Terorism de stat – 2

În virtutea cărei legi sunt arestate la domiciliu sau sunt răpite persoanele presupus infectate sau aflate în contact cu persoane presupus infectate ?

Ce este demența asta ?

Unde sunt publicate dispozițiile, habar n-am, prefectului sau cui mama naibii ar avea, cică, autoritatea dată (de cine ?) să decidă așa ceva ?

Sîntem chiar nebuni ? Un rahat de gripă dă dreptul din oficiu unui imens aparat de stat să decidă asupra libertății de mișcare sau chiar libertății oricărui cetățean din țara asta ?

Chiar nu pune nimeni întrebări cu privire la justificarea unor măsuri absolut excepționale ?

Chiar nu o interesează nimic pe turma asta de fraieri cînd e vorba despre libertățile cetățenești ?

Conform tehnicilor de control social care se experimentează acum, mâine se poate inventa orice pretext medical cu risc de contagiune prin care se anulează drepturi fundamentale.

Să fie clar, dacă un om cere să fie internat, e dreptul lui, dacă nu vrea acest lucru, dacă nu vrea să fie închis într-un centru de așa-zisă carantină, dacă nu vrea să fie făcut prizonier în propria casă, ca să nu mai vorbim despre măsuri de tip chinezesc sau italienesc prin care se închid localități întregi, atunci trebuie să existe criterii extrem de clare, decizii publice argumentate beton dpv legal.

Nimic din ce difuzează așa-zisele mijloace de informare în masă sau din ce comunică autoritățile nu răspunde, în niciun fel, imperativului de a respecta libertatea cetățeanului. Nu cred că ar rezista în instanța de judecată poziția autorităților în cazul unei contestări, urmată obligatoriu de cercetare penală automată împotriva abuzivilor.

Parcă se murea de dorul legalității, parcă se tînjea după respectarea scrupuloasă a legii, nu ?

Am extrem de mari îndoieli că se respectă vreo lege aici, prostii de ordine ad hoc ale ministerului sănătății nu țin loc de procedurile și pașii care trebuie să fie extrem de bine argumentați pentru a justifica aplicarea unor măsuri atît de extreme.

Vai de capul nostru !

Terorism de stat

Nimic altceva.

Inacceptabilele internări cu forța sau arestul la domiciliu voluntar nu reprezintă decît o manifestare teroristă a unui aparat de stat scăpat de sub orice control democratic.

Nici măcar nu există justificarea cu paza bună trece primejdia rea, cînd nu știi la ce să te aștepți și sufli pînă și în iaurt.

Avem de a face cu un virus din categoria celor de gripă, după toate informațiile apărute pînă acum unul nu foarte agresiv ca infestare, unul nu foarte agresiv ca efecte. Da, nu există vaccin. Ei, și ? La cele de sezon, comune, există doar pentru o parte dintre tulpini și nici nu sunt făcute de toți. Mortalitatea, la virusurile comune de gripă, cu tot cu vaccinarea parțială, e semnificativ mai mare. Inclusiv în România, an de an.

Nu există justificare pentru autoritățile române ca să se prindă, fără nicio legitimitate reală, în circul planetar din care face parte, aproape sigur, mizeria isteriei actuale – adevărata pandemie, adevărata boală căzută pe capul oamenilor.

Cu toate că absolut toți medicii specializați în boli infecțioase de acest tip spun limpede că nu există, dincolo de măsurile de igienă și dezinfectare sau de acțiuni logice – cum ar fi evitarea aglomerărilor în măsura posibilului, nicio modalitate de a împiedica răspîndirea unui virus, pseudo-reprezentanții noștri ne adună ca pe niște deținuți în lagăre de carantină, amenință cu represiunea administrativă, penală sau, pur și simplu, cu forța aparatului polițienesc pe cei care i-au angajat să administreze o țară, nu să o terorizeze.

În clasica cîrdășie cu mijloacele de propagandă, adică mass-media complet controlată de servicii secrete și interese complice, s-a pornit bombardamentul manipulării psihologice, de fapt se construiește acoperirea obiectivă (ei, cică, raportează evenimente, nu le provoacă, nu pun, de fapt, în scenă o piesă infectă).

Uimitoare viteza cu care acceptăm să fim jupuiți de drepturi cetățenești fundamentale sub pretextul dreptului statului de a impune – împotriva propriilor cetățeni ! – tot felul de măsuri aberante.

În mod evident, nu există nicio justificare logică, pur și simplu sîntem împinși într-o nouă realitate, post democratică, în care cedăm statului, cu rapiditate și fără reacție de împotrivire, decizia asupra propriei noastre vieți. Experimental, preventiv, ca antrenament, sub un bombardament mediatic diversionist, statul actual devine temnicer, sergent de instrucție, călău, cu BINECUVÎNTAREA noastră.

Serviciile secrete, principalii experți în manipulare psihologică, exersează, deasemenea, tehnici de inducere controlată a panicii, de acoperire prin gălăgie și isterie a vocilor raționale. Lucrează la reglajul supapelor sociale pentru a le putea folosi cît mai eficient în orice împrejurare.

Iar noi acceptăm, voluntar, ba chiar recunoscători, să fim sortați, îngrădiți, mînați ca o turmă de oi.

Și ne aflăm de abia la începutul începutului.

De ce doar românii pot învinge coronavirusul

Pentru că sîntem o nație eminamente morală. Am dovedit-o învingînd monstruoasa ciumă roșie.

Pentru că românii vor dreptate pînă la capăt și au încredere deplină în DNA.

Pentru că niciun român nu va completa incorect formularele autodenunțului prin care se poate livra lagărelor de carantinare.

Pentru că românii au încredere în corporațiile care vor umple rafturile supermarketurilor din orașele asediate.

Pentru că românii venerează facebookul și niciodată nu vor pune botul la dezinformări, cu atît mai puțin să le inventeze chiar ei.

Pentru că avem cel mai tare serviciu de informații din lume care știe și ce-a supt virusul de la părintele 22 cînd era (mai) mic. Poate să-l anihileze oricînd, deocamdată îl lasă să-și facă de cap (tehnic de plămîni) pentru a-i prinde în flagrant pe pesediști și alți corupți atunci cînd capătă mită (tehnic mucozități) de la acest virus, să nu uităm, cu rădăcini chinezești.

Pentru că doar românii înțeleg drama migranților, pe care îi primesc cu brațele deschise (tehnic, în acest caz, cu nările deschise) coabitînd benefic. Cu condiția ca oaspeții să fie harnici și pricepuți, calități probabile (se mai analizează, patogenia lasă de dorit) la coronavirus. Nu putem garanta victoria pentru răii din Ditrău, care nu.

Pentru că doar românii au un președinte care, după toate semnele, a învins de unul singur boala vacii nebune, cauzată de un prion, adică ceva mult mai rău decît un biet virus, fie el și încoronat.

Pentru că nu există partener mai partener ca românii cu partenerul strategic, care va sări (tehnic se va deploaia) să asigure că nici musca, nici virusul, nici 78% din rachetele rusești, pardon, iraniene nu se vor apropia de obiectivele pe care le vom încredința lor. Să le apere, Zuckermanule, nu să le exploateze, trezește-te piftuiatule, nu încurca mapele !

Pentru că doar românii au un guvern care există, dar nu există, în același timp, care se propune, dar se și exclude simultan, un guvern care a fost, nu mai e, nu va mai fi, dar ia măsuri.

Pentru că, dacă nu reușim astfel, îl avem pe Cîțu. Lasă orice speranță, coronavirusule, dacă intri aici !

Coronavirusul ca o încoronare a minciunii

Conte ăsta e un LOrban italian. Părerea mea.

Corona-antrenamentul de control total al populației se bazează pe globaliști ca el.

Salvini, care vrea granițe păzite și închise, nu e bun. Conte, care interzice liturghia în biserici, este.

Pandemie, nenică. Remember gripa spaniolă de anțărț și temeți-vă, mititeilor !

Normal că iau fasole și conserve la cămară, că doar am încredere în autorități, corporații, mass-media și solidaritatea umană. Păi, cum să n-ai, nu ?

Într-o zi, cîndva, va veni un virus letal. Care va rade cît, pe cine și pe unde va vrea. Absolut niciun moft preventiv al unor bipezi tot mai patrupezi nu-l va opri, încetini sau întoarce din drum. Niciun fel de autodenunț carantină, niciun desant militaro-polițienesc.

Azi, într-o lume tot mai obsedată de libertatea de circulație, care trimite cantități imense de obiecte dintr-un loc în altul, îngrămădită în aglomerări urbane imense, vei opri virusul cu decrete. Sigur, sigur că da. Dar ceaiurile calde cu lămîie ce aveau ?

Înțeleg că e și un virus aproape haștagist, nu prea atacă tineri și copii. Doar inutili sau aproape inutili. Boșorogi, deh. Nu știu dacă are conștiința atît de elevată încît să radă doar ciuma roșie, de exemplu. Coronavirusul contra ciumei roșii, asta da confruntare !

E un virus rural, aproape rustic. Îl găsești în localitățile mici, fără aeroporturi, fără mall-uri, care nu-s pe graniță. Care pot fi închise voluntar, cu poliția la poartă. Sau armata, că tot nu e bună de nimic altceva, de exemplu. De test. Milanul nu e Wuhanul, oricît ar vrea unii. Dar putem spera…

Ce ne vom mai distra, după pandemia la fel de ineficientă ca orice altă gripă (sau mult mai ineficientă, conform gurilor rele), în puzderia de falimente de după. Noi, bancherii adică, gata să restartăm economiile cu bani proaspeți, din stimulentele date de stat. Hai, vă pupăm dulce, că de virusul ăsta nu scăpați nicicum, vi l-am băgat direct în creier.

Chitic nu mai tace chitic

Motto: „I am nationalist.” – Donald J. Trump

Dă-ne voie să fim și noi, domnule președinte. Un apel din sinceră curtoazie pentru un șef de stat ce a spus și spune multe adevăruri necesare, nu pentru că am avea nevoie de aprobarea cuiva ca să fim stăpîni la noi acasă.

Chitic le zice și le zice bine. Asemenea intruziune nerușinată, cu repetiție, de la un ambasador nu știu să se fi întîmplat, cu toate precedentele mizerabile din partea „reprezentanților” „diplomatici” ai americanilor, francezilor, olandezilor, suedezilor (sigur îmi scapă cîțiva dintre ciumpambasadorii puterilor coloniale).


Dan Chitic
:

„Habemus Pașam – Zuckerman Pașa!

Am făcut eforturi mari în ultimele sătămâni… eforturi imense să nu spun ceea ce este evident: aici în colonie avem un nou Pașă – Zuckerman Pașa!
Degeba am tot sperat că SUA lui Trump să ne trimită un ambasador, unul adevărat, un ambasador care să urmeze liniile trasate public de la Casa Albă și nu directivele venite din vreun birou obscur-soroșist al Departamentului de stat, un diplomat care să ne trateze ca pe niște parteneri, ca pe un popor suveran căruia îi oferi respect pentru a primi respect.
Degeaba am sperat ca sub haina domnului Zuckerman de ambassador al SUA să mai bată în ritmuri românești o inimă de Zaharescu…

Degeaba…

Klemm Pașa a fost înlocuit de Zuckerman Pașa. Atât. Nimic mai mult!
Zuckerman Pașa, ambasador al Înaltei Porți cu origini în România, vorbitor de limbă română, deplin convertit la “corectitudinea politică” și atitudinea colonialistă a Departamentului de Stat, se dovedește a avea zelul și cruzimea oricărui convertit… un Torquemada al cărui principal scop este înlăturarea și combaterea oricăror idei și doctrine care nu corespund intereselor și ideilor Înaltei Porți. Și sunt convins că nu-și va dezamăgi stăpânii.

Ieri, 20.02.2020, în plin scandal al privatizării sistemului de sănătate, “întâmplător” Zaharescu spune că “Privatizarea este necesară. Un mediu de afaceri cu adevărat liber va crea bogăţie şi prosperitate pentru toată lumea. Firmele controlate de guvern nu doar că favorizează practici de business ineficiente, împiedică piaţa liberă şi competiţia, dar, mai important, păstrează corupţia vie.

O altă linie de forță a politicii externe americane, acapararea resurselor din colonii, reiese transparent din discursulu noului Pașă, care nu pierde vremea cu politețuri diplomatice încercând să mascheze evidențele: “extracţia de petrol şi gaze este la un nivel foarte redus faţă de cum ar trebui să fie. Legile de funcţionare şi cele fiscale stabile şi de bun simţ ar aduce României venituri enorme din gaz şi petrol şi nu doar ar furniza securitate energetică României, ci ar transforma-o într-un exportator către alte ţări europene şi mai departe.”

Nu în ultimul rând domnul Zaharescu, alias Zuckerman Pașa, ține să informeze întreaga lume, dar mai ales superiorii din Departamentul de Stat, că totul în colonie este sub controlul său strict, că totul a revenit la normal și că noii guvernanți resoectă întocmai firmanul primit:
M-am întâlnit cu mulți miniștri ai guvernului. Cu toții au muncit extrem de mult pentru a inversa haosul pe care l-au moștenit în noiembrie 2019.”

Domnule Zaharescu, sau Mr. Zuckerman dacă preferați, știu că veți primi un raport cu privire la această postare și că, foarte probabil, o veți citi chiar dvs. fără a avea nevoie de o traducere. Așa că profit de ocazie și fac un apel către dvs.
Nu vă voi cere să fiți român sau să simțiți ca un român… stiu că e imposibil.

voi cere doar să respectați Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 18.04.1961, amintindu-vă faptul că art. 41 prevede expres că “Fără prejudiciul privilegiilor și imunităților lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii și imunități au datoria de a respecta legile și regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.”

Dar mai ales vă rog doar să respectați viziunea geopolitică a celui care v-a trimis la București, a celui care a spus ”Respingem ideologia globalismului şi îmbrăţisăm doctrina patriotismului. Statele Unite vor alege mereu independenţa în faţa guvernanţei globale, controlului şi dominaţiei. Statele Unite nu vă vor spune cum trebuie să trăiţi, ori să munciţi sau să vă rugaţi (…) Vă cerem în schimb doar să ne respectaţi suveranitatea”.

Așa că vă cer să aveți în vedere că datoria fiecăruia dintre noi, ”Sarcina noastră nu e să desființăm patriotismul, ci să îl trăim, să construim pe el, să învățăm din înțelepciunea lui străbună și să găsim în noi, pe baza patriotismului, voința de a face țările noastre mai bune, regiunile mai sigure și întreaga lume un loc mai bun”.

Domnule Zaharescu, dați-vă jos turbanul de Pașă de pe cap și reîmbrăcați haina de ambasador!

Post script: Nimic, nu spuneți chiar nimic despre faptul că vasalul vostru Iohannis a numit zapcii necompetenți la Parchete cu nerespectarea recomandărilor CSM, MCV, CE, ETC?
Sau asta a fost recomendarea DS, CIA, BND, SRI, SIE? Recomandarea DVS?”

Suspendarea lui Johannis ! Expulzarea lui Zuckerman ! Acum !


Liviu Pleșoianu
despre ambasadorul soroșist al Americii la București și despre lașitatea securistului prost Ciolacu, kapo peste turma de oi pesediste :

„Băi, #GRINGO!

De când te audiau prin Senatul american, am spus că vei depăși recordul mondial de tupeu deținut de celălalt infatuat – sinistrul Hans Klemm. Am avut dreptate! În plus, poți să fii mândru de tine: atingi performanța epocală de a fi chiar mai neofertant intelectual decât calamitatea dinaintea ta.

Pentru gravele tale ieșiri în decor, care nu au nicio treabă cu diplomația sau, măcar, cu bunul-simț, ar fi trebuit să fii trimis deja la plimbare. Partea proastă este că, în absența unui Președinte de țară și a unui ministru de Externe, nu ai fost expulzat și declarat persona non grata chiar ieri. Faptul că ești încă aici, că respiri încă aerul acestei țări, că pășești în continuare pe pământul străbunilor noștri – asta este dovada cea mai clară a gradului de SCLAVIE în care a ajuns să cadă și să decadă România. Dacă nu am fi ajuns atât de jos, dacă nu ne-am fi obișnuit să fim tratați ca o colonie în devălmășie, tu ai fi fost nevoit să pleci deja de aici. Fără a ți se permite să te mai întorci..

Nicăieri în lumea civilizată nu e măcar imaginabil ca un ambasador să facă, pe față, campanie electorală pentru un partid și împotriva altui partid. Dar România nu se mai comportă de multă vreme ca un stat civilizat, care se autodetermină… România nu mai e stat suveran. E colonia fifty-one! Al 51-lea stat american…

––

#GRINGO (Ne-excelența sa, pseudoambasadorul Zuckerman) a aruncat dezinvolt niște lopeți cu bălegar spre un partid parlamentar (PSD) și, implicit, spre milioanele de români care au votat acest partid. De ieri, de când a aruncat #GRINGO cu bălegar, domnul Ciolacu (nu doar președinte al PSD, dar și președinte al Camerei Deputaților) TACE asurzitor. La fel, TAC asurzitor TOȚI cei despre care se vorbește că vor candida la congres, indiferent de tabără. …Dacă așa înțelegeți să apărați DEMNITATEA oamenilor care au votat partidul pe care vreți să-l conduceți, atunci mai bine vă duceți acasă și vă uitați la desene animate! Bărbații de stat NU se refugiază la salonul de scutece!

Vă e #FRICĂ să vorbiți LIBER, să spuneți ce e de spus? Atunci CUM puteți cere VOTUL oamenilor, cum puteți pretinde că vă iubiți țara? CUM să-ți iubești țara dacă nu lupți pentru LIBERTATEA ei și a ta!??”

Identități nule

Șomerii nu au nimic în comun între ei. Desțărații, alintați ca diasporezi, nu au nimic în comun. Angajații corporațiilor, lipsiți de sindicate, cu durate foarte scurte de angajare la aceeași firmă (și în același loc, cînd e vorba de o corporație mare), nu au nimic în comun. Încetul cu încetul, sub pretextul mobilității, universalității, vitezei cu care se schimbă tehnologiile (aiurea, durează ani buni pînă noul ajunge la viabilitate comercială, cînd nu e o mînărie artificială proptită cu bani publici) toate domeniile devin precare, orice solidaritate de breaslă dispare, mîndria apartenenței la o meserie identificabilă în mersul istoriei e înlocuită cu nehaliți cu smartphone, cipați, care vînează bezmetic un ban în plus, mulțumindu-se adesea cu un statut de prizonier pe față, plătit în bonuri de masă, vouchere și bonusuri arbitrar desemnate de alți precari, aflați ceva mai sus în eșalonul comunizant al bravei noi lumi în care ne-am prăbușit.

Niște lumpeni cu toții.

Se lucrează ca statele să semene toate între ele, să nu mai aibă nici încrederea nici posibilitatea de a se manifesta independent, furîndu-li-se sensul existenței lor ca identificatori autorizați ai unei comunități specifice, unice în felul ei, care lucra altădată chiar la mituri care să o facă mai aparte. Acum lumpenii, foști cetățeni, plătesc reclame progresiste care să le denigreze statul, istoria, identitatea culturală, etnică, religioasă.

Virtualizarea existenței, unde nimic nu mai are valoare, pentru că totul poate și trebuie sa fie supus schimbării, ne apropie de computere, ne algoritmizează manifestările și ne șterge identitățile.

Așa dispare sufletul, se diluează toate conexiunile cu o lume reală, finită, limitată, necesară vieții în forma fizică, ca suport, dar și ca treaptă spre dumnezeire. Transcendere interzisă lumpenilor prin secționarea sistematică a legăturii dintre material și spiritual, cu eficiența maximă nu atît în zona interdicției, persecuției fățișe sau a bășcăliei inhibante, cît în zona gri a reproducerii corecte a peisajului din care sufletul își extrage informația necesară pentru a putea defini limitele teluricului. Virtualul nu are granițe, dar nu oferă nici ancore. Iar sufletul se disipează.

Lumpeni morți vii. Nu degeaba ni se îndeasă în prostie filme cu zombi. Ne jupoaie de noi înșine și își bat și joc, după cum lumpenii morți vii o și merită.

Știu

Securiști ai alogenilor, aflați într-o relație incestuos de ilegală cu alogenii Johannis, Hellvig, Orban L, slugi infidele (de la 3 în sus se pune la infidelitate, indiferent cît de pervers iertătoare e mutti Merkel) ale tuturor șulfelor străine, credeți că nu contează cei care nu pun botul la făcăturile voastre pentru că voi călăriți, n’așa, furtuna ca Valkiriile. Știu. Vai de mama voastră (including mutti Merkel) !

Procurori și judecători soroșiști și cu dosar de control, de vă alintați magistrați… de la latinescul magistratus, care, în cazul vostru, rimează cu rahatus… vă credeți 1. veșnici, 2. permanent utili, 3. invulnerabili – asta vi se urcă la cap și din pompoasele adjective asociate cu meseria.

Știm.

Nope (cum zice aliatul strategic, cînd e plictisit), nu mai ține mult timp.

O s-o încasați rău de tot. Prea sînteți ticăloși. Prea v-ați dedulcit și ați devenit și proști. Dacă nu erați de la început.

Bun, atît, doar n-o să ne așezăm la conversație. Nu mai sînteți recuperabili, frecventabili nu mai erați demult.

Hai, pa. Vine ! Curînd.

Deșteaptă-te, Donalde !

Pe bune, Donald !? Tot n-ai de gînd să închizi chibuțul de afaceri de aici ? Atunci de ce naiba ai mai pomenit România, după Ucraina și China, pe lista țărilor de unde recolta Bidenul șpaga prin fiu-său ? Nu putea face nimic fără complicitatea ambasadei, care nu avea cum să nu știe ce învîrt Bidenii pe aici. Acum ai schimbat un șmecher cu altul (sau e doar tut ?) și lași treaba să meargă ca înainte ? Sau n-ai habar ce afaceri se învîrt pe aici, altele decît dijmuiala pentru bideni ? Afaceri de mlaștină, aia de ziceai că o drenezi. Cu țînțari și lipitori americănești, bașca oficiale. Curat murdar, coane Donald !

Pe bune, Trump ? Agentul neamț, lentul Werner, și cîrpa soioasă LOrban sunt vizionari în… viziunea noului ambasador, ambasadorul TĂU !? Cam rapidă dedulcirea, dacă o comite de capul lui, chestie care ridică imediat problema oamenilor pe care îi alegi. Administrația ta nu a strălucit deloc, nici la partea de curățenie, nici la înlocuiri.

Eu înțeleg că SUA își urmăresc propriile interese, normal și logic, cum normal și logic ar fi ca și România să procedeze la fel – cu propriile interese. Nu înțeleg prostia lacomă care presupune că respectivele interese vor fi apărate dînd într-un popor prietenos cu americanii, pedepsit să suporte doi mizerabili, vînduți și proști, care execută comenzi externe, multe venite din cu totul alte părți, fără nicio preocupare pentru binele românilor.

Poate situația e convenabilă acum și ați căzut la pace cu nemții și francezii, bănuiesc că nu-i băgați și pe tejghetarii olandezi și austrieci la parteneri (semi)egali, dar vă dați cu stîngul în dreptul pe termen ceva mai lung.

Eu tot sper că urmează marea curățenie după ce te realegi, înțeleg chiar ca oameni de-ai tăi să dea semnale care să-i bage în ceață pe rivali pînă se așează apele, dar nici înfulecare de rahat cu polonicul în stil encomiastic de la, totuși, reprezentantul TĂU aici nu pot să accept.

Trezește-te, Trump, ai multe pînze de păianjeni veninoși de destrămat !

Suspendarea sau voi. Alegeți, PSDiștilor !

Pentru complicitate la acte de înaltă trădare pedeapsa echivalează cu foarte mulți ani de închisoare.

Klaus Johannis și Ludovic Orban, împreună cu ceilalți iscălitori din noapte, responsabili pentru grave încălcări ale legilor statului român nu mai pot spera la clemență.

Voi, pesediștilor, mai puteți spera DACĂ acționați acum, decisiv, și începeți operațiunea de îndepărtare a putregaiului trădării de țară.

Suspendarea lui Johannis nu mai poate să întîrzie, urmată de configurarea unui guvern responsabil, hotărît, și de o acțiune rapidă în parlament pentru repunerea legislației, în special cea care reglementează funcționarea sistemului juridic, pe baze solide. Alături de dezongizarea țării. În regim de urgență.

Nu vă ascundeți în spatele imunității pentru opinii politice și nu disociați responsabilitățile politice de consecințele practice pe care lipsa acțiunii voastre, prin armele permise de constituție, le revarsă peste națiunea română.

Nici nu aveți de ales, nici măcar dintr-un calcul meschin, oricum vă paște închisoarea și un întreg alt set de persecuții în regimul de teroare care se instalează cu viteză. Stăpînii străini, globaliști și corporatiști, care comandă muzica, nu vă suportă nici măcar în varianta castrată de după pedepsirea simbolică a lui Dragnea. Dacă nu vă vor veni de hac cu haitele de procurori și de judecători controlați, atunci vor asmuți hoarda haștagistă. Chiar credeți că un PNL dominat de lorbani, care avansează o combinație de psihopați, degenerați, corupți și incompetenți tupeiști pe post de guvern, nu se află în cîrdășie și contagiune deplină cu maladia useristă, aia de rupe lanțul, nu securistul nervos de Barna ?

Dați-i naibii pe securiștii mărginiți, despre care te miri că n-au habar ce li se pregătește și lor, biete unelte tot mai jumulite de putere reală !

Nu vă mai căcați pe voi cu tot felul de sieisme și sriisme pricopice și de doi dânci la leu, băieții cu epoleți, ăia care nu-s 100% teleghidați de nemți, francezi și americani, ba chiar și de alții, mai tejghetari încă, nu știu nici ei ce să facă, doar fundătura în care a fost adus statul român este, în bună măsură, și opera lor.

Disoluția e aproape.

Nu vă mai gîndiți la scoruri electorale, nu mai apucați vremurile de hîrjoană, gata, lagărul a fost construit !

Securiștii au prostit oamenii cu propaganda și manipulările, dar le-a scăpat amănuntul, ca și vouă, de altfel, că nu au pregătit terenul pentru ei.

Nu veți mai exista în umbra securiștilor, nu mai e nevoie de cei ce le-au fost utili, iar pe cei pe care nu i-au putut îmblînzi i-au anihilat, politic și nu numai. Au servit pe tavă ocupantului străin și porția de trădători utili și pe patrioții tranșați și mărunțiți. Acum vine scadența, cînd mulți dintre securiști nu vor mai fi lăsați nici să care tava. Străinii vor aduce integral echipele lor. Nu, nu din bieți srilankezi și filipineze, aduc pe unii mult mai răi.

Așadar, PSDule, nu te mai uita cu frică și respect la epoleții de altădată, li se scurge vremea, vine urgia. Le faceți și lor un bine dacă acționați acum, la spartul tîrgului.

Ciolacul pare sedat, zici că i-a căzut cerul pe cap. Adevărul e că i-a căzut. Dați-l afară cu șuturi în fund dacă o lălăie sau nu pare în stare să pună piciorul în prag !

Acționați acum, decisiv, sau veți fi crunt pedepsiți, pe drept sau pe nedrept.

Suspendarea lui Johannis este o necesitate. Faceți-o !

 

După apelul din Colombey, apelativele din București

Mă gîndii io, apelez la formularea folosită prin Oltenia lui Tudor Gheorghe cel hulit de mici caramitri, să reproduc și pe blog (de ce nu se zice în !?) efuziunea omagială pe care am comis-o într-un moment de pasionată trăire revoluționară provocată de mîrșava îndrăzneală a celor din Ditrău.

Poate n-au înțeles securiștii lui Hellvig. Eu sînt naționalist convins și nu cedez un milimetru în privința Transilvaniei românești. Dar sînt gata să-i apăr pe ungurii din Ditrău de invazia programată de către globaliști. E satul lor. Punct.

Băi, sulă globalistă, Ludovic Werner Hellvig cu tine vorbesc, noi, românii, ne batem cu ungurii, dacă vrem noi. Nu acceptăm orice loază din Himalaia sau Ceylon în ciorba noastră în care după aia să mestecați voi cu lingura otrăvită de ideologii inumane. E de ajuns că au venit ungurii din Asia, demult, asta e, ne-o tragem între noi, un club exclusivist. Bine că am scăpat de nemțălăi, chit că nu și de unul anume.

Cînd erau alungați români, nu toți veniți din alte regiuni, cînd se inventau maghiarizări prin cursuri și bani soroșiști și de alt fel, ditrăienii & co nu mai erau rasiști. Acum sunt și popa catolic e cîh. Altfel e ok, față cu ortodocșii troglodiți. Pînă și Bergoli, cică, papa, deh, ar fi oripilat, în opinia ăluilalt popă catolic șef, ăla de nu poate să dărîme monstruozitatea care stă să cadă peste catedrala catolică din buricul Bucureștilor, dar moare de grija sripalezilor din brutărie.

Mă pupe-n cur cu organizația masonului Năstase. Asta en passant.

Problema e infestarea, virusarea statului român, în toate punctele esențiale cu agenți antinaționali, cu terminatori aserviți complet ideologiei troțkiste a desființării națiunilor.

Acum încearcă, securistic, să creeze o situație win-win prin care să avanseze și mai mult programul de deznaționalizare, de metisaj, de dizlocare a băștinașilor, cu tot cu tradiția, cultura, religia lor. Terorismul de stat, aplicat prin uneltele înființate special sau deturnate în acest scop, trebuie stopat. Guvernarea total ilegitimă a agentului sas trebuie înlocuită, urgent, cu una românească. Partidele vîndute și inepte care poluează spectrul politic trebuie înlocuite, deasemenea, cu unele populate cu oameni iubitori de patrie, normali la cap, cinstiți și competenți, nu cu turcance bete.

Cazul Ditrău trebuie întors, contrapropagandistic, împotriva intriganților globaliști, împotriva cozilor diavolești, împotriva celor care-i urăsc și pe români și pe unguri și pe orice alt neam, care urăsc, astfel, lucrarea lui Dumnezeu.

M-am săturat de minciuna sistematică cu înfrățirea în nimic, cu toleranța degeaba, de părerile tuturor idioților aruncați #șîiău în față, de investitorii cu bani de la poliția ueistă, de găștile de reduși lacomi, care eventual și-o mai trag și pe la spate, atît de propriu la figurat, desigur.

M-am săturat de trădarea securiștilor, fie complet corupți, fie alogeni, fie idioți. Gata, ați făcut sau ați lăsat să se întîmple destul rău ! Nu sînteți în slujba americanilor, nemților, soroșiștilor, rușilor, chinezilor, legebetiștilor sau diavolului. Sau, dacă sînteți, pe lîngă cel mai crunt blestem, vă așteaptă și o funie concretă, la gît. Gata !
––

Dacă ungurii din Ditrău sunt de fapt nemți maghiarizați (vezi de la min 25:50), cu atît mai fein. Ironia ucide… în felul ei. Oricum, să-i salvăm, cît mai e timp, pe srilankezi de la crunta soartă ce-i paște, negreșit, în răul Ditrău trimițîndu-i cu grăbire în insula lor pașnică. Apropo, din cîte știu, în Ceylon s-a inventat autodetonarea cu vestă. Ziceam și eu.

 

Apelul de la Colombey – Renaud Camus

Răspunzînd unei provocări intelectuale am tradus textul apelului de la Colombey al lui Renaud Camus.
(https://www.cnre.eu/en/appeal-of-colombey)

 

„Immigration has become invasion, invasion a migratory submersion. France and Europe are a hundred times more colonised, and more seriously so, than they ever colonised themselves. The only irreversible colonisation is a demographic one, the one which takes place via population transfer.

Some people now say there is no colonisation, that the word is not proper, because there is no military conquest. Those people are wrong. The army of conquest are the delinquents large and small, all of those people who make life impossible for Europeans by harming them in every possible way, from the so-called incivilities to terrorism, which is in fact nothing but an extension of the rest. All the perpetrators of terrorist attacks launched their career in the violation of common law. Moreover, there are no terrorists. There is an Occupier who, from time to time, executes a few hostages, as occupiers have always done. I call occupiers all those who declare themselves to be such, or behave as such.

The change in people, ethnic substitution, the Great Replacement, is by far the most important event in the history of our country since it has existed, because, with another people, the history, if it continues, will no longer be the history of France. France has always marvellously assimilated individuals who wanted to be assimilated. It cannot — it simply cannot — assimilate peoples, much less peoples who are hostile, demanding, even hateful and conquering. It requires a peerless form of vanity and complete ignorance of what a people is to think that with a changed population, another people, France would still be France. In the present situation, all words are liars but the most mendacious of all is “French”. There are no “French” jihadists, for example. If they are jihadists then they are not French.

To believe that there are only French people in France is a complete illusion. There are invaders and invaded, colonisers and colonised, occupiers and the occupied.

One doesn’t put an end to colonisation without the departure of the colonist: Algeria, in its time, showed us French that the hard way – a good opportunity for us now to underline the difference in civilisations.

One doesn’t put an end to an occupation without the departure of the occupying power, the occupying forces. There is no way out other than remigration. The same people who say this is impracticable want to bring forty million migrants to Europe, when it is not two hundred million. They say mankind has entered an era of general migration. Let them migrate and remigrate then. What is possible in one direction should also be possible in the other, with greater gentleness, human respect, and more resources.

The time for politics, elections, political parties, that time is over. The next presidential election in France is too far away. The change of people will by then have gone too far, the replacers will then be the kingmakers, unless they decide to be themselves the kings — the masters. In any case, there is no way to win a game in which your adversary holds all the cards and has set up all the rules. The powers-that-be, their banks, their judges and their media all want ethnic substitution. They are not in the least protecting us from it. Quite the contrary, they are organising it and promoting it. They have drugged people into accepting it, by the teaching of oblivion, by general deculturation, by censorship, by repression and permanent injections of self-hatred. They are not importing workers, because there is no work and there will be less and less in the future. They’re importing future consumers whom they are no longer even making the effort to pretend are refugees since the vast majority of these migrants come from countries where there is not even a hint of war: there are often sick people, adventurous or conquest-minded youths, teenagers who’ve rowed with their parents or had run-ins with the police, tradesmen whose trade has failed.

I know you object as these future consumers have no money. You are mistaken, if you permit me to say so. Tomorrow they will have yours. In truth, the supposed social transfers are little else than ethnic transfers. Europe is the first continent ever to pay for its own colonisation.

A spectre haunts Europe and the world. It is Replacism, the tendency to replace everything with and by its double — standardised, normalised, interchangeable, low-cost: the original by the copy, the authentic by its imitation, the true by the false, mothers by surrogate mothers, culture by leisure and entertainment, knowledge by diplomas, the country and town by the universal suburb, the indigene by the allogene, Europe by Africa, men by women, men and women by robots, peoples by other peoples, humanity by a dazed posthumanity, undifferentiated, standardised, as interchangeable as you like.

Of all forms of genetic manipulation, the Great Replacement, a kind of surrogate pregnancy applied to the entire planet, is by far the worst. Genocide by substitution, in the words of Aimé Césaire, the black communist Caribbean poet, is the Crime Against Humanity of the 21st century. It is a very strange thing, for that matter, that environmentalists seem to exclude man of their very commendable concern for biodiversity.

Replacism now considers itself strong enough to take management of the human stock in hand directly, without intermediaries. In France, Emmanuel Macron, who, along with Justin Trudeau, is its most accomplished representative in the world, has already neutralised the political microcosm and sent the main actors in French political life over the last thirty years back to their homes, peopling the National Assembly with foot soldiers in his pay, building an ad hoc government, shattering all the major parties. He doesn’t govern. He manages — as he would a bank or a PLC. He exits politics via the economy, finance or corporate management. We want to exit it via history. The independence or subjection of a great nation, the survival or the disappearance of a great civilisation, that is not a question of politics, but of history. Charles de Gaulle in London, that was not politics. Jean Moulin in Lyon was not politics. Nor was Joan of Arc in Chinon, nor Churchill in the War Rooms, nor Gandhi in Calcutta, nor anyone who rose up for the independence of their country and the dignity of their people.

What we need today is not a new party, not even a union of the Right: the rejection of totalitarian Replacism is no less a matter of the Left than the Right. What we need today is a coming together of all those who say a resounding No to Islamisation and the African conquest. What we need is a Council of National Resistance, of European resistance, because all European nations are invited to fight at our side for the well-being of our shared civilisation, Celt, Slav, Norman, Saxon, Germanic, Greco-Latin, Judeo-Christian and free-thinking.

My friend Karim Ouchikh, president of the SIEL, and myself, Renaud Camus, have decided to found exactly that, a National and European Council of Resistance. We will publicly offer to unite with all public figures who seem to be motivated by the same desire to save our country and all European countries and we will expand our committee this way, through co-option. But all French people and all Europeans who think like us are invited to link up with us and offer their support. The aim is to put together a force such that, ideally, it would be unnecessary to make use of it.

That said, if through misfortune it turned out that the only alternative left to us was submission or war, then let it be war, a hundred times over. There would be nothing civil about it, despite the high number of collaborators to the invasion. It will form part of the great tradition of peoples struggling for the right to self-determination, for the liberation of their territory and for decolonisation. We must finally put an end to the colonial age, as our colonisers say, while they are colonising us. The crazy pendulum swing of colonisation and counter-colonisation needs to be brought to an end once and for all, preferably across the Mediterranean.

Long live free France. Vive la France libre. Long live European civilisation.”

–––––

Imigrația a devenit o invazie, invazia un potop migrator. Franța și Europa sunt de o sută de ori mai colonizate, și mult mai profund, decît au colonizat la rîndul lor vreodată. Singura colonizare ireversibilă este cea demografică, una care se petrece prin transferul de populație.

Unii spun acum că nu avem de a face cu o colonizare, că termenul nu e utilizat corect, pentru că nu există o cucerire militară. Aceștia se înșeală. Armata cuceritoare o reprezintă delicvenții mari și mărunți, toți acei oameni care le fac viața imposibilă europenilor lovindu-i în orice mod posibil, de la așa-zisele impolitețuri la terorism, care nu este, de fapt, decît o extensie a celorlalte. Toți cei ce au comis atacuri teroriste și-au pornit cariera prin violarea legii. Mai mult, nu există teroriști. Există un Ocupant care, din cînd în cînd, execută cîțiva ostateci, cum au făcut ocupanții dintotdeauna. Îi numesc ocupanți pe toți cei ce se declară astfel sau se comportă ca atare.

Schimbarea din populație, substituirea etnică, Marea Înlocuire, este de departe cel mai important eveniment din întreaga existență a patriei noastre pentru că, cu un alt popor, istoria, dacă va mai continua, nu va mai fi istoria Franței. Franța a asimilat întotdeauna în mod miraculos indivizii care doreau să fie asimilați. Nu poate – pur și simplu nu poate – asimila populații, cu atît mai puțin populații ostile, cu pretenții, chiar pline de ură și puse pe cucerit. E nevoie de o formă unică de vanitate și de o completă ignoranță despre ceea ce reprezintă un popor pentru a crede că Franța ar rămîne Franța cu un alt popor, cu o populație schimbată. În actuala situație, toate cuvintele se pot dovedi mincinoase, dar cel mai amăgitor dintre toate e cel de „francez”. Nu există jihadiști „francezi”, de exemplu. Dacă sunt jihadiști atunci nu sunt francezi.

A crede că în Franța se află doar poporul francez este o iluzie deplină. Există invadatori și invadați, colonizatori și colonizați, ocupanți și ocupați.

Nu se pune capăt colonizării fără plecarea coloniștilor: Algeria, la vremea sa, ne-a arătat asta în forma dură – o bună ocazie pentru noi, acum, să subliniem deosebirea între civilizații.

Nu se pune capăt unei ocupații fără plecarea puterii ocupante, a forțelor de ocupație. Nu există altă cale decît migrarea înapoi. Aceiași oameni care susțin că așa ceva ar fi impracticabil sunt cei ce vor să aducă 40 de milioane de migranți în Europa, dacă nu chiar 200 de milioane. Spun că omenirea a intrat într-o eră de migrație generalizată. Să-i lăsăm atunci să migreze de unde au venit. Ce e posibil într-un sens ar trebui să fie posibil și în sens invers, cu mai multă blîndețe, respect uman și cu mai multe resurse implicate.

Vremea politicilor, alegerilor, partidelor politice, a trecut. Următoarele alegeri prezidențiale din Franța sunt prea departe. Schimbarea populației va avansa prea mult pînă atunci, înlocuitorii vor fi cei ce vor face regii, asta dacă nu decid să devină ei regi – stăpîni. În orice caz, nu există posibilitatea să cîștigi într-un joc în care adversarul deține toate cărțile și stabilește regulile. Cei ce dețin autoritatea, cu băncile lor, cu judecătorii și mass-media lor, vor toți substituirea etnică. Nici prin cap nu le trece să ne protejeze împotriva ei. Dimpotrivă, o organizează și o promovează. Au sedat poporul în a o accepta, prin propovăduirea aneantizării, prin deculturalizarea generalizată, prin cenzură, prin represiune și injecții repetate de auto-detestare. Nu importă muncitori, pentru că nu există locuri de muncă și vor fi tot mai puține în viitor. Importă viitori consumatori despre care nici nu se mai străduiesc să pretindă cum că ar fi refugiați odată ce marea majoritate a acestor migranți vine din țări unde nu e nicio urmă de război: adesea sunt oameni bolnavi, tineri aventuroși sau puși pe cuceriri, adolescenți pe care i-am adus odată cu părinții sau care au avut probleme cu poliția, negustori faliți.

Știu că obiectați cum că acești viitori consumatori nu au bani. Vă înșelați, dacă îmi permiteți să v-o spun. Mâine îi vor avea pe ai voștri. În realitate, presupusele contribuții sociale sunt contribuții cu destinație etnică. Europa este primul continent care își plătește propria colonizare.

O fantomă bîntuie Europa și lumea. Înlocuismul, tendința de a înlocui totul cu copia sa – standardizată, comună, interschimbabilă, cu costuri reduse – originalul cu copia, autenticul cu imitația, adevăratul cu falsul, mamele cu mamele surogat, cultura cu relaxarea și spectacolul, cunoașterea prin diplome, țara și orașul printr-o suburbie universală, idigenul cu alogenul, Europa cu Africa, bărbații cu femeile, bărbații și femeile cu roboții, popoarele cu alte popoare, omenirea printr-o abulică post-omenire, nediferențiată, standardizată, oricît de interschimbabilă se dorește.

Dintre toate formele de manipulare genetică, Marea Înlocuire, un fel de sarcină surogat aplicată întregii planete, este de departe cea mai rea. Genocidul prin substituire, în cuvintele lui Aimé Césaire, negrul poet communist din Caraibe, este crima secolului (al 21-lea) împotriva umanității. Un lucru foarte ciudat, dacă tot am menționat, se pare că ecologiștii exclud omul din foarte onorabila lor preocupare pentru biodiversitate.

Înlocuismul se consideră acum suficient de puternic pentru a prelua în administrare directă întregul patrimoniu uman (human stock = cu sens de afacere economică, de bursă/stoc de acțiuni), fără intermediari. În Franța, Emmanuel Macron, care, alături de Justin Trudeau, se află drept cel mai desăvîrșit reprezentant din lume, a neutralizat deja microcosmosul politic și a trimis la culcare principalii actori ai vieții politice franceze din ultimii 30 de ani, populînd Adunarea Națională cu pedestrași în solda lui, construind un guvern ad hoc, spulberînd toate partidele mari. El nu guvernează. El administrează – cum ar face cu o bancă sau cu un srl. El elimină politica prin management economic, financiar și corporatist. Noi vrem să o eliminăm prin istorie. Independența sau supunerea unei mari națiuni, supraviețuirea sau dispariția unei civilizații mărețe, nu sunt chestiuni de politică, ci de istorie. Charles de Gaulle la Londra, asta nu a fost politică. Jean Moulin la Lyon nu a fost politică. Nici Jeanne D’Arc la Chinon, nici Churchill în consiliul de război sau Gandhi în Calcutta, nici oricare dintre cei ce s-au ridicat pentru independența țării lor și pentru demnitatea poporului lor.

Nu avem nevoie astăzi de un nou partid, nici măcar de o uniune a dreptei: respingerea înlocuismului totalitar reprezintă o problemă la fel de importantă atît pentru stînga cît și pentru dreapta. Avem nevoie astăzi de adunarea la un loc a tuturor celor ce spun un răsunător NU islamizării și cuceririi africane. Avem nevoie de un Consiliu al Rezistenței Naționale, al rezistenței europene, pentru că toate națiunile europene sunt invitate să lupte alături de noi pentru propășirea civilizației noastre comune, Celtă, Slavă, Nordică, Saxonă, Germană, Greco-Latină, Iudeo-Creștină și liber cugetătoare.

Prietenul meu Karim Ouchikh, președintele SIEL și cu mine, Renaud Camus, am decis să punem bazele acestui Consiliu Național și European al Rezistenței. Extindem în mod public oferta de unitate tuturor persoanelor publice care par să fie motivate de aceeași dorință de a ne salva țara și toate țările europene și vom extinde în acest mod comitetul nostru, prin cooptare. Întreg poporul francez și toți europenii care gîndesc la fel sunt invitați să se alăture și să ne ofere sprijinul. Scopul este cel de a constitui o forță suficientă pentru ca, ideal vorbind, să nu fie nevoie să o folosim.

Acestea fiind spuse, dacă nenorocul va face ca singura alternativă care ne va rămîne să fie alegerea între supunere și război, atunci, de o sută de ori da, să fie război. Nu va fi un război civil, în ciuda marelui număr de colaboratori la invazie. Va face parte din marea tradiție a luptei popoarelor pentru dreptul la autodeterminare, pentru eliberarea teritoriului lor și pentru decolonizare. Trebuie, în sfîrșit, să punem capăt epocii coloniale, exact cum susțin colonizatorii noștri în vreme ce ne colonizează. Nebuneasca pendulare a colonizării și contra-colonizării trebuie stopată odată pentru totdeauna, de preferat de partea cealaltă a Mediteranei.

Long live free France. Vive la France libre. Long live European civilisation.
Trăiască Franța liberă. Trăiască civilizația europeană.

 

Ditrău, rău, rău, rău !

Întîi, textul poeziei care m-a insp… citat, împreună cu necesarul omagiu adus maestrului cuvintelor, Romulus Vulpescu :

Stau într-o cafenea la Tîrgu-Mureș
Și beau cafea
Orașu-i trist, ostil, semeț și gureș 
Cu lume rea.

N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri
În fiecare prost presimt un șef
Și întrevăd demersuri.

Abandonat de tine trag tutun
Și mi-e cam silă,
Că-n barbă aborigenele
Văd un 
Semn de prăsilă.

Cum m-aș scula voievodal, drept, dac
Într-un scurt iureș,
Întreaga cafeneaua praf s-o fac
La Tîrgu-Mureș.

(cu mulțumiri Sorinei, depozitar al multor versuri minunate, cea care mi-a trimis textul – reprodus din memorie !).

––

Acum… actualizarea caldă… ca iarna :

Stau într-o brutărie la Ditrău
Și dau saftea
Satu’ e trist, ostil, semeț și rău
Ca lumea mea.

N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am vînă
Să mai tweetez
În fiece brutar presimt o clonă
De sri lankez.

Abandonat în secuime fără ton
Îmi plîng de milă,
Că-n spate unguroaicele
Cu văl
Se fac că nem tudom.

Cum aș încăleca ca Attila, hun, drac
Din negru hău,
Întreaga brutăria praf s-o fac
Pe la Ditrău.

 

„B”

L-am văzut pe LOrban cîteva secunde. În mintea lui prezida o ședință de guvern. Beat nu era, poate mahmur, înțelegea ce se întîmplă, dacă nu din prima, din a doua.

Lins pe cap, cu morgă. Doar o scremere de morgă, chiar și LOrban a devenit propria lui copie. Un duplicitar transformat în duplicat.

Am simțit acut nevoia de a-l diferenția și mai mult, L-ul din LOrban nu mi s-a mai părut suficient.

Ludovic are mare nevoie de un B, Lyndon B. Johnson gen. Care și ăla a fost secund, a doua alegere, dar măcar după ce l-a ajuns glonțul (din față, din spate, ce mai contează !) pe F – de la first, adică primul – JFK. Sau, cînd mă uit la el cu fereală, pentru a nu mă mînji pe minte, văd un B din LBGetc. Ceva nedefinit, tot în poziție subalternă, între două tendințe și dorințe. Plus poziții. Altele decît cele ierarhice.

Ludovic B. Organ… am tastat greșit. Probabil un fenomen subconștient de tranzitivitate a mutat b-ul. G-ul era pe aproape, veghea, ca orice organ care se respectă.

Lins pe cap, cu ochi umezi, ca vaca, nici nu ar zice că e un B deplin. Nu ar zice el, zicem noi. Pus și proptit de securiști, pentru securiști, cu nasul în nădragii agentului Werner, cu gura mare, bănuiesc că și moale, conform cerințelor conceptuale de muie adîncă, LOrban nu poate fi întreg fără B.

De la balegă.

Identitatea (cardul) lui pește

Resping introducerea unei cărți de identitate supranaționale.

Numai statul român poate hotărî forma pentru cărțile de identitate naționale, independent de orice constrîngere externă, după criterii care să respecte strict constituția și drepturile cetățenilor români.

Practic se dorește introducerea unei cărți de identitate ueistă diminuîndu-se astfel suveranitatea națională.

Pretextul libertății/ușurinței de circulație în spațiul UE doar cu un CI de un anumit tip e ridicol. Pretext care ridică întrebarea, de ce au acceptat împuterniciții români această invenție ? Cum nu există răspuns care să nu se încadreze într-o infracțiune, cer anchetarea și pedepsirea responsabililor.

Identificarea persoanelor se leagă strîns de gradul de libertate și de demnitatea individuală a cetățeanului. Monitorizarea extremă pe care o implică ciparea și amprentarea nu sunt compatibile cu libertatea individuală.

Pas cu pas, politicile îndreptate împotriva drepturilor individului și cele antinaționale, îndreptate împotriva formei naturale de protecție a respectivelor drepturi reprezentată de statul național, promovate de organizația suprastatală UE se pun în practică.

UE nu este reformabilă, nu se mai poate repara. Ieșirea grabnică a României din UE se impune cu necesitate. La fel și pedepsirea complicilor interni la această mașinațiune, începînd cu negociatorii României la UE și cu prea supusul ministrul de interne.

Trumped.

În mod normal aș pune semnul întrebării… meh… nu și de data asta.

Nu știu dacă partida lui Trump i-a întors. Puțin probabil să-l fi făcut cu Soleimani, fie dacă ar fi fost pus în fața faptului împlinit, fie că i-ar fi fost smulsă aprobarea, pentru ca, după aceea, într-un timp record, Trump să-i dea peste cap obținînd ceea ce nu a reușit nimeni pînă acum.

O situație în care plecarea americanilor din Irak și din Siria să fie prezentată drept un triumf al păcii, totodată cu beneficiul unui sprijin puternic pe plan intern, în parte asigurat prin construirea senzației că americanii ies în cîștig, la spartul tîrgului, prin eliminarea dușmanului Soleimani fără pierderi la replică. Replică prezentată ca o victorie, deși, simbolic, SUA au plecat capul și au acceptat tacit că alții au exact chiar dreptul să le dea… replica.

Cu toți șefii militari flancîndu-l, aș zice că poziționați cu schepsis, după gradul de fidelitate și după cît ar avea de pierdut arma lor. În sînge vărsat.

Bibi l-a felicitat cu grăbire după atacul soldat cu moartea generalului iranian. Cu prea mare grăbire, se vedea pe fața lui că nu era in the loop și credea că l-a prins pe… Dumnezeu… de picior. Nu. Israelul, care nu e doar și numai Bibi, a primit, din nou, asigurarea absolută că Iranul nu va deține arme nucleare… cît timp Trump e președinte.

Nu cred că Tucker, Geraldo, MacGregor, Rand Paul, ah, să n-o uităm pe Tulsi, acționează numai după improvizație, cu timp de reacție fulgerător și în acord deplin. Sau că s-au strîns la întîmplare. Cu acces liber la ora de audiență maximă, cu posibilitatea de a spune ce vor, fără hărțuire standard.

Nu cred că Iranul nu are partida lui de oameni cu greutate politică care vor pace și care pot negocia condițiile.

Cred că Soleimani a fost sacrificat, jertfa necesară. De ce nu se putea fără ? Cît timp aveți la dispoziție, acum că tot nu mai apucă nimeni pensia, după LOrban ?

Cred că militarii americani adevărați se săturaseră de mult. Nu numai ei. Și cred că acum încep să se vadă rezultatele unei lucrări lungi și, de ce nu, cu dichis.

Nu cred că o ocupație imorală, după un război început pe minciună, după crime nenumărate, iadul cum ar veni, avea mari șanse să se încheie printr-o recunoaștere deschisă a vinovăției, prin mărturisirea și lepădarea de păcat. Nu e o scuză, păcatul nerecunoscut nu se iartă. Nu știu despre păcatul recunoscut pe jumătate, văd doar că se înlocuiește cinismul pur cu un pragmatism mai puțin sîngeros.

Trump a admis, probabil așa și este, că el poartă răspunderea pentru sîngele vărsat în cazul atacului asupra coloanei ce îl purta pe general. Un masacru, dacă ne luăm după înregistrarea IR a operațiunii. Va plăti, personal, ca orice alt păcătos. Să nu-l diabolizăm, însă. Soleimani, victima de acum, s-a aflat în aceeași situație, ordonînd și asumîndu-și răspunderea pentru consecințele crunte ce decurgeau din deciziile sale.

Va fi pace ? Într-un fel, da, sunt șanse. Americanii vor pleca și lasă în loc devastare, dar și o răscolire a stării de fapt vechi, acum devenită imposibilă, o răscolire a conștiințelor, un început de nouă eră, cu ambiții, frustrări, răni deschise. Un viitor imprevizibil, totuși. Spre deosebire de haosul mult prea previzibil sub care au operat, sub influență externă.

On the precipice… of peace” (Gutfeld dixit). Se joacă. Pentru toți.

Pe ce altar a fost sacrificat generalul iranian ?

Hai să mai așteptăm un pic cu Soleimani. Și replica iraniană, și desfășurările de forțe (sau nu) americănești, și evoluțiile din Irak.

Orientul Mijlociu e o never ending story de vreo 70 de ani. Plus preludiul de vreo alți 30. S-ar putea să vină o eră nouă, mai potolită. Sau nu. Nu m-aș hazarda spre varianta apocaliptică, nebunia din capul unora e mare, resursele reale, umane și materiale, mai puțin. America e destul de stoarsă, nici Iranului nu i-ar prinde rău o pauză, celor călcați în picioare și distruși sistematic cu atît mai mult.

Lumea se schimbă, cum o face mereu, acum se reconfigurează mai mult decît de obicei. Așa pare. În bine ? Dacă se moare degeaba mai puțin, atunci avem un progres real. Nu va exista un triumf, nu va exista nici o compensare a marilor pierderi pentru cei ce au suferit. Viața va merge înainte, cu răni vizibile, deschise sau cicatrizate, greu de uitat.

Cei mai ticăloși caută soluții definitive – nu e o aluzie la… știți voi. Nu stă în firea oamenilor să le găsească, presupunînd că ar fi de dorit. Dacă se mulțumesc cu posibilul, cu jumătăți de măsură funcționale, cu o răbdare vigilentă, s-ar putea să găsească viața suportabilă. Altfel…

Orice se va întîmpla în viitorul apropiat, se vor repeta greșeli din trecut și se vor comite unele noi. Important e să nu se comită din ură cu program. Pe care o legitimează, puțin, cît să se întîmple nenorociri mari, orbirea de moment din jurul unor evenimente semnificative, cum este cel al asasinării generalului iranian. Aspect psihologic pe care iranienii cu răspundere ar face bine să nu-l scape din vedere. Uneori se contează cu disperare pe o reacție.

Se vîntură și ideea unei riposte care să fie, de fapt, un false flag. Știu eu, greu să păstrezi secretul. Aș zice că o parte din mișcarea al cărei produs, mai mult sau mai puțin autentic, e Trump, are originea și în acumularea la catastif a altor înscenări cu victime proprii, pe care rednecks și chiar unii mai răsăriți nu le uită și nu par dispuși să le mai ierte. Iranienii nu se luptă cu americanii, americanii se luptă între ei, mult mai profund și mai dramatic decît în alte momente istorice.

Nu de noi cruciade sau de un jihad nou are nevoie zona sau lumea. Dacă se vor porni, atunci Soleimani a murit degeaba. Ceea ce nu cred.

Doar un sfîrșit de Românie

Vine un an nou fără o țară a românilor.

Bandele mercenarilor werneriști ne-au luat-o și au pus-o cu totul în labele străinilor, putori coloniale de varii miasme. În ceea ce pot măsura, cîntări, împărți. La propriu. Așa gîndesc ei.

Nu văd mișcare la orizont. Nu simt nicio zvîcnire în subteran. Nu pare posibil să se întîmple ceva, nimicul pare atotcuprinzător.

De obicei, cînd e calmul mai plat și contabilii obosesc cu numărătoarea arginților care, ei, curg în valuri, apare… neprevăzutul. Spaima cea mare a securiștilor de pretutindeni, fie ei cu burtă, de mâna a doua, cu smartphone-ul burdușit de aplicații ce gîndesc pentru ei.

Va fi crunt, va durea, va răscoli totul. Într-un final, după ce se vor așeza  lucrurile, tot la nimic nou sub soare se ajunge în planul care nu contează, cu alți actori pe care îi va prosti lipsa riscului, confortul conformismului, păcăleala puterii, teluricul fiind rezistent de felul său. Cu satisfacția, mică, dar plăcută, oferită de gușații momentului măturați în chinuri grozave. Ca unii nepermis de ticăloși pentru prostia lor lacomă.

Venirea neprevăzutului se anunță prin absență. După care mulți vor absenta perfect motivat și definitiv.

România va renaște cu români, mereu numai pentru români.

Vor mai fi și alte sfîrșituri de Românie. Existăm, dacă încercăm să le înțelegem cu adevărat, ca o împletire a celor două mituri fundamentale, Miorița și Meșterul Manole, în vreme ce străinii trăiesc doar cu perspectiva de tejghetar sau de cîrnățar, cu bucuriile lor acre, mereu nedumeriți. Noi nu ne putem coborî la drojdia lor stearpă, nici atunci cînd vrem. Dacă ne prostim și încercăm poșirca lor existențială, ne ia cu dureri de cap. Dar nu ne ține, nu avem voie, condiționarea noastră se află la un nivel mult mai înalt. La nevoie, dărîmăm tot și o luăm de la început. La nevoie și de cîte ori va fi nevoie.

Doar un sfîrșit, nici măcar ultimul, avem în continuare multe de învățat și mult de lucru în istorie, pentru veșnicie. Începe un sfîrșit nou.

Fără zahăr, pentru ieșirea din mahmureală

Foarte important de știut ce are de gînd diplomația lui Trump în România (dacă a recăpătat controlul asupra Departamentului de Stat).

O ține pe clasicul chibuț de afaceri, rămîne pășune nulandeză, ne vrea doar un stat tampon și parțial unul de rezervă în caz de Turcie rea, ne vrea doar buni de plată pentru armamentul american sau ce ?

Dacă, prin ambasadorul său, încurajează o justiție de tip macoveic, atunci politica trumpistă (presupunînd că noul ambasador îi aparține și nu e tot o dronă) se dovedește ostilă României.

Dacă vrea și în România ceva după tipicul lui Bill Barr (procurorul general al SUA), o justiție care are în vizor abuzurile și pericolul reprezentat de statul paralel, atunci e altceva, doar că un altceva fie naiv, fie titanic – trebuie dusă o muncă de Hercule în grajdurile lui Augias pentru a curăța justiția românească.

Dacă procurorii se axează pe vînarea lui Iliescu, nu pe anchetarea capilor statului paralel cum face investigatorul special Durham cu foștii șefi (recenți) ai FBI și acum CIA, atunci ne-am lămurit.

Desigur, prima anchetă ca importanță și prioritate ar trebui să-l privească pe Johannis și ascensiunea suspectă a unui traficant de copii, șef de organizație sprijinită de un stat străin, afacerist veros prin abuz de poziție publică, către funcția cea mai înaltă din stat.

Evident, dacă Johannis trebuie anchetat și, eventual, condamnat, nici vorbă că nu se pot opri doar la el investigațiile, boala e mult prea profundă.

Avem noi un Barr și un Durham (vezi și link-ul de mai jos) ? Dacă există, pot fi ei numiți de unealta Johannis ca să-i vină chiar (și) lui de hac ? Depinde mult de cine are capacitatea de a-i răsuci mâna la spate mai cu forță.

 

Redau comentariul prietenului Riddick, de unde m-am inspirat, cum o fac, de altfel, adesea:

#1. Statul Paralel, reîncărcat de Zăhăraru – Zuckerman, ambasadorul „conservatorului” Trump:

„Ambasadorul Statelor Unite, Adrian Zuckerman, și-a exprimat deplina susținere față de eforturile Ministrului Justiției de a reface capacitatea Ministerului Public de a confrunta […]”

„Dialogul pe această temă va fi reluat în luna ianuarie pentru a organiza întâlnirea dintre experții români și americani.”

Mda, de a reface exact ce a mimat PSDragnea c-a „combătut”. E biii-nee, măcar ştim pe ce picior dansăm, goyime…

#2. Ştiu cine-i CholaqUE dar trebuie totuşi să-i dau dreptate preşedintelui interimar PSD, care „se dezice” de pseudo-inculpatul Ilici („E un lucru pe care trebuie să-l lămurească istoria și mai nou instanța”).

„Președintele interimar al PSD a lăsat fără replică acuzațiile dure la adresa fondatorului PSD, marcând practic o dezicere a actualei conduceri de liderul care a adus marile victorii ale partidului.”

Le-o fi adus… cândva. Asta a doua o zice unu’, Dragoş Dumitriu, care inexplicabil mai este lăsat să bântuie pe la Sputnik şi care laudă necondiţionat PSD deşi ştim toţi că nu mai e „acel PSD”. Probabil tot vreun „pro-rus” precum dispărutul (de la Sputnik) Ionuţ Ţene, colaborator vechi de-al lui Boc şi care acum avertizează la NapocaNews împotriva „pericolului rusesc”.

https://riddickro.blogspot.com/

Wallachia, ai !? Avem funie destulă și nu taie Schweighoferul sasului toți copacii.

Pînă și Moș Gerilă

al comuniștilor era mai puțin anticreștin decît Moș Crăciun al corporațiilor.
Era mutat spre Revelion și ar fi vrut să ascundă Crăciunul, ca și cum nu ar fi existat. Chestie care nu obliga pe nimeni să-l uite.

Moș Crăciun, o integrare a păgînismului în creștinism, a devenit frumos și memorabil pentru colindele creștine și căldura omenească a manifestărilor tradiționale asociate cu satul românesc. Cu gospodăria, cu casa și curtea, cu vatra.

Amalgamul corporatist actual nu are nimic de a face nici cu creștinismul, nici cu păstrarea unor tradiții locale. Se înlocuiește sărbătoarea creștină a Crăciunului cu kitschul hollywoodian, unul din ce în ce mai vulgar, mai stupid, agresiv.

Nu ne asaltează doar cu brînciul spre consumerismul cel mai obscen sau către bucuria artificială, forțată, de stradă cu beculețe. Ni se fură sufletul.

Apropo de stradă… În orașele babilonice, colindătorii vin cu cd playerul, nu i-ar primi nimeni în casă, de dubioși, iar oamenii, gospodarii de altădată, sunt îndemnați să iasă în piețe, în grămezi mari, depersonalizate, distracția, vai de mama ei, acolo cică ar fi, de parcă despre distracția asta de turmă ar fi vorba la Crăciun !

Moș Crăciunul actual e un obez nesimțit, virtualizabil, o caricatură tot mai ciudată chiar și după standardele hollywoodiene mai vechi. Bonomia i-a fost înlocuită cu un neastîmpăr psihotic. Văd că i-au luat și renii, cel puțin într-una din reclamele tîmpite, reni care ar trebui să se bucure că au primit astfel liber… liber să ce, să sărbătorească Crăciunul !? Recunoaștem aici trepanarea corporatistă deplină.

Concluzia ?
Un aranjament din crenguțe de brad amestecate cu orhidee sau cu orice altă nucă-n perete, într-un oraș mort, luminat a giorno, prin care se vîntură grămezi amorfe, bătînd pasul pe loc motorizat, în prag de atac de panică la ușa superbuticmallmarketului aferent, ținîndu-se de smartphone, cu care-și aranjează răgușeala de piață friguroasă unde se urlă rap-colinde sau locul în care să verse tone de bani pe distracții colectiviste, aranjament prins cu o panglică pe care să scrie… jos comunismul !

Păcat că nu-și respectă numele moșul Gerilă, cu un îngheț din ăla de să ne prindă precum o insectă în chihlimbar, pentru studiul generațiilor viitoare, posibil (să sperăm !) mai întregi la cap.

Hey, dude… sau devenirea în dudă

Nu numai că prin gesturi, atitudine, aspect exterior (haine, frizură) arată și se comportă ca niște fătălăi, marea majoritate a reclamelor jucate sau doar citite de personaje masculine ne aduce voci slăbănoage, lipsite de profunzimea pe care o asociezi cu un bărbat puternic. Nu e vorba numai despre timbrul vocii, felul în care vorbesc e unul de mimoze masculine, care se alintă cumva, care prezintă o fragilitate artificială și grotescă, care se șterg singuri din peisaj, minori, de disprețuit.

Nu e o chestie întîmplătoare. Mulți tineri masculi au împrumutat de la tv, de la școală, din gașcă, din jur în general, prin contagiune de la unul la altul pe fondul inculturii generalizate, un stil total necorespunzător unui bărbat care se respectă. Stîlcesc limba nu doar prin sărăcia vocabularului sau repetiții de oameni care au citit prea puțin, care nu au văzut o piesă de teatru adevărat (sau ascultat – ce dor îmi e de piesele de teatru radiofonic de altădată !), care n-au făcut armata, o stîlcesc și prin scuiparea cuvintelor, deformarea ritmului natural al limbii, intonația greșită în felul în care emit propozițiile.

Valabil și pentru femei… et pour cause. Apare o cantitate mult prea mare de voci neîmplinite, de fete cărora parcă le-a fost întreruptă pubertatea. Accentele în propoziție se pun tot greșit, cuvintele le sunt stoarse printre dinți, cînd nu scheaună onomatopeic într-o pseudo-extaziere grețoasă. Parcă, exceptînd penibilitatea textelor și cutiuța de preocupări consumeriste care le este rezervată de obicei, sunt tratate mai cu schepsis decît bărbații, uneori împinse tot artificial spre ilustrarea unei poziții de autoritate degeaba sau de exercitare a unei meserii sau activități la fel de aiurea.

Totul se petrece cu program. Nu este atît de greu pe cît pare. Ideea nu e să strici pînă obții o formă defectă prestabilită rigid, ideea ar fi să strici, pur și simplu, să alterezi forma originală, corectă, naturală, melodioasă, capabilă să exprime toate nuanțele, toată gama emoțiilor, capabilă să definească și să atribuie fiecăruia rolul său, să permită originalitatea, chiar unicitatea.

Se pune în loc o zeamă sărăcăcioasă de inși interschimbabili, chiar și între sexe, fără aspirații înalte, fără mîndria omului care se respectă pe sine. Doar prin respectul de sine apare respectul pentru ceilalți și, prin conectare inteligentă, pentru o lume corect constituită pe un set de valori recunoscute și împărtășite de cît mai mulți, înspre un nivel cît mai înalt, nu în derizoriul cel mai steril, pe bogăție intelectuală și flexibilitate elegantă în relațiile umane, nu pe regurgitarea de clișee din reclame idiotizante într-o societate devenită abator al coerenței, rigorii, eleganței, durabilului, trăitului în adevărata și de dorit normalitate.

Nu o soluție, poate o metodă in extremis

„Singura soluție e insurecția generalizată.” (https://trenduri.blogspot.com/2019/12/demnitatea-pe-care-n-o-avem-si.html)

Problema e reprezentată de regimul de ocupație politică care a transformat România într-o exploatație colonială mizerabilă.

Soluția va fi dată de recîștigarea controlului asupra deciziei politice prin reprezentanți ce dau dovadă de loialitate națiunii române și statului român.

Metodele pot varia. Cea mai costisitoare va fi una rezultată din disperarea neagră, dorită în mod probabil prin unele locuri unde ni se mai pun în cale și alte nenorociri, personalizate, ca să zi așa.

Nevoia însă crește, iar timpul presează. Prea suntem măcinați metodic pentru a putea crede, o amăgire, că fibra profundă va rezista la infinit.

Altfel, un articol bine scris. Concluzia tristă poate fi tratată drept un simpotm trecător care îi încearcă pe toți, din cînd în cînd. Nu piere țara sub sas nici de data asta.

 

Scrîșnet cu scrîșnet

Să spunem așadar lucrurilor pe nume.

Regimul JohannisPNL(Orban) este un regim de ocupație.

Un regim de ocupație politică servind unui plan de ocupație economică și strategică.

Cu urme de poliție militară străină, cu rol mai mult de a descuraja o acțiune militară internă și de a propti determinarea în supunere a celor deja aserviți.

Un regim nedemocratic, instaurat în etape, ultima etapă desfășurîndu-se vizibil de la referendumul pentru familie pînă la lovitura parlamentară a moțiunii de cenzură cîștigătoare.

Un regim la care s-a ajuns prin aparența unor succesiuni de alegeri libere, recombinate prin manevre de poliție politică în afara parlamentului cu consecințe în interiorul acestuia, dar care nu a fost ales democratic, în ciuda încercării de a i se construi această percepție. Includ aici și alegerea persoanei numită Klaus Werner Johannis pentru funcția de președinte al republicii.

Un regim al cărui principal creier, manager și supervizor în teritoriu îl constituie serviciile secrete.

Un regim care se bazează fundamental pe manipulare și controlul informației, în principal cea cu efect psihologic.

Un regim care controlează atît media tradițională (ziare, programe de televiziune, știri radio și tv), cît și noile forme, mult mai intruzive și mai ușor de calibrat ale rețelelor de așa-zisă socializare.

Un regim de ocupație politică prin elemente autohtone (nu neapărat reprezentative dpv etnic, dar crescute aici) instaurat în folosul unui cartel de interese străine, cu scopul de a maximiza profiturile și de a reduce riscurile beneficiarului.

Un regim ai cărui reprezentanți politici și funcționari de rang înalt se află într-o culpă gravă, fiind legați prin lege și jurămînt să promoveze interesele naționale, adică exact inversul a ceea ce se întîmplă și se poate observa fără perdea.

Un regim care îndreaptă, accelerat, națiunea și statul spre dezastru. Posibil chiar spre dezintegrare teritorială și disoluția statului.

Un regim care a fost construit cu tenacitate, prin amestec străin, care acum a ajuns la deplina maturitate funcțională și a abandonat orice mască democratică.

Scrîșnet cu jet pe PISA

Părinții care nu iau măsuri pentru ca proprii lor copii să nu fie expuși terorismului așa-ziselor teste PISA sau de o natură similară, experimente bolnave ce induc o gîndire vecină cu psihopatia în minți încă fragede, merită să-și piardă copiii în labele lacome ale globaliștilor care le-au inventat.

Demența tot mai accentuată care cuprinde sistemele de educație aservite face incompatibilă cu normalitatea (poate doar cu cea a sasului!) creșterea unei noi generații. Responsabilitatea părinților în a-i smulge din malaxor crește corespunzător. Dacă îți lași copilul pe mâna așa-zisei educații moderne nu poți să te aștepți decît la nenorocire. Cîți părinți înțeleg grozăvia ? Cîtor părinți le mai pasă cu adevărat ?

Nu mă miră că ies primii chinezii. Nu e dovadă de inteligență, e cel mult dovada că pot fi mai ușor programați.

Scrîșnet mic

(poate inaugurez o nouă rubrică)

S-au prins alde Ilan Coita că recîștigarea identității naționale pe care o reclamă în opoziție cu naționalismul ar duce obligatoriu la reafirmarea celor doi piloni fundamentali ai națiunii, componenta etnică și cea religioasă, adică românismul și ortodoxia ?

Despre altă identitate națională care să nu le aibă la bază pe cele două eu nu am cunoștință. Dar sînt sigur că voi afla de la domnul Coita, negreșit.

Alo !

Partidulețe naționaliste de duminică, lideri naționaliști de regată, pierduților degeaba prin PSD, vă treziți ?

PSD a murit prin Ciolacu de tot, nu mai zvîcnește nicio fibră națională prin el.

Nu mai aveți concurență. Aveți în schimb un electorat potențial semnificativ.

Sunteți în stare să vă strîngeți, să veniți cu un mesaj național, cu trăsături sociale și conservatoare, suficient de simplu și de convingător ?

Aveți curajul să vă opuneți stăpînilor străini ?

Puteți trece peste ranchiună, nostalgii ideologice inoperante azi, peste orgoliu ?

Aveți abilitatea și flexibilitatea să rezistați în șuvoiul mizer de rețele de cretinizare în masă, să convingenți de la om la om, să filtrați membrii importanți ?

Puteți sta neclintiți în fața furtunii ?

 

Scrîșnet

Autonomiile locale sunt minunate, doar localnicii știu ei mai bine cum să-și gestioneze treburile.

Statul național este opresiv, birocratic la extrem, rupt de nevoile reale ale comunităților mai mici.

Imperiul ueist cu birocrația lui aflată la 3000 de km distanță și „diaspora” plecată cu anii din țară sunt grozave, competente și perfect ancorate în realitățile României.

Sictir !

Eine kleine Viorica

Viorica e mai „neamț” ca Werner.

Viorica nu dă cu paltonul, nu e puturoasă, e suficient de îndîrjită, se ține de ce și-a propus, are rezistența necesară, își face, în general, lecțiile.

Werner e un obsedat limitat, rău și cu țîfne, distructiv haotic, fătălău sub papuc.

„Neamțul”, în imaginația populară, meșterește cu folos, metodic, constructiv, e muncitor și disciplinat, fără exuberanțe, deci fără extreme.
Ca Viorica, nu ca Werner.

Nu o văd martiră pentru o cauză, dar nici nu s-ar alege praful cu ea președinte. Ca cu Werner.

Viorica nu ne-ar băga în război cu ușurința și satisfacția bolnavă cu care ar face-o sasul.