Se va consolida ocupația străină după alegeri ?

Beneficiarul de la Cotroceni al loviturii de stat psyop-facebook din 2014 are tupeul (sarcină de serviciu la agenți) să-l acuze de obrăznicie pe Tăriceanu, în vreme ce îi dictează lui Cioloș (tupeu mic, ambiții mari… pentru alții) să anunțe formal că face parte din aceeași tabără cu el (secretul lui Polichinelle).

Toate acestea proclamîdu-se din mijlocul taberei ce îl susține cu o monotonie nord-coreeană, disciplinat tembelizantă, de partid unic, tabără care, altfel, e compusă din partidul obrăzniciei absolute (și nimic altceva), găunosul PNL mereu cu coada pe sus, partid împănat suplimentar cu numeroși tupeiști ultra-aroganți veniți odată cu PDL-ul cel modest, la care se adaugă, mai nou și în pripă, făcătura sans peur et sans… honte a celor doi – Clorotilda & Nicu-micu. Bulan, nu glumă !

Neamțul adună zilnic motive pentru a fi demis (da, se poate trece direct la această măsură în cazul trădării). Ultima porcărie (e drept nu am verificat de cîteva ceasuri) o reprezintă comentariul cu privire la demisia lui Blaga de la șefia partidului. Un amestec direct, absolut neconstituțional, în politica unui partid. Acest individ se face că nu înțelege că președintele nu are voie să facă aprecieri și să acorde bile albe sau negre unui partid politic. Nu are voie nici să laude nici să critice, are doar dreptul și obligația de a sesiza devierile de la respectarea constituției. În nici într-un caz nu are dreptul să trimită înspre opinia publică probe-test, antidemocratice, pescuite din puturoasa fiertură a filozofiei de maidan sorosiste.

Johannis însuși confirmă, prin comportament, imensa aroganță a celor ce îi învîrt cheița din exterior și care se cred despoți în fața cărora nimeni nu are voie să crîcnească.

Politica PPE, un fel de partid transnațional, mai puternic coordonat și cu reguli mai stricte decît o internațională, e identică cu intențiile lui Soros pentru spațiul european. Nu există nicio contradicție între noul imperialism german de culise, care mizează pe ciulamaua UE pentru a anihila națiunile rivale, gloabalismul sorosist ca metodă de destructurare a națiunilor mai mici din estul euuropean și politica externă americană, confiscată de aproape două decenii de cabala neoconservatoare, adeptă a globalismului de diktat și confruntare militară (pentru impunerea democrației, desigur).

Cu alte cuvinte, avem inamici redutabili,extrem de puternici, dar în același timp detestați atît la nivel global cît și în țările, puternice, în sînul cărora și-au făcut sălaș otrăvit. Oricum ar fi, nu avem de ales, trebuie să luptăm pentru că țara e a noastră, nu a veneticilor puși pe jaf.

Cît despre carcasa liberalismului… spiritul gregar, încazarmarea reducționistă, aproape retardată, manifestate exact de cei care se pretind o sumă de individualități puternice aproape că te lasă perplex. Aproape, dacă te-ai născut ieri. Altfel, boala e veche, frustrările mari și permanent necompensate. Liberi cu voie de la poliție. Ce lași mărunți !

Să-i ofticăm suplimentar pe căcăcioși.

Există o variantă mult mai dramatică într-unul din spectacolele lui mai vechi, aici însă avem beneficiul prezenței muzicale a lui Gilad Atzmon.

La voilà :

În vremea asta, Deutsche Bank e pe butuci (o să vedem funduri europene nu fonduri ueuropene, dar ăsta ar fi baiul cel mai mic) iar americanii cu rușii sînt la cuțite în Siria, poate electoral, poate nu(clear).

Banda Soros de aici trebuie eliminată urgentissim pentru că vine prăpădul și exact jegurile astea nenorocite nu ne trebuie la pîrghii. Sinucidere națională garantată.

Trezirea !

Sarabanda haimanalelor

Schimbarea stăpînilor, bucuria nebunilor. Experiența ne învață că se vor găsi unii mai răi și mai ticăloși. Ca la noi.

Totuși…

Satisfacția dispariției din schemă a unei mari haimanale există și ea.

Cînd va fi debarcată haimanaua de Kovesi ? Ambasada americană poate fi lăsată să spumege, deși nu-i crede nimeni, pentru că marea cupolă CSMistă încă nu e amenințată. Încă. Cheoaveșe se mai găsesc. Ca și mereui. E adevărat, din nefericire, dar putem spera.

Afară cu Kovesi !

Ce tupeu și pe abuziva asta ! Zice că e atacată, hărțuită, cică. Adică instituția, adică „noi sîntem DNA”. La psihiatru fusei ? O declarație de război împotriva statului român din partea bandei sorosiste, care se baricadează în instituțiile statului precum legionarii la lovitura de stat. Antonescu i-a făcut cu muci, dar rămîne nereabilitat, că, deh, a supărat prea tare pe stăpînii străini. Pentru mucoasele astea acre nu e nevoie chiar de un Antonescu, cu toată nocivitatea lor dovedită.

În așteptarea desființării CSM și restructurării radicale a DNA, cu subordonarea clară față de parchetul general și ministerul justiției, cu răspunderi foarte clar delimitate. Și cu tragerea la răspundere de rigoare.

Afară cu haimanalele ! Occidentul, chiar și cel foarte apropiat, și le poate lua înapoi/extrage imediat. Să le dea și onoruri, dar pe banii lor. Oricum le merită, la cît rău au reușit să facă aici.

Afară !

Instigatorii Kovesi și Johannis

N-au trecut cîteva ore de la postările anterioare pînă ce, cu precizia lipsei de improvizație, protestatarii se adunaseră la acțiune de seară împotriva parlamentului.

Actul de protest fiind unul legitim, indiferent de motiv, dacă se exprimă în limitele legii, desigur, ar trebui să nu mai lase loc la comentarii.

Doar că nu avem de a face cu un protest onest. Nu mă refer la durerea unor părinți speculată de niște ticăloși. Mă refer la acțiunea concertată împotriva parlamentului național.

În ultimele zile, doi incitatori periculoși tulbură grav ordinea constituțională. Cei amintiți în titlu, cu un plus de gravitate pentru funcționara statului Kovesi.

Nu au niciunul dintre ei dreptul să interpreteze, să conteste, să eticheteze o decizie a uneia din camere. Nu au dreptul să sugereze o linie de acțiune sau o conduită pentru membrii parlamentului.

În cazul lui Kovesi interdicția este absolut obligatorie, iar individa trebuie demisă imediat.

În cazul lui Johannis, pe partea în care susține că ar dori să vadă modificări constituționale, în viitor, cu privire la imunitatea celor aleși, are dreptul să-și exprime punctul de vedere. Nu are însă niciun drept să se exprime, din funcția de președinte, nu ca particular la o bere, asupra calității morale sau asupra presupuselor vinovății ale membrilor aleși ai celei mai importante instituții politice a țării.

Amîndoi au incitat opinia publică împotriva parlamentului, ca instituție, atacînd-ul in corpore.

De o maximă gravitate ar fi revenirea asupra votului în cazul Oprea, echivalentă cu cedarea la o presiune ilegală și nelegitimă.

Chiar și demisia lui Oprea în actualul context ar reprezenta un act iresponsabil, dar fiind vorba, la limită,  de un act de voință persoanală, asta e, ne putem face că ignorăm presiunile asupra persoanei. Nu însă și asupra parlamentarului.

Cei doi instigatori nu acționează la întîmplare, observație care nu poate scăpa niciunei persoane cu un minim interes pentru cele ce se întîmplă de la lovitura de stat feisbucistă încoace.

Cazul Oprea e o supă reîncălzită preelectoral, ceea ce nu ar fi complet anormal în spiritul jegos al campaniilor electorale, doar că implicarea procuraturii și a președinției transformă totul într-o violare flagrantă a ordinii constituționale.

Evident că Johannis, de exemplu, e gata să renunțe la imunitate. Doar de asta a fost fb-ales. Ce-mi pasă mie de persoana fizică Johannis ! Individul ar vrea să elimine măsuri de protecție absolut necesare pentru existența separației puterilor în stat și, în același timp, pentru menținerea ierarhiei normale într-o republică democratică, cu instituția reprezentanților aleși – parlamentul – la conducerea cetății.

Evident că instigatorii, împreună cu compania de sunete a noului PNL, la care se alătură din frică sau vinovat și cîte un Dragnea, fac ce fac și tot împing în față, ca pe o acută necesitate, tot felul de bazaconii care ar trebui, musai, să ducă la modificarea constituției. Constituția fiind realmente ultimul obstacol înaintea dezintegrării definitive a statului român. Dar de ce bazaconia să nu fie și extrem de ticăloasă ? Păi, nu ? Păi, da, taică Soros.

Nu insist pe imbecilitatea ideei de anulare a imunității parlamentare. Unii și-au pierdut capul (prin tăiere, nu prin îndoctrinare de 3 luni peste baltă sau la Budapesta) pentru a apăra dreptul celor care vor veni după ei să facă legi fără amenințarea satîrului regal (după vremuri se înlocuiește regal cu forma de despotism adecvată).

Oribil. Iar cei doi instigatori, nu numai că nu sînt arestați – Kovesi sau definitiv compromiși politic – Johannis, ne sînt prezentați drept repere de moralitate și de exercitare onorabilă, ba chiar competantă, a funcției. Lumea lui Soros.

Lovitura de stat permanentă – aurul

Aici e buba. Veche.

Singura, oricît de firavă, protecție pe care o aveam și noi. La trecut. S-a dus, rezerva e prin alte părți. Adio.

Lucrarea altor globaliști, mai vechi, probabil seculari. Doar că pică prost, tare prost. Se credeau foarte deștepți și s-au încurcat cu haimanalele, aparent utile, la un moment dat, care au zăpăcit o mare parte a planetei, azi. Acum pînă și masoneria asta veche dă în bîlbîială cînd vede ce a ieșit.

Așa se face că trilăturalnicul Isă însuși  e luat la bumbăceală. Foarte bine. Foarte rău că pe noi nu ne mai încălzește cu nimic.

Cu alte cuvinte și în concluzie (pentru toate cele 3 postări). Ne prinde criza cea mare și cu curul gol și cu mintea la plimbare și cu casa vraiște.

Lovitura de stat permanentă – componenta externă

După comportamentul de cîine bătut al lui Dragnea (cotarlele peneliste nici nu mai contează, atît de ridicol servil se manifestă) se vede clar că presiunea vine de sus și nu există mai sus decît ambasada din SUA (nu a SUA, pentru că diplomația americană a fost hijacked de o grupare ideologic identică cu gruparea sorosista ce a reușit, în sfîrșit, să preia puterea în România).

În mod normal, organizatia sorosista din DNA, CSM și prezentă în alte cîteva puncte cheie din sistemul judiciar ar fi măturată rapid, chiar fără mult tam-tam. Dar nu. La fel de radicală, gruparea globalistă din cadrul căreia face parte secta sorosistă (bună comparația lui Ponta, mă oftic că nu mi-a trecut mie prin cap) și care îi asigură spatele acționează cu o ferocitate invers proporțională cu gradul ei de legitimitate (care e zero).

Nesupusă controlului democratic, de fapt complet străină de orice concept democratic, de reprezentativitate prin vot, de transparență a scopurilor și metodelor, gruparea globalistă (neoconservatoare în SUA, comunitaristă în vestul Europei, sorosistă în coloniile est europene) acționează numai prin infiltrare și subminare . Așa s-a întîmplat și în SUA, de a ajuns Kerry, nominal șeful diplomației americane, să fie bătaia de joc a propriei instituții, condusă, în fapt, de globalista Nuland.

Așa se explică și alianța contra naturii dintre Germania și SUA cînd cu alegerile. Germanie care, iată, se înjunghie cu SUA prin pumnalele otrăvite Deutsche Bank și Apple. Cum e și normal, pînă la un punct. Există interese naționale diferite și acum au venit vremuri de mare criză, din nou, oricît capac s-a pus și oricît de bine a fost în haită cînd vremurile erau mai bune (pentru ei), acum scapă cine poate.

Scapă cine poate, dar cine ne scapă de globaliști, amestecați distructiv în toate ?

Criza va exploda, curînd, posibil să ducă la război mondial. În acest context operează kovesiada de la noi, care încearcă să susțină și să prelungească, o mînă spală pe alta, agonia unei guvernări antinaționale. Cumva pe pilot automat și cumva degeaba. Pentru că, atunci cînd criza va izbucni violent, nu te poți baza pe caricaturi de prune fierte in cazanul sorosist, nici ca glumă proastă. De asta sînt sectă, știu, lumea reală nu e specializarea lor.

Lovitura de stat permanentă

Lucrurile sînt foarte simple.

Cetățenii unui stat care nici nu reacționează la și nici nu par să înțeleagă atacul concertat împotriva parlamentului național își merită soarta.

Kovesi trebuia destituită de ieri, iar împotriva lui Johannis ar trebui începute demersurile de suspendare astăzi.

Nici unul dintre ei nu are dreptul să facă aprecieri de genul celor emise, iar în cazul lui Kovesi situația este mult mai gravă, individa respectivă, prin funcția pe care o deține în stat, este pasibilă de acuzația de trădare, pentru că, atunci cînd ataci (stupid, de altfel, dar asta e o altă discuție) cea mai înaltă instituție a statului – parlamentul – în felul în care a făcut-o respectiva, pui în pericol ordinea constituțională.

Încă o dată, merităm tot ce ni se întîmplă și tot ce ni se pregătește.

Cît despre titlu… definiția unei dictaturi se reduce, la limită, la nerespectarea legii. Dictaturile au, de obicei, un sistem de legi coerent. Dacă există legi criminale printre acestea, avem de a face cu un regim de teroare pe față, situație rară și care nu durează. În dictatura comună se abuzează de lege, încălcată chiar prin instituțiile puse să o apere. În dictaturi parlamentul e întotdeauna decorativ. Ceea ce se dorește și la noi. Sînt optimist cînd privesc ce se întîmplă ca pe o succesiune de lovituri de stat (începutul a fost dat de așa-zisa alegere a lui Johannis). Optimist pentru că, implicit, presupun că va exista o reacție, că sistemul imunitar constituțional va răspunde, instituțional, cu parlamentarii în frunte, sprijinit de corpurile profesionale cele mai bine plasate pentru a înțelege gravitatea situației. Unele semne ar fi, dar…

Probabil sînt prea optimist.

Dacă naționalismul ar fi ieftin, atunci internaționalismul e pe degeaba

Unii, vezi Liviu Dragnea, își apără (oare nu-și dau seama cît de josnic îi tratează stăpînii străini încît se simt obligați să apere sau să justifice o atitudine naturală ?) timidele încercări de a face ca ultimele rămășițe de inițiativă economică romănească să fie tolerate de către capitalul colonizatorilor prin recursul la obosita dezicere de „naționalismul ieftin”.

Toți parașutații s-au trezit, înainte de alegerile iernatice și după șocul realității numit BrExit, că sînt patrioți (obligatoriu), ba chiar naționaliști, doar că nu ieftini.

Mă, voi nici nu puteți înțelege că naționalismul nu este, nu poate fi o ideologie, pentru că nu este o construcție artificială, inițial pur intelectuală, cum sînt toate ideologiile ce distrug omenirea de cel puțin 250 de ani.

Voi nu puteți oferi soluții din interiorul unui sistem 100% ideologic și 100% antinațional. Nu înțelegeți, iar dacă ați înțelege nu aveți voie să exprimați public conexiunile logice necesare, pentru a lega, de exemplu, mercantilismul sau protecționismul, ca aspecte de strategie economică derivată din voința politică a unei clase, grup dominant, a unei perioade istorice, de mersul, evoluția, dacă vreți, organică a societății umane, care nu se limitează la ciudate teorii economice, aparent legitimate de și mai ciudate sisteme matematice, absolut inoperante în lumea reală.

Dar e prea mult pentru nivelul discursului public din vremea noastră. Orice incursiune într-un spațiu care ține mai mult de filozofie decît de știință, mai mult de receptarea realității decît de încercarea de formalizare a ei prin constatări empirice repede înnobilate cu 3 ecuații scoase din burtă drept teorii economice științific argumentate, e o pură pierdere de timp.

Papagalii redescoperiți ca foarte interesați de propria națiune, la strigătul de raliere post-BrExit dat de la Bruxelles și de deasupra, nu merită încredere, fapt evident, dar nu merită nici să fie băgați în seamă, punctual, pe diferite teme de interes. Pentru că nu au nicio intenție de a produce altceva decît propagandă, asta cu adevărat ieftină, scrisă pe picior, la disperare.

Nu merită încrederea și nici nu o vor căpăta. Mai bine să se compromită partidele ideologice – inevitabil internaționaliste dacă se simt obligate să se ralieze constant la reperele dictate de doctrinele respective – decît pseudo-partide naționaliste și alte clorotilde introduse în cantități mici în parlament pentru a murdări, prin asociere imagistică, reîntoarcerea către organic, adică spre naționalism.

Doar o remarcă. Patriotismul, atît de americănește afișat, de multe ori într-o insistentă, fără a fi totdeauna evidentă, opoziție cu naționalismul, nu există fără acesta din urmă. Patriotismul e o subcategorie, în cazul cel mai bun, sau o încercare de emasculare, în cazul dorit cu adevărat la nivelul Cupolei. Patriotismul, căruia nu prea i se asociază adjectivul ieftin, dacă ați observat, ar fi un fel de naționalism în care nu mai contează apartenența etnică și cea religioasă. Adică o abstractizare deplină, adică ceva artificial, dar nu produs dintr-un exercițiu intelectual anterior ci din sanitizarea unui comportament organic specific unui individ ancorat în istorie, nu resetat feisbucistic de cîte ori e nevoie.

Cam atît, deocamdată. Ieftini sînt papagalii care semnalizează fals interesul, în al 11-lea ceas, față de națiune, nu naționaliștii, fie ei și cu gură mare.

Alegeri fără sorosei

O postare constatare, atît. După ultimele alegeri din Rusia nu a mai intrat în parlament niciun partid sorosist. Partidul lui Putin, comuniștii, Jirinovski și partidul pensionarilor, nimeni altcineva.

Blues total la Moscova și Petrograd (rușii, fraieri, îi zic St. Petersburg), prezență la vot în cele două mari orașe absolut ridicolă. Excelent, parol. Pardon, nasol, nu’ș ce m-a apucat. Democrația, vai, unde e democrația, ongurile, vai, vai, societatea civilă, unde ești societate civilă, nu vezi că a cîștigat tiranul din nou ?

Mda, tristețe mare, nori negri, pericol, alianța ruso-ungară, Crimeea nu e Kosovo (pe bune !?), flota, Deveselu, NATO și purcelu’.

Ce ambasador aliat se mai plimbă în secuimea 100% maghiarizată ? Democrația și valorile ei, ce Orbanu nostru !

(nici unul, nici măcar un partiduleț de sămînță, oi vei/oy vey for our… allies & friends)

Am înțeles că pudălul englez, fost buldog, fost leu, s-a dus și el pe urmele pișatului lăsat de dulăul american, adică în secuime, la steaguri, bre.

Perfect. Sugerez ministerului de externe (o secundă, să-mi revin din rîs, ministerul de externe, ha, ha, încă o secundă, vă rog) să organizeze, pe banii contribuabilului român, desigur, excursii la pișatul dulăului, adică în secuime, pentru toți diplomații țărilor… ăăă… aliate (o secundă, iar mă trece rîsul) ca să știm și noi, adică noi, o treabă. Prietenul la oliță se cunoaște.

…turn this boat around…

După 20 de ani… cînd pleacă americanii ?

Mă fac că plouă.

Nu am ce face, din neputință nu din plictiseală, așa că mă fac că plouă. Parcă aș fi guvern. Sau parlament cu comiții. Sau societatea civilă a lu’ pește prăjit.

Mîine se fac 20 de ani de la odiosul tratat cu Ungaria. Doar cel cu Ucraina îl depășește în odioșenie.

Cum se gîndi ambasadorul Americii (că american…) să sărbătorească aniversarea/comemorarea (depinde din ce parte privești) diktatului respectiv, impus nu în mică măsură chiar de dumnealor, americanii. Știm, cu steagul secuiesc pe fundal. Arogant apoi în comunicat, ca pentru nativii de scuipat în ochi de la înălțimea grohăitului de agent imperial.

Mă fac că plouă pentru că mă simt în siguranță, mă simt apărat de aliatul cel mai aliat și pretenul cel mai de nădejde. Un prieten scump, adică te costă scump, dar cel mai cel. Parteneriat strategic, ce… Cu rachete care atrag rachete, cu flotă de fregate viitoare submarine, cu servesc patria în Afganistan, cu na, Bechtel un ban să nu moară de foame neamul lui Bush, Chenney sau care Bidenul mai e pe acolo.

Jeg după jeg a fost zvîrlit ca ambasador pe aicea. Dar acum nu e o întîmplare sau un gheșeft de mafie de prin departamentul de stat, avem de a face cu o atitudine voit ostilă, coordonată. Bine că ne e frică de alianța ruso-ungară, că acum e triunghi, cu unghiul cel mai bulănos drapat în dungi și stele.

Poate că o să vină și ploaia. Din aia cu spume, să care tot jegul.

În menu…

Cică i-au dat (să mănînce, nu… altfel) quenelle lui Hollande.

Ha, ha, ha, dată naibii rezistența din România !

Să împrospătăm memoria.

Devenez quenellier.

O descriere corectă.

România sub teroare

Iată cum, abia trece o postare și, imediat, se confirmă (de parcă mai era nevoie !?) dezastruoasa stare în care s-a prăbușit statul român.

Repet, răspicat, România se află sub stăpînirea unui regim terorist, al cărei cupolă se intitulează CSM, iar brațul înarmat se numește DNA. Pe lîngă aceștia există ajutoare, pare-se tot mai puțin zeloase, de unde și dorința de a elimina SRI de la felia de poliție politică, sau figuranți plantați, cum ar fi Johannis, pus de momîie pentru a anihila o reacție normală de respingere a practicilor staliniste de la nivelul de autoritate al președinției, sau figuranți… complezenți, aici intră majoritatea parlamentarilor care, prin non-combat, din prostie sau frică, au predat fără luptă agenturii sorosiste instituția supremă din stat. Excepțiile onorează indivizii, nu instituția.

Sigur, sînt prea blînd cu SRI-ul, mare jucător în ajustarea de la alegerile pentru președinte și în evenimentele judiciare (sau extra) ulterioare, care au aprofundat lovitura de stat, dar pe ai căre slujbași îi bănuiesc de orice, mai puțin de prostie. Ori drumul pe care a fost împinsă România se sfîrșește previzibil într-o fundătură atît de periculoasă încît nu știu cîți sînt dispuși la sinucidere în masă. Pentru sociopații clătiți pe creier, livrați drept specialiști și repere morale, nu e o problemă, sînt infestați dincolo de posibilitatea unei dezintoxicări.

Abia acum, în ultimii 2 ani, reușește ce s-a încercat cu disperare din ’89 încoace, lovitura finală, transformarea noastră din muribunzi în zombi. Toate formele de viață antiromânești care au ieșit la lumină odată cu capitularea (prima) instituțională din acea vreme au generat acum înlocuitori eficienți, absolut amorali, mecanisme robotice fără țară și fără conștiință care pot fi folosite pentru orice. Impunitatea concretă fiindu-le asigurată din afară, dntr-o înverșunare pe care, sincer, nici după atîta experiență a răului nu pot să mi-o explic suficient. Și probabil e bine că nu pot.

Aș trimite un strigăt, oricît de anemic: treziți-vă, cei ce aveți puterea de a înțelege, nu prea mai contează ce riscați, la o adică, dar ceva trebuie făcut și trebuie făcut acum.

Cît despre povestea cu Ponta, singura pistă care putea conta, dacă adevărul ar interesa pe cineva, a fost imediat abandonată, iar singurul diavol din încăpere a fost imediat… exonerat. Mă refer la criminalul de război Tony Blair. C’așa e în tenis. Indivizii de teapa lui sînt plătiți pentru crimele înfăptuite în vremea cînd aveau putere de decizie exact prin livrări de tipul participării la tot felul de pretexte publice, îngrozitor și anormal de supra-remunerate. Dacă Ponta are vreun rol aici, și nu e doar credința, comună și idioată, că un maimuțoi expirat poate trezi oarecare interes electoral suplimentar pentru un partid, sau ceva de genul acesta, atunci a îndeplinit o cerere (a fost culant, deh) venită tot de afară. Normal că nu există recunoștință, ce naiba, nu toți sînt egali.

Umbra văduvei lui Mao

Despre Coldruța vorbim. Cu l-ul tot mai clătinat.

Care mînă în luptă gărzile roșii ale revoluției culturale sorosiste.

Experimentul criminal la care a fost supusă România nu cred să aibă precedent, dar comparații putem face. Et voila (cu accent camuflat).

Greu să găsești o combinație mai otrăvită decît cea dintre guvernul antiromânesc de automate cu plisc, dat la cutie de la Bruxelles, Berlin și (Foggy) Bottoms-ul nulandist, ongismul mungiform, ideologia de terorism judiciar, perfect exemplificată prin scrîșnetul lui MoMa, partidul unic CSMDNA și gărzile roșii ale micilor corporatiști decerebrați și cu feismuci la gură.

Siria, prin comparație, pare o încropeală jegoasă. Ceea ce și este.

Eu bănuiesc că gălăgia partidulețului Ghiță & co are legătură și cu constatarea, surprinzătoare pentru ei, că nimeni nu e indispensabil cînd dai instituția pentru stăpîn. Șutul în cur se află mereu în apropiere… uite-l că vine, păzea !

Bă, ca să mă exprim elegant și la modul general, l-ați scos pe Johannis din algoritmi și psyop, acum vă miră că vă MiRUește și vă dă pe mîna inchizitorului șef !? V-au bolunzit banii, fraierilor. Uite că nu vă păzesc de intratul în copac sau sub capac. Ați dat siguranța haitei bine organizate pe iluzia frăției cu dulăii, tembelilor. Acum vă aleargă ca pe chelneri la masa de nuntă.

Da, le zice corect Ghiță, era oricum evident, dar la ce mai folosește ? Uitați-vă, bă, la Game of Thrones, ca să vedeți ce se întîmplă cînd slobozești forțe pe care nu le mai poți controla apoi. Iar acolo era cu happy end, săreau toți cu templul în aer. Pe văduva neagră degeaba o striviți, vine alta, s-au transformat în instituții, iar legitimitatea le-o dă adunătura fără creier, fără țară, fără cultură, fără credință care a supurat din buboiul rezultat din infecția ce a cuprins societatea, infecție pe care nu numai că nu ați încercat să o opriți, dar ați și ajutat să se răspîndească. Abia acum vă pute ?

Cine naiba să mai ia atitudine față de flegmele ticălosului ambasador american în Rep. Moldova ? Huo !

Codru nu mai avem, avem codruțe și pierim ca niște idioți.

Totuși, revoluția culturală, banda celor patru (la noi e înghesuială ceva mai mare pe locuri), văduva lui Mao, gărzile roșii, toți și toate s-au dus, au pierit. Așa va fi și cu voi, jegoșenii de toate felurile. Am zis !

 

L-au expulzat sau nu pe ambasadorul american în Moldova ?

Pentru ăștia ne dăm de ceasul morții, ăștia ne sînt prieteni și aliați !?

Sau politica externă a SUA e doar un chibuț de îngrășare frățească a tuturor porcilor lobiști, globaliști, curlangiști ?

Trezirea din merkelire

Cred că a venit timpul desprinderii de sub jugul intermediarului cu aere de grandoare german. Începem cu cine putem, măcar am profita de avantajul relativ al actualei conjuncturi.

Sigur că Germania nu este o țară liberă, sigur că SUA le sînt suzeranul și că Germania nu poate fi înlocuită din poziția de principal catalizator pentru UE, formă de control colectiv peste puzderia de vasali mici și mijlocii.

Problema e că facțiunea globalistă din SUA (acum dominant clintonistas = neocons reveniți tot mai pronunțat la prima lor dragoste – troțkismul) a luat-o complet razna. Metisajul forțat pe care îl impun Europei, ca o imensă cireașă pe tortul destructurării accelerate a statelor naționale și al spulberării omogenității religioase și etnice, împinge regimul Merkel, principala lor unealtă, la manifestări și acțiuni ce frizează demența. Posibila suprapunere cu interese rusești, care ar vrea o Germanie independentă, dar în continuare șefă peste turma ueistă, nu face decît să scoată în evidență ironia istoriei.

Acum pare să fi sosit clipa în care Germania să fie dată cu zgăibăracele în sus. Din nou. Tot nu învață nimic.

Germania nu are aliați naturali. Țările europene mari – Franța, Italia, Polonia, Spania – îi sînt rivale, cel puțin economic. Prosteala de politică sinucigașă din Franța, care a răsucit pe dos gaullismul, exact cum neoconșii au întors conservatorismul american, pare să se apropie de un normal sfîrșit. Fără complicitatea vinovată a globaliștilor isterici din Franța, zbuciumați gen Sarkozy sau Valls, peste care tronează criminalul de război BHL, cu socialiștii de prohab desfăcut ajunși la limita supraviețuirii politice, Franța poate, de voie sau din greșeală, să ajungă să fie condusă de unii mai normali. Moment în care s-a terminat cu belfăreala nemțească.

E adevărat că Germania e mai productivă și nu s-a dezindustrializat ca ceilalți, dar și aici e vorba de o lucrătură, de  o intenție venită peste interesele naționale. Francezii, italienii sînt creativi și au o tradiție științifică și expertiză tehnologică comparabilă cu nemții. Poate mai indisciplinați, dar nu lipsiți de vitalitate și adaptabili.

Englezii au dat semnalul, vremurile se schimbă. Unul din Rotschildzii principali avertizează că experimentul financiar care se desfășoară acum la nivel planetar nu are precedent și prezintă riscuri foarte mari. Semn că globalismul și-a atins limitele și a început să-l înspăimînte pe ucenicul vrăjitor care l-a declanșat.

Nemții se află, ca de obicei, cu un pas în urmă, reactivi, cînd lor li se pare că sînt revoluționari. Orice vînt revoluționar de pe acolo le vine de la alții, care îi iubesc la fel de mult cum îi iubesc eu. Visează la un imperiu al lor, cînd totdeauna au fost lăsați să se înfoieze pentru marele joc, condiția lor geografică condamnîndu-i la dependență. Au avut șansa simbiozei, dar au ratat-o sau au fost ajutați să o rateze. Astăzi, lătrăturile merkelei zgîrîie pînă și urechea fudulă a multora dintre germani. De ce le-am suporta noi ? A, uitam, îl avem pe feisbucistul Johannis, omul lor. Mda, dar compania de sunete dă raportul, de obicei, prin alte părți.

Oricît de mult aș avea dreptate în privința Germaniei, dificultatea majoră zace în noi, aici, acasă. Imperialismul cultural nemțesc a prins ceva rădăcini, din nou, degeaba, dar ce să faci, dacă intelectualul rafinat nu înțelege că palma cu care i se dă peste față e chiar palma lui… Ferocitatea cu care românilor li se ia pînă și posibilitatea existenței unei elite de huzur, care să capete un stil propriu (mare dreptate avea Paul Everac) ne face foarte vulnerabili la snobism și sentimente de inferioritate. Tot degeaba, pentru că sîntem mai buni, iar degradarea cea mai mare ne vine din… metisaj. Cum se întîmplă în natură la nivel genetic. Genele favorabile, pe termen lung, sînt cele selectate în comunități relativ omogene, adevărata diversitate în unitate, nu în dezmățul haotic care, vezi Doamne, ar putea crea, forțînd orice probabilitate, supraomul (în vreme ce lui Dumnezeu, singurul care poate transforma orice probabilitate în certitudine I-a fost interzis accesul în cetate. Vezi să nu !).

Nemții cred că pot face saltul de la de două ori îngenunchiați la imperiu. Nu pot, își vor frînge gîtul, dar nu e bine să-i lăsăm să pîrjolească totul în jur, în aroganța lor la fel de prostească ca a oricui altcuiva, în serviciul  globaliștilor. Dacă au reușit să le schimonosească sufletul național, îmi pare rău, dar să nu facă terapie pe seama mea.

Cît despre exploatatorii economici, toți stăpînii străini sînt la fel de răi, nu avem de ales între unul sau altul, toți trebuie alungați sau doborîți, keine Herren printre ei.

 

 

Pentru oamenii cu suflet.

Despre diferite loaze pe fundal turcesc

S-au strîns nori negri de război iar limbricii cu limbă ce se pretind clasă politică, lideri de partid, tehnosparți sau alte forme de viață echivalentă, adică cu număr minim de neuroni, se îmbulzesc să ne bage în rahat pînă la gît.

Bă, ca să utilizez o formulă de politețe, dacă se duce Turcia în brațele rușilor, România nu compensează pierderea devastatoare pentru lagărul vestic, în vecii vecilor !

Degeaba îl fîlfîie neoconul R. Tudor, tot mai periculos pentru interesul național, pe Geoană, tot mai slăbănog, la propriu, la figurat și la partid, cu mimarea lui tot mai străvezie a unui soi de patriotism pragmatic, tranzacțional exact acolo unde nu poate fi vorba despre cîțiva arginți ci despre supraviețuire, inclusiv biologică.

Nu avem ce stoarce de la cărpănosul stăpîn american care să poată compensa probabila transformare a României într-un refugiu al disperării, să-i zic strategice, americano-occidentale. Nu avem. Nu au ce oferi și tot mai multe țări pe planetă s-au prins, nu mai pun botul. Americanii nu mai pot controla și, în același timp, menține stabilitatea internă în colonii, state clientelare sau vasale. Regula a devenit extrem de vizibilă: foarte rapid, la scara istoriei, un stat care merge pe mîna lor se destramă, fie în coeziunea subtilă socio-economică, fie prin violență extremă, mergînd pînă la depopulare, pînă la pulverizare, practic.

E la modă, pentru unii e ordin, să ataci Turcia, pardon, regimul Erdogan. Cum s-a dat strigare să fie oprit Trump, care, mai nou, ar fi mai psihopat decît Hitler (normal că nu există  vreo confirmare medicală a psihopatiei lui Hitler, cum nu există nici pentru ceilalți psihopați contemporani lui – Churchill, Roosvelt, Stalin, dar dă bine la subconștient).

Să revenim la noi. Tembelii (incompetenți, spălați pe creier, cumpărați, infiltrați) care țin loc de conducere politică în statul român nu au nici dorința, nici capacitatea intelectuală, nici trăsăturile de caracter necesare pentru a conduce cu adevărat. Unii, cu treabă, au grijă să infesteze și puțina glagorie rămasă celorlalți încît chiar să nu se mai lege nimic.

Cu statul astfel decerebrat se poate face orice. Ceea ce se va și întîmpla. Dacă în Turcia imperiul occidental pierde controlul, pionul românesc va fi mutat și sacrificat după bunul plac, nimeni nu poate organiza cu mucilagiul ce ține loc de conducere o reacție autentic românească la amestecul străin, conformă cu propriile interese și cu mare grijă pentru soarta oamenilor locului, în plan politic și strategic.

Da, sîntem vulnerabili la lucrarea rușilor, tocmai pentru că stăm în patru labe și cu bucile desfăcute în fața imperiului occidental. Cum sîntem mult prea vulnerabili în fața oricărui inamic hotărît. Organizația Coldruța cel mult îi va suge puța, după cum îi și sînt setați parametrii de funcționare. Schimbă, la o adică, doar stăpînul/progamatorul șef.

Unii dinte cei mai vocali anti-turci sînt domnii austrieci, foarte îngrijați de soarta democrației pe acolo, atît de îngrijați că permit manifestare pro-PKK, organizație altfel definită ca teroristă de turci, americani și prin alte țări UE. Logic. Domnii austrieci se mîndresc, de altfel, că vor putea trăi din veniturile coloniilor est-europene, fără să mai fie nevoie să facă altceva. De ce nu PKK, dacă ți-ai făcut mîna cu UDMR ? Doar stilul diferă. Important e să bagi zîzanie în țările țintă. Eventual îi ajuți pe alți colegi imperialiști, doar o mînă spală pe alta. Pentru austrieci, desigur, România lor (sînt printre primii, dacă nu chiar pe locul 1, în clasamentul stăpînilor financiar-economici) poate fi placă turnantă pentru orice fel de aventuri, cîtă vreme petrolul și gazele curg, iar băncile lor jupoaie. Evident că vor pierde tot, dacă situația degenerează, dar aroganța cuceritorului îi orbește. Mai ales că au cucerit totul mult prea ușor.

Jafurile de partide din România, ca să preiau denumirea inițială (și onestă) a partidului comunist, imitată, la un moment dat, și de actualul PSD, probabil dintr-un puseu de servilism internaționalist (acum se poartă disimularea națională) nu mai sînt bune nici pe post de purgativ, atît de leșinate au ajuns. Nimic nu le mai resuscitează, de asta se și trag repede la imprimanta 3D caricaturi proaspete de clotilde și alte cloruri.

Turcia, devenită laitmotiv de la puciul ratat, prinde bine massmedioților, alături de amorțeala verii, pentru că împăratul se află atît de gol încît pînă și cel mai tînăr și liber dintre toți tinerii și liberii se va holba, va arăta cu degetul și va emite un ngî sugestiv. Ce campanie electorală, ce teme de discuție ? Toate ar fi un teren minat, ce naiba să mai storci propagandistic de la sulfurile și loazele de partid care să treacă drept mesaj politic ? Așa că Turcia se potrivește mănușă și în planul ăsta.

Nu am o încheiere pentru că nu întrevăd un deznodămînt cît de cît suportabil. În general, dacă vrei să scapi de mirosul urît, trebuie să tragi apa. Deocamdată, toaleta e defectă și nu se vede vreun instalator în zare.

 

Te strici de rîs. Dacă nu erai gata stricat…

Mie îmi place logica nouă. Cum ar fi… nu se știe dacă americanii mai dețin controlul asupra propriilor arme nucleare tactice din baza de la Incirlik-Turcia. Buuuuun. Chestie care se potrivește neologic perfect cu… americanii vor să mute armele respective în România. Adînc ! Eu știu că nu fac față și recunosc că nu pot înțelege cum vor muta arme asupra cărora au pierdut controlul, dar am convingerea că se va găsi un feismucist care să rezolve, pentru unii ca mine, și impasul ăsta. Impas în logica veche, desigur, probabil în cea nouă neuronii se simt ca oul prăjit în unt.

press ‘play’ and forget

The Greater Good

În episodul cu acest nume foarte sugestiv, se cade la pace între Rusia și Ucraina sprijinită de SUA. Cam pe la minutul 33 apare harta partiției de facto a Ucrainei, zona rezervată rușilor (în ciuda „compromisurilor dureroase făcute de ambele părți” – cum ne arată dialogul din film) cuprinde practic toate pretențiile ruse, lasă Ucraina fără ieșire la mare și aduce Rusia prin statul marionetă (conform comentariului din film) la granița României și Rep. Moldova.

Producători ai serialului sînt doi actori ai sistemului, cu roluri-sarcină în cariera lor, acum mai bătrîni și răsplătiți/promovați/trecuți la partea de control – Morgan Freeman și Eric Stolz.

De remarcat că scenariștii se dau peste cap ca să prezinte gigea partea ucraineană pînă cînd the greater good impune o soluție de stabilitate, care este, absolut întîmplător, exact ceea ce vrea Rusia cea rea, dar nucleară.

Harta revine de cîteva ori în secvențele imediat următoare, ca să se înțeleagă că trebuie să penetreze spre subconștient.

(Madam Secretary – sezonul 2, episodul 10, aprox. de la min. 33)

Singurul moment în care lucrurile păreau să ia o turnură de conflict total între Rusia și SUA se raporta la soarta unui poponar, căpitan în armata rusă, care are totuși bunul simț să-și tragă un tragic glonț în cap, pentru a nu mai încurca marele joc. În rest, fleacuri precum doborîrea avioanelor rusești sau nu știu cîte sute de morți ruși datorită informațiilor și sprijinului material dat de americani ucrainenilor dispar ca prin farmec, toată lumea, cu generalii în frunte, vrea pace și gata. Iar rușii cei răi și oarecum înfrînți capătă tot ce-și doresc. Interesant.

Spiritul olimpic

Oameni hotărîți.

Ce probă de marș, fleacuri, 500 de mile și încă !
I’m gonna be the man who gets drunk next to you

Proba pe echipe, varianta relaxată.

Diversitate în unicitate.
I’m gonna be the man who goes along with you

Ștafeta.

Scoția nici nu există la olimpiadă, ce contează… cîntă americanii pentru ea.
I’ll pass almost every penny on to you

Rușilor li se rupe de… comitete. Proba pe continente.

Dacă vor să mărșăluiască, cine o să-i oprească ?
and I will walk 500 more

Mai bun ca dopajul, motorul cu ardere internă.
500 de mile ? Un plin de benzină.

un, dos, tresdadandadandada

Rămîne și varianta para…limpică, cînd ai ghinion.

I’m gonna be the one who’s lonely without you

Finalul (de) dorit – sportul de în masă.

Nimic despre Rio.

Statul terorist-DNAist în acțiune

Ca tot prostul, vreau să-mi plătesc birul anual numit asigurare obligatorie pentru casă. Zis și făcut.

Doar că… mai trebuie să furnizez niște informații suplimentare. Bineînțeles, banii îi luaseră deja, acolo nu trebuiau informații suplimentare. Trec, ținta nu e compania de asigurări, de data asta.

Ultima informație suplimentară și singura care nu avea nicio legătură cu asigurarea unui bun suna… dar să reproduc din e-mail-ul primit.

Conform normelor legislative si normelor interne in vigoare , pentru a va emite polita PAD solicitata, avem nevoie de cateva informatii suplimentare dupa cum urmeaza:


daca asiguratul/contractantul/beneficiarii politei sunt persoane expuse politic

I-am întrebat telefonic ce e cu tîmpenia asta, n-au știut ce să-mi răspundă și nu știau ce trebuie să răspund eu ca să satisfac cerința formulată.

Bă, cheoaveșelor, vă fut muma-n cur (știu că vă place, știu!) la tot neamul vostru de bestii sorosiste !

Ce pizda creaturii neomenești care v-a fătat a mai puit creierul(organul echivalent) vostru toxic și s-au grăbit să execute cine știe ce slugi ?

Ce e aia „persoană expusă politic”, tîrîturi ale iadului ? Pentru astea nu vine cutremurul, nu le dărîmă casa, la o adică ? Nu au voie să-și asigure casa – nici nu au de ales, e obligatoriu, ca nu care cumva să vină DNA-ul și să confiște cei 20 de euro din contul asiguratorului !?

Regim criminal-terorist, asta e realitatea simplă în care trăim. iar dacă nu aruncăm la gunoi toate jegurile astea și împuțiciunile lașe ce se cacă în chiloți în fața boarfelor de doi lei, proaste și ticăloase, dar înverșunate, atunci merităm cu vîrf și îndesat un cutremur devastator.

Na, acum m-am expus politic. Pupați-mă în curul din care v-ați făcut altar !

Interesant (aprox. min 18:22): „There is a revolution going on here […] Turkey is slowly leaving the Atlantic system. This is a matter of Turkey’s security interests, this is a matter of Turkey’s economical interests […] so, Turkey is slowly moving away from the Atlantic system and that’s the basic reason why this coup happened and that’s also the basic reason why they, in NATO, are so much in panic, this is much broader, much bigger than Erdogan, this is a tectonic movement. […] This will change the world if it succeeds.

Cu scîrbă despre procurorii universali

Indiferent cum se termină mizeria asta cu interzicerea echipei Rusiei de la olimpiadă, gata, nu mai mă uit o secundă la făcătura de întreceri sportive. Aiurea sportive, șulfele occidentale au stricat și strică orice. Atîta ipocrizie, în ultimă instanță criminală, atîta măgărie, atît de mult amestec de politică rea… nu merită să-ți pierzi timpul.

Unul dintre cele mai tari momente, înălțătoare, le-am trăit cînd echipa de handbal masculin a României a întors scorul în repriza a 2-a, la olimpiada de la Moscova, și i-a băturt pe ruși. Atît de bine i-a bătut că, spre final, rămăseseră în sală doar galeria românească și cea sîrbă, care cîntau împreună, rușii plecaseră din sală.

La fel, am fost mîndru cînd Ceaușescu a trimis avionul să ia echipa de gimnastică de le europenele unde era furată pe față în favoarea rusoaicelor.

Cum mi-a părut bine că România s-a dus la olimpiada din America, boicotată de ruși și de alții, unde a fost primită cu mult mai multă simpatie decît la cea de la Moscova, aliată pe vremea respectivă.

Astăzi, la ce naiba să te mai uiți, pentru ce ? Să alegi între mercenari, naturalizați, ghiftuiți cu aere și intrigi absolut mizerabile de culise ? De dopaj nu amintesc, pentru că, la fel ca și cu problemele reale ce țin de ecologie, la fel ca și cu drepturile cetățenești încălcate prin diverse țări a devenit, de fapt, o armă mînuită pentru a da în adversari prin controlul pe care occidentalii îl dețin în diferitele instituții ce ar trebui să garanteze o anumită corectitudine și imparțialitate.

Mă piș pe lumea asta de cheoveșuțe, de moftangii și fandosiți. Luați-vă olimpiadele, campionatele și băgați-le unde vreți, cretinilor, care nici circul nu-l mai puteți lăsa nemurdărit de manipularea și ingineria socială cu șapte ținte simultane. Și așa, sportul prin reprezentanți plătiți și profesionalizați la sînge (nu e nicio mirare că, inevitabil, vor fi împinși spre dopaj) nu e decît o altă formă de încurajare a unor rivalități care, altfel, nu ar exista și de ocupare a timpului degeaba.

O ultimă observație. Prin persecutarea Rusiei lovesc și în Brazilia, a cărei olimpiadă va fi știrbită prin absența unei echipe mari, dar solidarizarea cu brazilienii nu e un motiv suficient pentru a nu-mi pune în aplicare decizia. Gata și cu olimpiadele ! Se poate trăi foarte bine fără ele.

Turcia: puci lăsat să se întîmple, nu inițiat

Întîi o întrebare, aparent… colaterală, și un posibil răspuns.

De ce se arestează o grămadă de judecători și procurori în Turcia ? Nu știu sigur, nici nu am pretenția. Remarc doar posibila necesitate de a te adapta și a găsi măsuri de contracarare la noua versiune de revoluție colorată, care operează în și distruge, chiar în acest moment, cel puțin 2 țări: România și Brazilia. Noua metodă soft, care a început deja să fie decorticată și analizată, se bazează pe o formă de control a aparatului judiciar prin care paralizezi sistemul politic din țara țintă. (Pepe Escobar face o descriere foarte detaliată a schemei prin care s-a dat, practic, o lovitură de stat soft în Brazilia, dar nu cred că interesează prea multă lume, din păcate). Dacă tot profită de pe urma eșecului puciștilor, pare logic ca Erdogan & co să încerce să rezolve o amenințare la fel de gravă.

Constat că speculația pe care am lansat-o imediat după puciul din Turcia se aseamănă cu opinia opoziției anti-Erdogan, care afirmă că puciul a fost pus la cale de Erdogan.

Nuanțez. Ipoteza mea sugera o detonare controlată a unei lovituri militare așteptate. Nu e niciun secret că Erdogan deranjează anumite cercuri din capitala imperială. Poate că nu reprezintă o urgență și nu au, sigur, o variantă de încredere care să nu dea peste cap stabilitatea unei țări vitale pentru continuarea dominației occidentale asupra lumii. Dar îi deranjează fundamental. Pe bună dreptate, pentru că, pe termen lung, dacă mișcarea condusă astăzi de Erdogan își va atinge obiectivele, construcția artificială a statului kemalist se va transforma într-una organică, evident de tip islamic. Un stat nelaic, dar nu unul teocratic, modern, o sinteză, nu o antiteză. Dacă au noroc, desigur.

Modelul kemalist convine de minune (de fapt a fost sprijinit deliberat, de la început) occidentului. Un stat islamic modern ar fi unul semnificativ mai aproape de o independență reală decît actualul vasal occidental.

Derapajele (măi, ce îmi place cuvîntul ăsta de neolemn, aproape îmi induce un plescăit) autoritare ale lui Erdogan, posibila revigorare a unui pan-turcism de nostalgie imperială (otomană), riscul creșterii dependenței de un singur om, devenit figură emblematică, toate acestea îi privesc pe turci și depinde doar de ei dacă vor găsi resurse de inteligență politică pentru a-și croi singuri viitorul.

În acest context, fără a fi morală, există posibilitatea ca statul turc profund, pe care eu îl bănuiesc deja pornit pe calea detașării de kemalism, să fi închis ochii, lăsînd să se declanșeze puciul pentru a obține o victorie mult mai importantă, pe mai multe planuri, decît dacă ar fi recurs la arestarea preventivă a unui grup de complotiști.

Pupincuriștii de serviciu sînt ofticați, dar nu au elemente care să-l acuze pe Erdogan, bănuim cu toții de ce nu le au. Iar verificarea ipotezei pe care am lansat-o nu absolvă  de vină pe autorii puciului sau pe cei din spatele lor, dacă au existat… sponsori.
––

Am dezvoltat convingerea – argumentabilă științific – că islamul este o religie imună la secularism […] și de aceea cea mai mare și mai periculoasă iluzie pentru noi este aceea de a crede că islamul poate fi subminat de pachetul ideologic liberal […].

De aceea soluția la Islamul radical este Islamul serios și civic – în societățile majoritar musulmane, din punctul meu de vedere.
 
Nu sunt pro-Erdogan, vinovat mai degrabă de corupție decât de prea multă credință musulmană, dar cred că e o iluzie periculoasă să credem că tancurile vor rezolva cumva chestiunea revenirii Turciei la matca sa islamică.

Din contra, vor acutiza clivajele. Kemalismul este un faliment – chiar dacă e unul cu tancuri.
(Gânduri cât mai reci despre un eveniment la cald: puciul din TurciaBogdan Duca)

Bring on the Night

Cum tot ne cufundăm în întuneric, măcar să o facem cu un pic de eleganță. Cine altcineva s-ar potrivi mai bine decît Poliția, care tocmai a salvat ceva în Turcia ? Sau a salvat Turcia de la ceva. Sau pentru ceva.

The future is but a question mark/Hangs above my head there in the dark

Bring on the night/I couldn’t stand another hour of daylight