăti. Și nu politic, cum vă place să vă alintați, pentru că aici nu merge cu ascunsul în spatele degetelor. Nimeni nu v-a mandatat să procedați așa. Nici nu poate să o facă cineva, prin vot sau altfel, pentru că în statul român nu este permisă abandonarea suveranității, prin diluări repetate sau cedări de orice alt fel.

Iar pentru cetățeanul (aiurea, cîți mai au faimoasa conștiință civică de care se face atîta paradă) obișnuit… lenea în a gîndi cu mintea proprie de dragul confortului și presupusei siguranțe ueiste se va răzbuna înzecit, dacă nu pe voi, atunci pe copiii voștri.

+ un pic de propagandă rusească, dacă tot ne pregătim (din nou) să luptăm pe două fronturi, fără armată și cu aliați pe măsură. Pe măsura prostiei și trădării, desigur.

 

Zo, ne amuzăm cu vînzoleala catalană în pregătirea distracției pe care ne-o anunță johannisul și compania de sunete ?

Amîndouă tot distracții, doar, doar n-om vedea de elefantul ueist din încăpere. Bine, nu-l vedem, dar cînd ne articulează cîte o trompă sau se lasă greu cu o bucă pe grumazul nostru, atunci ce simțuri ne mai lipsesc ?

Retorică de toamnă.

Le Cafard

Dacă a trecut destul timp

(și dacă n-a)

mai punem un concert cu marele meseriaș.

277 de milioane

Dacă tot tac…

(aici doar în varianta văzută de 66 de milioane de ori)
277 de milioane… hmmm… totuși…

Poate că se tace mai mult decît aveam impresia și de cît ar dori alții să nu se tacă.

Dacă statul român profund* se chinuiește cu anii pentru a-i da un șut în fund unei tute neglijente ca Cheoveși (ținta e mare, zboară jos, dar nici așa nu e sigur dacă va fi nimerită), atunci…

* ăla de bate binomul, ambasada și ideologia la modă

 

Cum fură SUA miliarde de dolari de la oameni cinstiți

FURĂ ! Fără nuanțe, nu e nici o exagerare la mijloc. Furt și piraterie !

Nu veți găsi la știri decît dezinformarea oficinelor de presă.

Dacă vreți adevărul, aveți răbdare să citiți comentariile de aici:

So did I just get robbed by the US Govt (btc-e)?

Un rezumat. În urmă cu cîteva zile, 6 organizații koveșiste americănești (FBI, Homeland, Secret Service, IRS, FDIC și o procuratură districtuală) au confiscat, printr-o operațiune în afara jurisdicției americănești, în ciuda legilor din țările de proveniență a marii majorități a victimelor acțiunii banditești, fondurile unei importante firme de brokeraj pentru bitcoin și alte criptomonede. Pretextul interesează, dar e o altă discuție, din care cheoveșiștii americani ies aproape la fel de prost.

Pe scurt, sume foarte mari de bani ale multor oameni care nu au încălcat nicio lege, fiind cetățeni ai altor țări și desfășurînd o activitate financiar speculativă legală, prin intermediul unei entități înregistrată în UE, au fost piratate de agenții oficiale americănești, care nu au nici cea mai mică intenție să restituie banii celor pe care i-au jefuit la drumul mare.

Cum arătam mai sus, povestea lungă este chiar mai interesantă. Poate revin.

Limba română ar avea mare nevoie de un George Carlin

 

Mă uitam la meteo, la francezi. O tînără reprezentativă ne citea cum va fi vremea.

În școala generală și la liceu am avut profesoare de franceză blonde și profesoare de engleză roșcate. Destul de spre foarte sexy. Cum mi se părea corect, de altfel. Mă refer la culoarea părului, desigur.

Astăzi, bănuiesc că ar fi necesară o mulatră creață, pentru ambele. Dacă mă iau după reprezentativa de la meteo franțuzesc și nu numai.

Bănuiesc că se numește progres. Sau așa cred unii că ar trebui să cred eu. Plus că, acum, a devenit o realitate pe la souche și pe la origins. Că (le, ne) place sau nu.

Nu scriu despre altele din două motive. Simt că se coace ceva de amploare. În al doilea rînd, prea multe lucruri nu-mi sînt deloc clare. Dar deloc. Niciodată nu am simțit o atît de mare confuzie în jur. Și în mine, ca să par modest.

De ce mergem înainte în viața asta ? Ce cheiță întoarsă la început nu ne lasă și ne obligă să trecem peste punctele critice în care totul este pus în discuție, pus sub semnul întrebării ultimative, dar care, prin miracol, nu rămîne ultima ?

Nu am scris pe aici despre chestiuni personale. Sau foarte rar. Nu cred în jurnale, nu pentru mine, altfel sînt bune… cred. Nu știu cum funcționez, adică partea bună din mine și întîmplările ce merită reținute. De către mine, întîi și-ntîi. Știu că tot sintetizez, că se pierde mereu ceva și nu știu sigur dacă rămîne o esență suficient de puternică care să compenseze dispariția detaliilor vii.

Aș vrea să scriu despre un om perfect pentru că era perfect uman. Acum nu mai este printre noi în forma asta de-i spunem viață biologică. Deși așteptată, din motive medicale, evident nu mă împac cu plecarea. Din egoism, desigur. Cu toate acestea, primul gînd coerent care s-a insinuat suna „în sfîrșit, risipa a fost oprită, penitența s-a încheiat”. Dacă Dumnezeu are nevoie de unii oameni, acolo, cum poate are nevoie de unii aici, atunci omul meu perfect uman se califică cu desăvîrșire.

Mă uit în ce marasm mă scufund, în acord cu ceilalți, fără îndoială. Cu Tudor alături mă simțeam deasupra, în cele cîteva ore în care ne prindeam în discuții despre… toate cele, la prima vedere, în realitate brodam la o descriere a universalului, a lumii. Nu-mi aparținea, aduceam critici, ajustam, dar mă recunoșteam și începeam să o recunosc ca valabilă. Pentru că Tudor integra la superlativ, topea, ca un adevărat om al renașterii ce era, cultura și inteligența, matematica, intuiția și simțul estetic, religia, experiența și obsevația, talentul.

Ne-am cunoscut cu adevărat cînd el era prin ultimii ani de facultate, prima, iar eu pe la început. Ne știam dinainte, vag, prin relațiile dintre familiile noastre. Era tot iulie spre sfîrșit, într-un moment fericit, la o aniversare a mătușii lui bune pe care și eu o consideram cam la fel, „tanti”, că doar mă știa de la naștere. Aveam păreri, de pe atunci, dintotdeauna, și am rămas surprins cît de bine rezonam cu Tudor. Nici nu știu cîte s-or fi modificat, în timp, dar, cît a fost să fie, de fiecare dată, chiar și în contradictoriu, eram totdeauna sincron cu el, într-o ordine a lucrurilor dincolo de obișnuitul zilelor.

Vedea simbolurile din toate, le extrăgea, de la catedrale pînă la vîrful munților. Sportiv, canotaj, înnot, munți bătuți de unul singur și nu pe trasee comune, pasionat. Spirit universal care petrecea luni în șir prin Europa, chiar și prin America, o dată mai mult timp, doar că nu se prea regăsea peste ocean, îi privea mai mult ca pe o curiozitate, nu era cosmopolitul de kilogram de care nu mai încape lumea de azi. Oriunde ar fi fost pe planetă, dacă România intra în război, el ar fi venit aici, în tranșee, indiferent ce simpatii sau antipatii ar fi avut. Tot așa, aprecia armata, deși era un pacifist care considera din adîncul său războiul drept o dovadă absolută de prostie. Nu l-am auzit o dată să-și cace țara, deși era dezamăgit că îi pleacă studenții cei mai buni, deși îi ajuta cu informațiile sau relațiile lui, dar îi și critica pentru slaba rezistență la tentația materialului, nu numai cel mercantil.

Putea fi de o ironie ucigătoare, cu replica cu atît mai acidă și mai cuprinzătoare, cu cît nivelul intelectual al celuilalt era mai ridicat. Nu-i ierta pe egalii lui, teoretici, dacă chiar o căutau, dar era incredibil de tolerant, dispus să înțeleagă și să găsească justificări, nu respingea, cum ar dicta calea cea mai ușoară, integra, cum am amintit.

Dacă mai există filozofi, atunci el era unul. Cu toate că, tot de la el aveam cărțulia lui Anton Dimitriu care explica ce lipsește omului modern ca să mai poată genera filozofi. Poate că, deși cu bunele maniere însușite cu desăvîrșire, cu toate că era un om de lume, cu moderație și eleganță, cu toate nebuniile tinereții bifate, tot cu eleganță și umor, în stilul omului modern, era vechi, din alte vremuri sau din altă sferă. I-am zis om al renașterii pentru multitudinea preocupărilor și talentelor, dar avea o credință mai profundă într-o etică universală, divină poate, o aplica în viață și căuta să o formuleze rațional.

Nu știu de ce i-am fost drag, dar am simțit de multe ori căldura ce venea dinspre el. Nici nu știu cum să-i spun prieteniei noastre, pentru că nu pare deajuns să-l numesc doar prieten. Sau poate așa arată prietenia din alte vremuri sau din alte sfere. Singurul om cu care am corespondat, în scris, de mînă, pagini întregi, pe cînd era prin Germania sau Franța. Abia șteptam să vină scrisoarea și abia așteptam să-i răspund, să replic la subiect și să divaghez, nu neapărat în această ordine, dar încercînd, în același timp, să fiu riguros, din cauza lui, din respect. Eu care nu am răbdare și nici nu îmi place să citesc o scrisoare scurtă, dar să o scriu ! Interesant, cu internetul generalizat nu am mai schimbat înscrisuri digitale. Probabil tot ca să rămînă aparte legătura noastră, pentru mine, pînă și prin formă.

Sînt multe care nu pot fi explicate sau chiar puse în cuvinte. Poate nici nu mai sînt reale, le-am sintetizat gata. Mi-a fost drag.

Îi plăceau binele, frumosul și adevărul, nimic mai puțin. Sper să le găsească dincolo împreună cu sinteza lor, pe a cărei înțelegere și matematică le-a căutat aici, pentru care a trăit aici. Treimea într-o sinteză adevărată.

Se poartă ceasurile

Ăștia de la DNA, cum au tot timpul din lume, ei fiind foarte deștepți, dacă vreun super procuror a pierdut deja sensul frazei, revin, ăștia de la DNA se uită la filme.

Nu mă credeți ? Voila (cu accent) proba !
(de pe la minutul 29:25. Căscați bine ochii că durează puțin.)

https://www.onitube.com/video/13003/billions-s01e01-pilot

Ei !? Ați văzut ceasul ? Așa e trendy, bănuiesc, pui cel puțin un ceas alături de teancul de bani.

Procurăreasa mazilită probabil nu urmărea serialul potrivit (Miliarde (titlul serialului), fato, miliarde, tot procurorul deneaist trebuia să-l vadă, ce mama naibii !). Vezi tu, fato, Lauruța nu l-a ratat.

Mă gîndeam să investesc în niște ceasuri elvețiene de firmă… acum mai stau, dacă se interpretează ?

uța, uța, uța, uța

Seria a 7-a

a început. Unele personaje se mențin. Altele, mai ales unul, au plecat încă de la sfîrșitul seriei a 6-a. Într-o explozie verde. La noi… nu. Seria a 7-a o găsește… îl, îl, personajul, mea maxima culpa… la fel. Poate finalul seriei a 7-a…

Într-o explozie verde, ziceam, prin care templul inchiziției puțin dispărea. Pe care, explozia adică, pe vremea cînd ne amuzam cu postarea Capacul pe tron, nu o puteam ilustra iutubistic.

Acum putem.

„uța, uța, uța, uța”

Dezavuăm, bineînțeles, ilustrația sonoră total neadecvată.

Pentru cei mai răbdători, ca noi, punem și versiunea lungă, în care sunt trimiși mascații… tatuații, tatuații, mea culpa… după inculpată.

 

Johannis: Autonomia pe criterii etnice este de dorit, dacă nu împiedică dezvoltarea.
N-a zis neamțul asta ? Exact asta a zis.

Foarte periculoasă validarea dată de așa-zisul președinte al României existenței așa-zisului ținut secuiesc.
N-a făcut asta neamțul ? Exact asta a făcut cînd a dat la schimb drapelul național pe cîrpa așa-zișilor secui (maghiarizați deplin, altfel).

Mă uitam la mucii ăștia din PSD-ALDE cum transpirau ca hoțul prins. Pentru că se vede din dronă cum au trădat și au bătut laba cu cei de cer federalizarea prin regionalizare. La vedere se numesc UDMR, în spatele lor se află Germania cu al ei al 4-lea Reich (adică trabantul UE), iar în spatele spatelui (mmmm, vă place, nu?) se afla criminalii globaliști, gen Soros, Klemm & others.

Bătaia de joc a ocupației străine (2)

Ilie Șerbănescu – Cotidianul via Prioritate de dreapta

Mascarada impozitării profitului trebuie să înceteze !

În contrast cu minciuna din raportările sale financiare (vezi Cotidianul, 3 iulie 2017, Guvernul Tudose – gata să lupte împotriva celei mai gogonate diversiuni colonialiste?!), profitabilitatea capitalului străin în România este nu de 3 ori mai mică, ci de cel puţin 2 ori mai mare (pe unitate de capital) decât cea a capitalului românesc, graţie atuurilor recunoscute și ridicate în slăvi în plan tehnologic, organizaţional şi financiar. Pentru a nu forţa evaluările, să admitem însă o profitabilitate doar de 1,7 ori mai mare (respectiv cea rezultând din faptul că, potrivit statisticilor, capitalul străin realizează jumătate din cifra totală de afaceri utilizând vreo 30% din forţa de muncă angajată în economie în România). Înseamnă că, la o asemenea rată de profitabilitate, capitalul străin obţine de fapt peste 70% din profiturile realizate pe ansamblu în economia din România, respectiv de cel puţin 3 ori mai mult decât raportează.

Cât ajung să plătească, în realitate, capitalul străin şi cel românesc din ceea ce s-ar cuveni să plătească în contul impozitului pe profit? Din date oficiale ale Ministerului de Finanţe privind evaziunea fiscală, aflăm că rata efectivă de colectare din impozitul pe profit este de 20-21%, restul de 80% constituind evaziune. Mai precis, profituri făcute „pierdute“.

Aplicând liniar rata menţionată de neplată, ar rezulta că, din ceea ce ar trebui să plătească sub forma impozitului pe profit, capitalul străin nu plăteşte decât vreo 14%, iar cel românesc vreo 38%! Numai că ştim că circa o treime din firmele româneşti, reprezentând aşa-numitele microîntreprinderi, plătesc în contul profiturilor pe care le realizează nu impozitul de 16% pe profitul declarat, ci impozitul de 3% pe încasări, unde rata de plată reală este între 90 şi 100%. Or, dacă o treime din capitalul românesc plăteşte integral impozite în contul profiturilor realmente obţinute, înseamnă că restul de două treimi din capitalul autohton şi în întregime capitalul străin plătesc şi mai puţin decât apare că ar plăti la rata de 20% de colectare la impozitul pe profit pe anasamblu.

O imagine pur apocaliptică se conturează!

1) Doar vreo 3 miliarde euro se încasează la bugetul statului din impozitul pe profit, ca urmare a impunerii cu 16% a nici 20 miliarde euro din cele peste 80 miliarde euro profituri reale obţinute şi care ar trebui impozitate. Peste 60 miliarde euro se evaporă în fiecare an înainte de impozitare, grosul de presupus prin externalizări în străinătate.

2) Microîntreprinderile, care nu reprezintă decât câteva procente din cifra de afaceri pe ansamblu, plătesc ca impozite în contul profiturilor realizate mai mult decât întregul capital străin care deţine circa jumătate din cifra de afaceri şi obţine pe plan real spre 70% din totalul profiturilor.

3) Aceleaşi microîntreprinderi plătesc impozite în contul profiturilor efectiv realizate între două şi trei ori mai mult decât restul capitalului românesc.

4) În contul impozitării profiturilor real obţinute, capitalul străin nu plăteşte 85-90% din ceea ce s-ar cuveni să plătească, iar capitalul românesc nu plăteşte 60-65% din ceea ce s-ar cuveni să plătească!

Este de tolerat o asemenea stare de lucruri? Nu! Este de schimbat? Da! Poate fi schimbată? Da! Se vrea însă o schimbare? Aceasta este problema! Pentru o schimbare ar fi de ajuns a înlocui impozitarea propriu-zisă a profitului cu o derizorie impozitare a cifrei de afaceri (adică, în fond, generalizarea impunerilor din cazul microîntreprinderilor), care – important de subliniat – nu poate fi evazionată! Adusă în atenție de mine, încă în urmă cu un an, în cartea „România, o colonie la periferia Europei“ (Ed. Roza Vânturilor, 2016), această abordare este prevăzută – surprinzător – în programul Guvernului Tudose. Nu se știe însă cu ce șanse de aplicare! Dacă nu se vizează a se schimba realmente ceva în România şi statului român nu i se va conferi rolul de a şi face ceva pe linia dezvoltării ţării, atunci nu are rost a se întreprinde nimic în fiscalizarea profitului. Dar impozitarea profitului în actualele condiţii trebuie desfiinţată. Căci tot un drac – și cu, şi fără cele 3 miliarde euro din această impozitare! Mascarada trebuie să înceteze! Măcar să oficializăm jefuirea statului român şi a ţării numite încă România.

Bătaia de joc a ocupației străine

Ilie Șerbănescu – Cotidianul via Prioritate de dreapta

Guvernul Tudose, gata să lupte împotriva celei mai gogonate diversiuni colonialiste?!

Guvernul Tudose uimește pur și simplu, sugerând – deocamdată doar sugerând, pentru că nu se știe ce va face concret până la urmă – că ar fi gata să se lupte cu probabil cea mai gogonată dintre anomaliile, minciunile și diversiunile colonialiste din România devenită anexă de tip bananier a capitalului vestic: anume idioțenia aruncată în spațiul public, cu concursul statisticilor, şi care sfidează bunul-simț, cum că subalternul capital autohton, ăla care pune pingele în economia din România, ar fi mai performant decât capitalul vestic de pe aici, nu numai dominant, dar și deținător al tuturor punctelor și pârghiilor strategice și deci al deciziei economice și, prin implicație, politice! De nu se mai înțelege nu doar de ce ne mai închinăm la el, spunând chiar că nu se poate fără el, dar și de ce își mai pierde acesta timpul prin România!

Idioțenia cu pricina rezultă din statisticile parohiate de institutul de specialitate din România, de Oficiul Național pentru Registrul Comerțului și de Ministerul român de Finanțe. Profiturile nete raportate de firmele cu capital străin din România în 2015, an de consolidare pe piață și de creștere a cifrei lor de afaceri cu 8%, reprezintă doar 2 miliarde euro (6 miliarde euro profituri brute și 4 miliarde euro pierderi!) Hai că-i tare! Deci toată floarea cea vestită a întregului Apus, nu numai chemată, dar și primită aici cu surle și trâmbițe, își pierde timpul pe la noi pentru un mizilic de două miliarde euro! Cred că au costat mai mult sulurile de hârtie higienică folosite spre pregătirea fundurilor pentru pupăturile românești de bun venit. Aiureala acestei cifre – nu cumva inventată, ci prezentată de statisticile financiare – nu doar că sfidează bunul-simț, dar contrazice cântările la adresa minunatului capital occidental. Care, după cum el însuși se recomandă, duduie de tehnologie și este excelent înzestrat managerial, fiind prezentat ca atare în România drept mântuitorul țării și poporului ei și pe care capitaliștii români (desigur, proști, retardați și, bineînțeles, corupți!) ar trebui să-l urmeze spre fericirea lor și a angajaților lor. Care mântuitor, dom’le, când bietul potențial învățăcel – capitalul românesc, ăla vai de mama lui – a raportat, în același an, profituri nete de 6 miliarde euro, adică de 3 ori mai mari, cu toate că cifra sa de afaceri e cu mult mai mică?! Și nu este vreo excepție în 2015. De ani de zile este la fel. Nimeni nu spune însă nimic. Toți suntem luați de proști! Tăcând, chiar și suntem! Este posibil ca mult cântatul și mult lăudatul capital străin să fie mai puțin performant decât capitalul autohton și să fi venit în România să se inspire din realizările românești, și nu să facă profit, după cum credeam noi, proștii, încrezători în normele capitalismului?!

Aceste cifre intră în contradicție cu toată matricea economiei actuale din România, descrisă de datele din aceleași surse statistice. Capitalul străin realizează cam jumătate din cifra de afaceri obținută de ansamblul firmelor din România și o face folosind nici măcar o treime din forța de muncă. Deci, fără echivoc, nu poate fi decât cel puțin de două ori mai performant decât capitalul românesc care realizează cealaltă jumătate din cifra de afaceri, cu două treimi din forța de muncă.

Dacă nu ți-a fost spălat creierul – cum pare să le fi fost spălat politicienilor și atâtor analiști români care operează fără comentarii cu asemenea cifre –, este lesne de găsit explicația acestor date care sfidează bunul-simț: capitalul străin nu-și pierde deloc vremea prin România, obținând aici profituri fabuloase, chiar abominabile, dar pe care le ascunde de la impozitare, mai concret, le externalizează prin diferite metode înainte de fiscalizare, astfel încât ceea ce rămâne de impozitat să fie derizoriu, de batjocură! Ca în colonii! În aceste condiții, impozitarea profitului în România devine o mascaradă!

(Despre aceasta, săptămâna viitoare)

O încălzire ușoară

…vorba conului Badea, Mircea Badea.

Nu, nu ne referim la încălzism, minciuna cu clima care se schimbă (să mori tu, Gore !?) din cauza omului cel rău. Și a restului de viețuitoare tupeiste care consumă oxigen și produc dioxid de carbon, în nemernicia lor, pentru a trăi.

Ne gîndim la dictatorul pe viață, trilăturalnicul și atît de insidios prezentul podgorean Isărescu.

Regimul binomial Coldea-Kovesi, rămas cu denumirea, deși locul lui Coldea a fost luat de altul (sau nu, hi, hi) nici nu ar conta dacă nu ar fi existat cupola primordială a marelui definitiv, irevocabil, imuabil, don Mugur. Desigur, marele Mugur, în ciuda aparențelor, e trecător și nu se știe ce bucurie a nebunilor ne așteaptă după colț. Marea cupolă financiară își aruncă umbra letală oricum și a găsit în banca oriceînafarădenațională partenerul de crimă ideal. Cu Mugur cu tot. Nu degeaba stă neclintit, în strungă ca haiducul, la pîndă, Florin. Sau un Lucică. Sau încă. Oamenii știu ce contează cu adevărat, nu un fleac de post de premier al unui guvern pîrît (sau pîrlit, nu se înțelege foarte bine).

Cupolă care, în sensul larg, de cînd nu ne-am mai ocupat, a devenit din ardentă sprijinitoare a statului polițienesc și operator direct al terorismului… era să-i zic de stat.

Fără complicitatea trădătoare a BN(de la ce vine N!?)R, România nu s-ar afla, nici pe departe, în situația dramatică de astăzi.

Încălzire ușoară, dar pe un plan larg.

Ținta principală va fi cartelul criminal al băncilor străine din România care, fie și în cadrul unei încălziri ușoare, trebuie atacat dur. Scopul final va fi lichidarea sclaviei financiare prin renaționalizarea băncilor care au aparținut statului și limitarea activităților oricărei entități financiare străine la operațiuni simple de creditare a persoanelor și firmelor private, strict în limite dictate de capitalul financiar deținut și operat în România.

Zarafii vor fi alungați din templu.

Încălzire ușoară în plină vară. De obicei, toamna vin necazurile, dar niciodată din seninul verii.

 

Nu asistăm la o luptă, asistăm la o vînzoleală, cel mult la o zvîrcolire fără șanse de reușită.

România se află ferm strangulată în lațul dominației străine. Partidele politice par o glumă proastă. Economiei românești îi lipsesc multe, dar cel mai mult duce lipsă de capital românesc, inclusiv de stat. Banca… națională… glumeam ! Serviciile secrete sînt atît de evident penetrate, ca să nu zic complet reconfigurate conform intereselor străine, încît nici bancuri nu-ți mai vine să faci pe seama lor. Justiția oscilează între teroarea de stat și terorismul destructurant de stat. Monstruozitățile de tip Kovesi, CSM, DNA, „ministru de justiție” au trecut dincolo de utilitatea lor ca metodă de asuprire și descurajare, dincolo de valoarea de simbol permanent umilitor al victoriei asupra băștinașilor, ajungînd într-o zonă de science fiction, aproape imposibil de înțeles. Mass media… nu vreau să-mi perturb digestia cu gînduri grețoase.

Am trecut, preț de vreo 15 secunde, peste looktv. De ce funcționează în statul național român o asemenea agentură de propagandă revizionistă ? Răspuns… care stat român ?

Pot s-o lungesc mult cu exemple recente de atitudini, acțiuni, evenimente, personaje tot mai ciudate, tot mai departe de o logică naturală, tot mai departe de normalitate, fie ea politică, socială sau chiar psihică.

Nu e o întîmplare, nu am ajuns încă în lumea dominată de idiocrație, cele ce se petrec fac parte dintr-o lucrare gîndită, planificată și ajustată sistematic realităților măsurabile. Numai noi trăim într-o lume virtuală, stăpînii noștri și uneltele lor au grijă să ne ia pămîntul, inclusiv la propriu, de sub picioare.

Vine un nou guvern. Cînd va veni, cu sau fără circ comandat johannist. Vine gata șubrezit. Terfelitorii și-au făcut deja treaba.

Greu să ai curaj cînd ești tot mai prost. Devenim din ce în ce mai proști. Idiocrația nu s-a instalat, deocamdată doar crește masa critică de idiotizare. Dacă nu mă credeți… facebook așteaptă (ne)răbdător. Doar pentru asta a fost inventat.

Uitam ceva important. Proștii nu au onoare. Nu înțeleg conceptul. Iar prostia nu oferă demnitate vieții, e un chin și, mai devreme sau mai tîrziu, doare.

Dați ce titlu doriți.