Actualizare

Cum mă prezint cu prognoza din postarea recentă Dragnareea ?

Prost, pînă acum. LDragnea, după miting, se află pe cai mari. PNL (despre LOrban nu e nimic de spus, bănuiesc că se așteaptă plecarea lui mai ceva decît pe cea a lui Cheoveși) a devenit o crisalidă în mormanul de rahat pe care îl generează cea mai insipidă, penibilă garnitură de mici agenți, mici parveniți, mici frustrați (sau combinații din toate) din toată istoria, tot de rahat, post-decembristă a partidului/partidelor ascunse sub zdrențuita titulatură (național) liberal.

Ceva, însă, va bascula. Asta așteaptă și Werner, nu cu gînd din mintea lui, seacă, ci cu unul venit prin instrucțiunile programului pe care îl rulează, greoi, poticnitul neamului (care neam!?).

Nimic nu s-a jucat decisiv. Neîncrederea mea rămîne maximă și prognoza încă negativă.

Totuși, mitingul ar putea trezi conștiința forței printre membrii PSD care urmăresc evoluțiile politice, cei care pot revendica țara prin calitatea lor de cetățeni, nu de simpli viețuitori. Dacă nu sunt blocați în mecanismul baronial regionalist, dacă sunt dispuși să acționeze după ce s-au (re)organizat, dacă deschid ochii cum n-au făcut-o, poate, niciodată pînă acum.

Dacă LDragnea va fi pedepsit de sistem, cetățenii partidului pot, fără să-l ostracizeze ca penal (ar fi culmea!), să formeze un mol ordonat, ca la rugby, și să împingă linia, cu Dragnea salvat sau sacrificat, nu contează, pedepsirea lui ar permite o injecție cu adrenalină de care ar face bine să se folosească.

Mai vedem.

 

Reclame

Curajul de a fi normal

Din cauza propagandei nu mai urmăresc, de exemplu, un serial ca Billions. Am putut suportat cu greu apariția, în sezonul 2, unei trans din ăștia/astea pentru care trebuie inventat un pr(e/o)nume, asta numai pentru că intriga serialului era interesantă și dialogul bine scris. Din sezonul 3 am putut, cu greu, duce la capăt doar primul episod. Practic, și nu am nevoie să pierd timp suplimentar, serialul a devenit o platformă pentru a justifica existența „obiectivă” a unei aberații artificiale. Nu e singurul.

Nici Jordan Peterson nu e singurul care gîndește ca un om normal, e doar printre puținii care au curajul să spună răspicat ce crede pe teme piratate de către activiștii extremismului pc (political correctness) pentru a distruge societatea. Procesul distructiv se află într-o fază avansată.

Trezirea !

Gheorghe Buzatu – Mareşalul adevărului istoric

Printre oamenii cei mai importanţi din viaţa mea, regretatul profesor, Marele istoric, mentorul şi prietenul meu Gheorghe Buzatu a ocupat un loc de frunte. Despre istoricul Buzatu auzisem, apoi citisem destul de multe pentru acea vremea , am în vedere mijlocul anilor 80. Metoda Domniei sale de cercetare aprofundată, felul de a ajunge la concluzii întemeiate pe documente istorice de arhivă, lupta pentru triumful adevărului m-a făcut să înţeleg, că pentru a deveni un bun profesionist în cercetarea istoriei, mai bun model decat distinsul savant nici că se poate. Încetul cu încetul am început să înţeleg, că în istorie trebuie să fii sincer şi să nu te laşi dus de mrejele politicului, deoarece adevărul istoric, trecut prin filtrul politicului nu mai poate fi adevăr.

Marele istoric şi patriot Gheorghe Buzatu a făcut cercetări ample în multe arhive ale lumii şi a publicat o sumedenie de monografii, culegeri de documente, enciclopedii, cercetări şi studii aproape la toate categoriile ştiinţei istorice. Lucrările Domniei sale au fost traduse în câteva limbi ale lumii, fiind considerate pe bună dreptate lucrări de referinţă. Cărţile profesorului Buzatu au fost şi sunt cumpărate cu mare plăcere şi studiate cu atenţie, deoarece sunt scrise într-o limbă accesibilă, care dă posibilitatea de a fi înţelese şi de publicul larg, nu numai cel academic. A fost un Om Deosebit, o Mare Enciclopedie a istoriei României (şi nu numai), o personalitate de calibru european şi mondial, un savant de o rară modestie şi cu un spirit al umorului bine conturat, care devenise pentru mulţi istorici, cercetători un model al profesionalismului, un model al Omului de ştiinţă contemporan, un Om interesant şi atat de harnic, că dacă numai vom cita lista cărţilor scrise de dumnealui, involuntar ne vom întreba, cât a dormit acest savant în viaţa sa?

După o perioadă de cercetări îndelungate, adunasem un număr impunător de documente de arhivă inedite despre activitatea Mareşalului Ion Antonescu în Basarabia în perioada Războiului sfânt de eliberare naţională de sub jugul bolşevic 1941-1944 şi folosindu-mă de ocazie, i-am arătat distinsului specialist copiile xerox ale documentelor depistate de mine în arhivele de la Chişinău, solicitându-i susţinerea pentru a fi publicate. După prima noastră întâlnire am urmat sfatul profesorului Buzatu şi în câteva săptămâni totul era gata. Titlul proiectului l-am ales următorul: „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia. Documente şi materiale 1941-1944″. O muncă extrem de dificilă, ca şi depistarea documentelor din dosarele Arhivei Naţionale a Republicii Moldova referitoare la tema propusă. Abia când am primit prefaţa la cartea mea, semnată de Gheorghe Buzatu, am înţeles valoarea deosebită a aceastei cărţi, iar colaborarea pentru pregătirea volumului de documente s-a transformat într-o prietenie sinceră.

Profesorul Gheorghe Buzatu a devenit pentru mine unul din cei mai apropiaţi oameni, prieten şi mentor. Prima mea carte apărută în patria mea de vis, deja la 14 februarie 2008 a fost scoasă din tipar. Mentorul meu, autorul prefaţei cărţii, a prezentat cartea mea în cadrul Târgului Naţional de Carte ediţia a XVI-a „Librex 2008″. În seara zilei de 23 februarie profesorul Gheorghe Buzatu a prezentat şi cartea domniei sale „Război şi pace 1940- 1944. Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu”, vol.I apărut tot la Editura Demiurg. Cunoaşterea acestui Om excepţional, schimbul de mesaje, discuţiile telefonice, întâlnirile rare, dar cu o încărcătură informaţională şi profesională imensă, m-au convins că am alături o celebritate de talie mondială. De la dl. profesor Gheorghe Buzatu am învăţat mai multe decât în toţi anii de studenţie, iar excluzând abordarea mijloacelor de informare obişnuite, devenisem ochii şi urechile savantului în problemele ce ţin de Republica Moldova. Datorită profesorului am cunoscut pe minunaţii: Alexandrina Ioniţă, Ioan Scurtu, Ion Măldărescu, Corneliu Ciucanu,Victor Roncea, Mihai Retegan…

Se apropia anul 2009, an în care Gheorghe Buzatu avea să împlinească frumoasa vârstă de 70 de ani. Atunci m-am hotărât să-i dedic următoarea mea carte abundând în documente privind rezistenţa antisovietică a basarabenilor şi deportările staliniste. Am adunat toate documentele de arhivă depistate traduse din limba rusă în română (nu fără suportul financiar şi prietenesc al profesorului Anatol Petrencu), care în principiu alcătuiau un volum interesant de documente inedite. În „secret” am contactat-o pe d-na Alexandrina Ioniţă căreia i-am mărturisit intenţia mea, de a dedica volumul „Basarabia Antisovietică” aniversării a 70 de ani de la naşterea savantului. Fără să-i comunice despre dedicaţie, editoarea l-a rugat să pregătească o prefaţă pentru volumul nominalizat şi numai după ce prefaţa a fost gata, i-a destăinuit „secretul”. Ambele mele cărţi apărute în Ţară au fost prefaţate de celebrul istoric, profesorul Buzatu şi au fost editate cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică din România.

Profesorul Gheorghe Buzatu a scris „Studiu pe întroductiv despre individ în faţa răului absolut, Gulag şi Holocaust” pentru culegerea mea de documente, în care a menţionat:„Profesorul Alexandru Moraru, specialist recunoscut şi apreciat în problemele de istorie contemporană şi arhivistică, harnic editor al surselor trecutului, s-a impus mai cu seamă în ultima vreme, graţie studiilor şi volumelor tipărite la Chişinău ori în Ţară, mai precis la Iaşi şi Bucureşti. În această privinţă, avem în vedere în chip aparte studiul „Basarabia sub ocupaţia Kremlinului. Canibalismul provocat de sovietici (Documente şocante) şi volumul, în colaborare cu profesorul universitar dr. Anatol Petrencu „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944. Culegere de documente […] Fără pretenţii exagerate, volumul colegului Alexandru Moraru este remarcabil prin dezvăluirile referitoare la tragedia sub zodia Răului absolut, altfel spus în Imperiul Gulagului, pe care Alexandru Soljeniţin, într-o creaţie literară de geniu, a impus-o difinitiv şi în parametri naturali oprobriului Umanităţii. În sfârşit, felicitându-l pe colegul Alexandru Moraru pentru realizarea prezentului volum, trebuie să-i mulţumim pentru efortul şi izbânda sa ştiinţifică deosebită”. (Gheorghe Buzatu Iaşi, 19 august 2009).

La 4 decembrie 2009, marele istoric Gheorge Buzatu s-a aflat la Chișinău și a participat la o conferință științifică. Ceva mai târziu profesorul Buzatu mi-a solicitat un material interesant, pentru a fi întrodus în culegerea „Convrgențe istorice și geopolitice. Omagiu profesorului Horia Dumitrescu”, având pe post de coordonator pe d-na Stela Cheptea și dl. Gheorghe Buzatu. Lucram la un articol spre finisarea lui, ce urma să fie prezentat redacției unei reviste din Țară, dar după solicitarea profesorului, mi-am schimbat opțiunea și în scurt timp i-am expediat articolul întitulat „Dușmanii puterii sovietice: Basarabia împotriva comunismului”, care a și apărut în volumul amintit la Casa Editorială „Demiurg” din Iași în 2009 la pag. 327-344. Peste un an, în 2010, Gheorghe Buzatu mi-a solicitat un subiect documental pentru o culegere în două volume „1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu” în cadrul Muzeului Vrancea. Deși lucram de mai mult timp la tema Scrisori către Mareșal la momentul, când am primit solicitarea profesorului, eram bolnav, lucru pe care l-am comunicat. Cu toate acestea, profesorului i-a plăcut subiectul și m-a rugat să-i trimit 15-20 de documente, scanate, iar dumnealui va pregăti o întroducere la aceste documente. Am făcut acest lucru și în cele din urmă în volumul nominalizat au fost incluse aceste documente cu întroducerea profesorului sub titlul „Scrisori din Basarabia către Mareșalul Ion Antonescu”, volume apărute la „Demiurg” din Iași în anul 2010.

Când am primit cartea și am citit întroducerea, scrisă de Domnia sa: „Profesorul și prietenul Alexandru Moraru, istoric prin formație și prin vocație ne transmite din Chișinău, cu bunăvoința-i recunoscută, un set de scrisori din vremea Războiului de Eliberare Națională din 1941-1944, adresate de „cei mici” Mareșalului Ion Antonescu, Conducătorului Statului Român. Expeditorul lucrează de-acum la un volum masiv, reunind câteva sute de documente de același gen, pe care, se înțelege, le așteptăm cu nerăbdare și deosebit interes. Este de datoria mea să menționez că, anterior, profesorul Alexandru Moraru a valorificat numeroase documente românești de maximă însemnătate, depistate în Arhivele din Chișinău, dintre care unele au reținut atenția lui Paul Goma pentru magistru-i eseu „Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii (cea mai recentă ediție a 7-a, Bacău, editura Vicovia, 2010, 543 pagini). De asemenea, nu demult el a publicat la Iași volumele: „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente (Casa Editorială Demiurg 2008), în colaborare cu profesorul Anatol Petrencu și „Basarabia Antisovietică”. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al „justiției” staliniste (Casa Editorială Demiurg 2009) pentru ca, în sfârșit, cu totul recent, să ne ofere surpriza unei masive, excelente și actuale culegeri în mai multe tomuri – Victimele Terorii Comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954, volumul I, Chișinău, Editura Iulian, 2010, 393 pagini + anexe”.

Îmi amintesc, eram la Iaşi şi stăteam la un pahar de vorbă cu Profesorul Buzatu într-un restaurant. I-am spus: „Toate documentele mele din volumul « Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944 Culegere de documente » confirmă faptul, că în Basarabia şi Transnistria n-a existat nici un fel de holocaust împotriva evreilor, ci erau arestaţi şi băgaţi în lagăre de muncă aceştea care făceau propagandă comunistă sovietică, cominternistă împotriva propriului stat, organizau tot felul de diversiuni, provocaţii sau se eschivau de la muncile publice în folosul statului pe timp de război… Se pedepsea infractorul indiferent de naţionalitate fie el român, rus, ucrainean, evreu sau ţigan!. În respectivele lagăre de muncă din Basarabia şi Transnistria erau duşi reprezentanţi de toate aceste naţionalităţi, ocupaţia dăunătoare fiind principiul de pedeapsă: spioni sovietici, speculanţi, borfaşi, duşmani deschişi sau depistaţi de organele de resort, cei care se eschivau de la muncile publice… înseamnă că aşa numitul holocaust este o mare minciună!”. Distinsul savant a zâmbit şi a comentat: „O minciună spusă sau mediatizată de mai multe ori începe să fie credibilă, iar când pe mâna lor se află toate finanţele lumii, toate mijloacele de informare, toate studiourile cinematografice şi televiziunile, este uşor să « dovedeşti » orice! Vorba poporului: cine plăteşte comandă muzica!”.

În anii ’40-’60 ai secolului trecut nu era încă inventat „holocaustul”- această fabrică de stors bani… Au murit evrei, dar parcă numai evrei au murit? Milioane de ruşi, nemţi, români, polonezi, ucraineni, bieloruşi, japonezi, americani, chinezi… au murit. Pe vreme de război se moare… şi nimănui nu i-a trecut prin cap să ceară bani pentru… morţi. Îmi dădeam bine seama, că a fi prieten cu Gheorghe Buzatu era o mare onoare, dar şi o mare responsabilitate morală, aceea de a fi demn de prietenia acestui strălucit istoric. Inamicii cărţilor şi afirmaţiile profesorului erau şi ai Omului Gheorghe Buzatu. Dacă n-au izbutit să-l doboare din prima dată, au încerca din nou cu mijloace mai subtile, izbutind să doboare acest Stejar al Mândriei Naţionale. Prea enigmatică a fost moartea Marelui istoric şi a lăsat multe semne de întrebare… Nu ştiu cum se întâmplă, că oameni valoroşi pentru întreaga ţară sunt încomozi puterii, guvernanţilor şi mor prea repede „de moarte bună”. Profesorul prezenta un pericol serios pentru noii cominternişti, pentru guvernul mondial şi mafia sionistă. Distinsul savant în operele sale – care în majoritate au devenit de referinţă – prezenta argumente documentare de o credibilitate irefutabile. În faţa lui Gheorghe Buzatu şi ale scrierilor sale nu putea fi credibilă nici o replică fabricată artificial.

Vestea tristă a înălţării sale la ceruri mi-a comunicat-o Anatol Petrencu şi tot domnia sa a organizat un transport pentru o mică delegaţie a istoricilor din Republica Moldova pentru a merge la Iaşi la înmormântarea savantului, pentru aducerea unui ultim omagiu. A plecat dintre noi cel mai bun Om pe care l-am cunoscut. Cărţile lui vor face din ce în ce mai multă lumină în lumea noastră plină de minciună și întuneric.
Cu tristeţe şi pioasă aducere aminte, Dumnezeu să se îngrijească de sufletul lui.

Prof. Alexandru Moraru, Chişinău (După cinci ani de la înălţarea la Ceruri, la apelul Neamului Românesc Gheorghe Buzatu răspunde „Prezent!”)

Dragnareea

Pentru că m-am prostit, am scris textul ăsta la vk (fb rusesc – precizare pentru cei noi). Dar aici, la wp, pot să-i pun titlu și să trec în italice ce-am scris între paranteze și ce mai vrea mușchii mei. Ei, nu_că-i tare viața ? (!)

Ohohooo (după băi cu mulți ăi era logic – aluzie la altă postare de la vk), ce se va mai întoarce să plesnească peste ochi pesedeul aparenta lor mișcare deșteaptă (cu limba, plural) în raport (în general anal) cu Trump și „curajoasa” lui decizie cu ambasada (colateral s-a operat cu limba și pe direcția generală a Israelului, cu ceva mai puțină specificitate pentru că acolo sunt și mai puțin băgați în seamă, că doar nu mai au nimic să ofere, au dat totul). Pesedeul ziceam!? Nici măcar, Dragnea disperatul și ceva cohorți, entitatea pesede a rămas ceva fantomatic, mitic, poate cu o existență reală, cîndva.

Mai mult, cred că partidul de zombi desăvîrșiți, peneleul, va căpăta o vitalitate sporită (în România pînă și ironia e ironică) despre care LOrbanul chiar n-are nicio știință și doar vina butonului pe care se apasă, săracul. Butonul, nu LOrban.

De ce? Pentru că Dragnea transformă toate victoriile în înfrîngeri, mai ceva decît Ponta, care nu era nici ăla novice. Victorie ziceam? Care ar fi aceea de fapt? Se insinuează, gîdist, ba chiar și badeaist, că alde Dragnea au acum un spate mai lat și mai chiar foarte lat decît oricine, oricînd. Ca să ce? Să scape de Werner? Nțțț, nici nu se pune problema, o mărturisește chiar LDragnea (să nu se simtă Orban singur – chiar dacă e) și omul n-are nimic machiavelic în el (cu toată stima pentru Teleorman – the land of the… mai caut…). Ieșim din UE? Vai de mine, el/ea/Viorica ! Așa ceva nici cu gîndul cu care nu gîndim că Werner pa n-am putea. Atunci ? Atunci va fi exact așa, pesedeul va fi plesnit peste ochi, ratînd pentru a n-a oară o mobilizare (grea, periculoasă) care să-i ofere o mică șansă de a exista într-un vag acord cu o voință populară instinctivă, dar nu foarte articulată politic. Lipsă de mobilizare pe mîna lui Dragnea cel din poză la masă cu Trump (și cu Grindeanu, dar passons), cel care mută ambasada… după ce va începe să inițieze un demers pentru o consultare…

Cheoaveșa, tot acolo, for ever. Las’ că prostimea (partea aia care nu știe să aprindă lanterna la smartphone în sub 3 secunde) a aflat că Portocala ar putea face 25 de ani de închisoare pentru ca-comis nedreptăți.

Băăăăăăăăăăăăiiiiiiiiiii ! (că nu mai pot)

Ne-au luat țara și ne risipesc în patru zări și voi vă uitați la circul ăsta de căcat !?

Eu cred următoarele (ține și de declarație, ca să nu mai mă obosesc, dacă i se activează ambîțul Lauruței sau altui specimen similar):

Va ieși un rahat din aventura bibitrumpistă cu mutarea ambasadei americane la Ierusalim.

Normal că nu le crede nimeni pe stîrpiturile ipocrite din UE, se joacă de-a polițistul bun, doar dau impresia că ar avea ceva simpatie pentru tragedia palestiniană. Aiurea! Niște farisei. Vor muta toți ueiștii ambasadele. Poate Suedia nu. (De ce Suedia? Pentru că oricum nu-i mai înțelege nimeni, s-au cretinizat complet de cînd se experimentează toate „revoluțiile” globalismului pe pielea foștilor vikingi.)

Trump, în brutalitatea lui, e mai corect. Măcar, dacă mai are importanță cuvîntul Americii cînd, simultan, rupe un acord valabil cu Iranul, garantează, cumva, statutul de oraș special pentru toate religiile monoteiste.

Contează, dacă căscați ochii la jocul principal, venirea (sau amînarea) Apocalipsei. Deși s-a poticnit cînd să-i pronunțe numele, Trump a menționat explicit moscheea Al Aqsa:

„Jerusalem is today — and must remain — a place where Jews pray at the Western Wall, where Christians walk the Stations of the Cross, and where Muslims worship at Al-Aqsa Mosque.”

Apocalipsa începe odată cu reconstruirea Templului pe locul originar. Deocamdată – „and must remain” – așa ceva nu se poate.

De ce nu mai scriu ? Nu știu… mi-e greu. Sper (încă/totuși) că nu am fost învins. Sper.

În altă ordine de idei… nu, la mine e o preocupare de la începutul blogului, chiar în anul marii crize – 2008. Vine criza din nou, poate la pătrat ? Așa se pare și niciuna din replierile de ultim moment, din compromisurile de frică reciprocă (vezi acordul clar dintre americani și ruși prin care s-au bombardat niște clădiri goale în Siria) nu îmi dă vreo senzație de oameni cu adevărat raționali, adică de oameni care nu vor uita să fie oameni în ultimă instanță. Îmi pare că doar se aranjează piesele pentru ca momentul declanșării să-i prindă într-o poziție cît mai avantajoasă pe cei ce au nevoie de criză explozivă (occidentul) pentru a continua să domine. Conștienți că, altfel, pierd nu doar domnia, pentru că au întins coarda mișculațiilor financiare și a dezintegrării sociale dincolo de orice posibilitate de a nu le plesni în față.

Uneori le nimeresc, nu sînt multe luni de cînd arătam, într-o postare mai aridă, cu cifre, că nu se poate ca Facebook și alții să figureze cu o creștere de 50% într-un an. Între timp a apărut criza „de încredere” în FB. Mă lași!? S-a făcut o ajustare în jos, necesară, nu și suficientă. Presimt că vor mai fi și alte „crize” de același gen care să oculteze mascarada economică cu una de bîlci de socializare. Ca să nu se creeze panică. Oi, dar multe ! Din nefericire, nu va fi suficient, cu tot psyopul f. bine pus la punct.

Acum e mai greu sa ajungi sa cumperi criptomonede fără 7000 de ochi pe tine și e foarte greu să speri că poți să-ți readuci banii, cînd te hotărăști să vinzi (au luat-o iar în sus, semn că se întîmplă lucruri cu bancnotele isăreștilor). Am găsit, totuși, o modalitate care s-ar putea dovedi de mare interes în viitorul nu prea îndepărtat. Mă tem că nu interesează. Și mă oftic, pentru că simt că e o idee bună. Poate nici de asta nu mai scriu.

Cel mai prost ies din povestea cu agresiunea împotriva Siriei Tăriceanu și Dragnea, cu un plus (minus, de fapt) pentru Tăriceanu, cel ce părea că le zice bine.

Dacă de la Werner ne așteptam, doar a fost ales tot prin manipulare și minciună, identic cu povestea „atacului chimic” văzut de notoriile căști albe, dacă de la guvern ne așteptam să bălmăjească ceva în „sprijinul aliaților”, pe cei doi nu-i costa nimic să tacă.

Așa se descalifică, atît ca oameni politici, cît și ca oameni pur și simplu. Să accepți și să îți însușești o minciună evidentă, să consideri încălcarea gravă a regulilor internaționale drept un act necesar, să sprijini indirect niște criminali de război (aceasta este încadrarea pentru responsabilii politici din SUA, UK și Franța care au ordonat o agresiune neprovocată împotriva unui stat suveran, recunoscut în plan internațional) reprezintă, pe lîngă o mare prostie, o ultimă formă de decădere.

Biserica lui Churchill

Cum ar veni, the church of Churchill. Pun intended.

Devoalată prin două filme proptite pînă spre Oscaruri. Unde au și primitără ce se putea, cît se putea.

Darkest Hour și Dunkirk. Ora întunecată (cea mai) și biserica maronie, dacă vrem să traducem tot. În fapt, o reîmprospătare a cultului lui Churchill ca întruchipare a globalismului bun. Și o insinuare a nevoii de el, de unul ca el, din nou, față cu Amenințarea. Care Churchill, în definitiv, ce face ? Păi, minte și manipulează și cerșește din wc mila americană. Adevăratul și singurul mesaj al ambelor filme: dacă America nu e, nimic nu e, băgați bine la cap !

Două filme modeste, simplu și liniar realizate. Concluzia, la amîndouă, identică: apelul disperat către „lumea nouă”, recte SUA, din discursul lui Churchill. Nicio nuanță din partea lor, nicio îndoială din partea mea.

Două filme de propagandă mobilizatoare, directă, frustă, fie atipice pentru nivelul de subtilitate cu ascunzișuri englezesc, deci americane, fie ilustrative pentru gradul de involuție al societății britanice (nu ar fi de mirare, doar nu pot scăpa neafectați de valul de imbecilizare care cuprinde vestul).

Dușmanul ? În niciun caz nemții, care, practic, nu apar deloc în niciunul dintre cele două filme. E menționat Hitler în Darkest Hour, dar tot așa, parcă rupt de contextul lui istoric, parcă simbol al unui nazism universal. În Dunkirk nu apare un neamț ! Nici unul. Nici măcar silueta identificabilă, specifică unui tanc sau ceva nemțesc. Doar avioane nemțești, filmate de departe, dintre care niște Stuka realmente blegi. Cînd se trage pe uscat, se aud/văd (prin efecte) doar gloanțele. Dunkirk pare că face apel la umanitate, pare că vrea să ilustreze trăiri firești, unele nu chiar atît de lăudabile. Nu e așa. Totul e un pretext, slăbuț pus în scenă de cuplul de mediocri profitori Branagh/Emma Thomson. Singurul mesaj, ca și în filmul cu Churchill, de altfel, este cel al frontului unit pe care îl face poporul în fața dușmanului. Popor care, poate că se cacă pe el de frică (neclar dacă eroul minor din Dunkirk mai ajunge să se elibereze printre străini sau prin canal sau doar pe solul patriei), dar cere să lupte pînă la capăt, iar bieții politicieni vizionari (=Churchill) sau militari absurzi (amiral care își pierde timpul pe un ponton, chiar așa!?) nu fac decît să asculte și să se încline în fața voinței populare. Hai, mă lași !

Putin ? Doar nu e numit. În rest… e peste tot.

Revin la partea cu discursul lui Churchill. Apelul la „lumea nouă” e vital, esențial. Oricît de glorios și generos ar fi prezentată înfrîngerea de la Dunkirk – în filmul cu același nume se bagă, la final, menționarea că, indiferent de reușita evacuării (cu bărcile și participarea poporului, nu?), în ansamblu a fost vorba despre cel mai mare dezastru militar din istoria Angliei – discursul lui Churchill nu lasă să se întrevadă posibilitatea victoriei, dimpotrivă, face apel la o luptă disperată pe care nu o poate duce spre victorie decît intervenția „lumii noi” și atît. Chestie care în 90% din alte filme, ecranizări, seriale, e sărită și rămîne doar partea cu „vom lupta pe plaje, străzi…” etc și cu „we shall never surrender”. Acuma, cu noul „nazism” care se conturează, mă rog, ne este conturat, se așteapă venirea noului Churchill, citește… cruciat… desigur antinaționalist. Balaurul e gata desemnat, pozat, afișat.

(Francezii!? Tratați cu un fel de milă, cu un fel de simpatie reținută, ca să nu-i zic scremută. Priviți ca niște căței nu prea curați, cam corciți și pentru care nu știi ce întrebuințare să le găsești.)

În spiritul lui Cato ăl bătrîn: CSM trebuie distrus

Nu se va rezolva nimic pînă ce nu va fi desființat CSM-ul. Nu Cheoveși care o verifică pe Cheoveși e marea problemă, faraoanca nu face decît să reproducă schema impusă din afară prin care cei ce administrează justiția nu dau socoteală nimănui. Stat în stat.

Nu mai insistați cu statul procurorilor. Puterea ultimă e la judecători, procurorul, fie și în cel mai corect stat de pe planetă, oricum e doar forma modernă a acuzatorului medieval (probabil fără frică de Dumnezeu, ăla din evul mediu o mai avea). Procurorul e o unealtă a statului, teoretic în serviciul public, al cetățeanului nenumit, tot teoretic stăpîn peste stat și componentele sale. Judecătorul e arbitrul, izvorul de înțelepciune, forul de la care se așteaptă lămurirea, deci o echidistanță naturală. Cînd începe să se împută semnificativ acea zonă s-a cam terminat și trebuie dat reset. ACESTA A FOST PRINCIPALUL MESAJ AL AGENTULUI DIN DEAL: SĂ NU SE DEA RESET, spus explicit în adresarea către komsomoliștii… de drept.

CSM-ul kibuțează întreaga zonă a justiției, îi bagă la grămadă pe judecători și procurori, bașca neaveniți – fie și bine intenționați – din „societatea civilă” și transformă toată afacerea într-un alcov (sună mai bine decît bordel) unde viciile se vor răspîndi ca virusurile, într-o promiscuitate instituțională și intelectuală în permanentă expansiune. La fel se procedează cam în toate planurile, unde alături de o instituție legitimă se pune o făcătură fără rost, care nu dă socoteală nimănui și care distruge mecanismul pe care ar trebui, cică, să-l eficientizeze.

Poți cuceri instituțiile din interior, cum le poți și pierde, tot cu oameni sunt populate. Cînd însă inventezi instituții care nu pot, din start, funcționa decît într-un perpetuu compromis cu setul de valori tradiționale, cu demnitatea individului ca om liber și cu ideologia la putere (în vremea noastră globalismul, cu mo principal cenzura pc), bașca statutul colonial impus pe față, te lipsești chiar și de această posibilitate de a îndrepta lucrurile. Instituții diabolice, făcute pentru a ține permanent în mocirla lipsei de claritate atît individul cît și dezbaterea intelectuală. În acest context, logica Luluței și a lui Werner e perfect coerentă cu arbitrariul pe care îl induc, de asta e înspăimîntătoare lumea care se insinuează prin ei.

În încheiere, reiterez (cum se zice acum), CSM trebuie distrus, doar astfel putîndu-se da restartul necesar, de care Werner și cei ce-l butonează se tem ca de tămîie.

Visul Luluței

Toate rivalele la sertar.
din ciclul: lumea după Luluța
(unde „după” denotă firea mea optimistă)
[grazie Guido Crepax]

Se înțelege acum de ce Nuți și Alinuța își iau cafeluța prin Costa Rica ? Desigur, cu timpul, Luluța a extins anvergura visului spre universal, spre întreg Westerosul (pentru cei ce își aduc aminte de Marele Septon). De ce să nu ședem cuminți în sertare cu toții ? Aud ? Nu, nu aud decît vreo cîteva duzini, în deal la Werner. Cum să nu ne lase Badea baltă în aceste condiții ?

Revenim. Pentru a întări în conștiința citi… privi… ciripitorului (!?) modelul cultural de la care se inspiră și la care aspiră (fără să poată) Luluța adăugăm la dosar:

Surse neautorizate și rău intenționate ne intoxică cu informația falsă cum că la capătul firului telefonului roșu-portocaliu care apare în clip s-ar afla o persoană din Ploiești. Nu putem ști, dar chiar de ar fi așa, de ce să nu ne bucurăm că telefonul o binedispune în mod evident pe Luluța, pardon, Valentina.

Bineînțeles că informația este categoric falsă, chiar dacă noi nu știm asta înainte de prezentarea concluziilor inspecției judiciare. Chiar trebuie să vă explic totul !? Folosiți un pic logica – accoding to Luluța & Werner – că vă paradesc !

Pentru cei mai cei mai (2x sau 2.0) rafinați punem și trimiterea (termen juridic!?) vizuală spre o expoziție unde se poate observa (fără mijloace specifice, doar cu ochiul liber <- cuvînt odios, aproape penal) că modelul Luluței nu are nimic de ascuns, cum ar veni… se dezvăluie sau se autodenunță complet (dar nu de judecată).

Unii ar putea insinua că imaginile prezentate aici ar sugera manifestarea unui fetiș. Ei, na, procurorii de elită pot să-și îngăduie, în spiritul luptei anticorupție, așa ceva.

 

Rînjetul fiarei

Înspăimântător, într-adevăr. Fiara legitimată (chiar dacă ajutată prin fraudă și manipulare masivă) de, totuși, milioane de voturi.

Ieri a trebuit, ca orice purtător de 666, să iasă în lumină, cu toată ura antiromânească expusă din plin. Vi s-a mai dat un advertisment, românilor, l-ați văzut pe diavol rînjind. Credeți că va aduce binele și dreptatea peste voi ?

Stați ca la fotbal pînă cînd veți simți țărușul ce vă străpunge inima și vă veți uita, atunci sigur neputincioși, cum vă înfulecă copiii. În cazul „fericit” cînd nu vor fi chiar copiii voștri cei ce vă vor hăcui pe altarul fiarei.

Javrele guvernului III

Era un film, slăbuț, dar cu Belmondo și care se filmase și prin România: Mirii anului II.

Acum e alt film, mai slăbuț, dar cu Dragnea, după care nu mai rămîne România. Titlul e în titlu.

Tot revoluție, tot teroare, pe viu.

Observați, vă rog, că nu pomenesc în continuare nimic despre CSM, DNA, „justiție”. Asta e bașca.

În aceste condiţii, cred că liberul arbitru nu ar trebui să funcţioneze când este vorba de sănătatea copiilor şi spun cu foarte mare responsabilitate.” – ministreasa pesedistă a sănătății despre introducerea vaccinării cu forța (statului).

Nici nu aș ști de unde să încep la o asemenea atrocitate de declarație, opinie, afirmație, retard civic, ce-o fi. Nici nu ar avea rost, desigur.

O spune cu o foarte mare responsabilitate… față de cine ? De cabală, de mafia farmaceuticelor ?

Trebuie MUSAI scăpat de cele două fețe ale monedei diavolului, PSD și PNL.

Bă, vînduților, eu nu vreau UE, nu vreau integrare globalistă, nu vreau multiculturalism, nu vreau vaccinare obligatorie, nu vreau euro, nu vreau toleranță deșănțată față de poponariat și de tot felul de minorități etnice, religioase, sexuale sau ce organul lor, nu vreau stat polițienesc, nu vreau euro, din nou.

Bă, știi ceva, cu rațitudoru vostru, cu tot, nu vreau nici autostrăzi. Mă piș pe ele dacă scopul e să care mai repede buștenii, să unească Clujul cu Budapesta și să se plimbe containerele cu tirurile (pe Dunăre nu e bine, că nu vrea neamul tejghetarilor olandezi).

Nu vreau turismul ăla de rade tot ce e tradițional și autentic, nu le vreau filmele și cărțile occidentalilor, cred că în 2 luni mă vindec și de internet dacă mă îndîrjesc.

Nu vreau pămîntul țării dat la străini. Nici pe bani grei, în niciun fel. Iar cel dat îl vreau luat înapoi, prin lege, cu despăgubire exact la valoarea cu care l-au plătit.

Nu le vreau băncile ! Deloc, niciuna.

Unde vă aflați voi, ăștia, pesediști și cu ceilalți vînduți în raport cu ce am scris mai sus ? În totală opoziție.

Credeți, în schimb și în dragnalfbetismul vostru, că aș vrea să mă împroșcați cu propagandă ideologică globalistă de doi bani și cu porniri goebellsiene de la o tanti care gîndește cu curu, dacă și ăla ? Atunci chiar sunteți idioți irecuperabili.

Bă, nu mă reprezentați și nu reprezentați niciun interes românesc autentic. Pielea(nu) pe voi de jigodii!

Spre clubul select

Toți domnitorii, regii, ducii, staatholderii inamicei noastre Olanda, dogii, emirii, au, ba chiar, și mai ales, țarii, hanii, sultanii și împărații erau cretini. Da, da, cum altfel, dacă toți manifestau mania de a bate monedă proprie. Unii, ăia mai mici, se luptau să capete dreptul de a bate moneda proprie, ăia mai mari să le taie pofta celor mai mici cu pretenții de emancipare. Pentru că, după monedă, urma emanciparea, independența. Sau confirmarea ei, vezi cazul țărilor române.

Iacătă, neicusorule, idioților ăstora nu le mergea mintea să priceapă cum, de vei renunța la moneda proprie, o să faci parte, mintenaș, irevocabil și iremediabil, din clubul select al celor pe care îi vei șterge la cur. Nope. Dobitoci lipsiți de viziune, troglodiți care numărau degeaba aurul cu stemă proprie, ei niște nimeni, de fapt, paria percepției și mama anticoncepției.

Cum să nu fi priceput boii, te întrebi, cîte avantaje te pîndesc dacă_calci hotărît într-o devălmășie veselă, unde tot ueistul ți-e prieten, mai ales la Brrucsel și Strasburr, unde covrigul umblă cu cățelul în gaură, iar austroneamțul nu mai prididește să te stropească cu elixir de prosperitate, cu o viteză mai ceva decît iureșul depopulării pădurilor noastre de copaci? Niciun imperiu nu pîndește, nici măcar din umbră, niciun interes material egoist nu se există să egziste în ținutul zînelor cu barbă și al emceveurilor de iubire paternă. Nțțț, zilch, nada de nada, verbotten!

Bă, dacă v-aș crede, pieleni și ratudori și alte scursuri din sondaj de opinie avangardist, proletcultist, ai un aer trist de bursier soroșist, atunci azi, acum, aș emigra în Papua definitiv, încetînd în veci de veci să mai sper ceva de la neamul meu ajuns, bineînțeles, într-un club prea select ca să-l mai înțeleg eu. Sau să-l suport (a suporta nu înseamnă a sprijini pe cineva – remarcă pentru vreun rătăcit feisbucizat care a învățat limba română între două laicuri).

De ce nu ?

Exact pentru că sîntem o colonie trebuie să devenim tot mai naționaliști. La greu și în vremuri de restriște are nevoie țara de tine. Nu statul, care e o unealtă, o modalitate de exprimare a puterii, de preferat comune, în realitate a unei minorități. Dar prin convingerea, manipularea sau măcar obținerea pasivității celor mulți. Altfel, „proști, dar mulți” se aplică matematic.

Țara e românească și așa trebuie să rămână. Statul român a fost și încă, puțin, mai este un stat flexibil, ceva profund de neînțeles pentru occidental, ca și pentru asiaticul de hoardă sau cel învățat cu despotismul crud. Românul era, poate mai este, flexibil, greu de pus în tipar (citește insectar). Pe baza unei înțelepciuni populare, vechi, accesibilă tuturor, pînă mai ieri prin viața în satul tradițional, modificată apoi de intelectuali patrioți, de multe ori în ciuda sistemului colonial cultural, cel mai periculos dintre toate.

Poți să te îmbraci ca în occident, dacă e mai comod, util, ieftin, poți să alegi lucruri sau idei care te atrag, dar ar fi groaznic să începi să gîndești ca ei, adică robotic. Asta vor și aici e pericolul.

Pot să fac referire tot la occidentali, vezi Kennedy sau Churchill, care știu, cînd e cazul, să găsească îndemnuri deștepte, însă nu o voi face, e de la sine înțeles că țara vine înaintea ta. Cine nu simte natural asta, fără nicio nevoie de motivare ideologică, are el o problemă, la el e limitarea.

Noi ne luptăm constant în istorie să păstrăm statul românesc și îl pierdem, de obicei (sau cu adevărat), acasă, în interior, prin manifestarea limitărilor individuale de care pomeneam, nu pe cîmpul de luptă. Doar că nu îl pierdem definitiv, ba îl mai și recucerim, tocmai pentru că nu gîndim ca stăpînitorul extern și sîntem conștienți de asta. Sau ar trebui să fim.

E vremea luptei, aproape pe față, și acum e ușor să fii naționalist, se separă apele. Nu pentru avantaj, nu pentru recunoștință ulterioară, pentru că de asta ești român. Poți fi și mercenar român, dar atunci să nu ai pretenție dincolo de soldă.

Tudose fraternizează sau Ca de la #sereist la #rezist

Primul ministru va sta la taclale cu cei ce încalcă sistematic legea chiar în fața clădirii guvernului.

Legitimează o mișcare violentă, ilegală și ilegitimă, în ciuda scremerilor populare pompate cu mulți bani soros & alike, inclusiv cu amestec de ambasade străine și, mai mult decît probabil, al serviciilor străine (nu că #sereizist n-ar fi performant chiar fără 25% creștere de alocație). Mai mult, legitimează metoda de tip maidan soft, gest cu atît mai grotesc cu cît gargara macoveică de piață mestecă la nesfîrșit cuvinte ca justiție, stat de drept, democrație, încălcînd, punct cu punct, tot ce clamează în lozinci.

Am încetat să cred în posibila strategie prin care spui una ca să faci alta doar ca să păcălești forțe mai mari. Nu ține, n-ați dovedit eficiență în aproape 30 de ani, ori e falimentară ori sînteți vînduți, prefer să faceți ce spuneți că vreți să faceți, cu orice risc. Tudose nu e nici Sorge și cu atît mai puțin Cromwell, să vină altul, cum trebuie, rapid !

Nu va face decît să inflameze agitația, să o ajute să nu se fîsîie, să ofere pe tavă televiziunilor bugetare un pretext bine potrivit și gras. Știe perfect asta, o face deliberat.

PSD mai are foarte puțin timp în care poate să scape de cozile de topor evidente și să-și aleagă o conducere românească, urmată apoi de un guvern nou, primul adevărat, sper, după cacialmalele Ponta-Grindeano-Tudosereilor.

 

De ce se îndreaptă lumea spre bitcoin/cryptocurrencies ?

De asta:

Fond de investiții de mare risc (considerat astfel pentru ponderea semnificativă deținută de acțiuni în portofoliu). Profit 14% în 3 luni. Top 10 acțiuni investite… se vede în poză.

Facebook, Apple, Amazon, Google (acum Alphabet) rup lanțul în turbare – primele 3 peste 50% creștere în valoare pentru ultimul an. O absurditate absolută. Asta e bubble. Și se va sparge.

Prin comparație, bitcoinul și celelalte cîteva criptomonede semnificative sunt, încă, mici ca bani investiți. Ce vezi acolo, ofertă/cerere, nr. de monede minerite, volum de tranzacții, cuantum de bani, aia e. La feisbuci & co, totul e mînărit, asset-uri supraevaluate, canibalizare de acțiuni ca să le crească prețul, inside trading, îndatorare.

Poți influența tranzacțiile și la criptomonede, brokerii pot fugi cu banii, nu se știe cîte lichidități au sau vor avea dacă vrei să scoți o sumă mare de bani și mai sunt destule alte probleme.

Dar nu mai e altceva în care să investești, pentru cine înțelege cîte ceva. La bancă pierzi din start. Cursul acțiunilor nu mai are nicio legătură cu realitatea, piața imobiliară e peste tot umflată și distorsionată, aurul e ținut jos cu cizma pe grumaz, forex e o nebunie și o glumă proastă. Atunci?

A, într-o țară ca România, da, terenuri agricole, dar ca să fii eficient, să poți cumpăra grupat, suprafețe mari, trebuie să fii foarte bogat, altfel nu se știe. Și oricum e o investiție pe termen posibil foarte lung, poate cel mai lung dintre toate.

Mai bine cu datorii la bancă, nu? Sau nu?

Gînduri de soroșist

Pentru postarea de mai jos, apărută la vk (fb-ul rusesc) sînt suspectat de soroșism. Pe de-o parte, mă bucur, pe de altă parte… mare e grădina…

Cabalele lui Dragnea au terminat și PSD și mica (presupusă/sperată) victorie din toamna trecută.

Nu, nu vor face nimic. Dacă nu au fost vorbiți cu toții de la început, atunci i-au terminat binomiștii. Gura ambasadei se aude doar pentru că așa e în tenis, munca de teren e locală. Și eficientă. Ponta, Dragnea au fost implantați din vreme, după mine. Discursurile din campanii au fost bine calate pe un profil psihologic atent studiat. Cînd s-a epuizat unul, Ponta, rupt pe la toate cusăturile, a preluat celălalt jocul. De prim miniștri adecvați se vede că nu duc lipsă, securistunu și unu.

Partid de căcat. Numai bun pentru electoratul lui relativ cinstit și relativ patriot, dar ușor de păcălit. Adică prost, cum îl alintă aroganții electori ai celuilalt partid de căcat, dar cu aere, proștii fuduli din penele.

Dacă poți lua ca ostatec capitala țării, ba chiar piața din fața guvernului, oricînd vrea mușchiul lui sorosel, jenant de repetitiv, fără niciun pretext, întotdeauna fără argument, numai cu un tupeu de puradel care se înghesuie în tine la cerșito-furat, cu toată jandarmeria și poliția blindată și hrănită degeaba, atunci mă piș pe voi de neputincioși lași.

La următoarea trebuie aleși numai ăia de jură pe capul copiilor lor că vor desființa cesemeul, dnaul, că vor rescrie toate codurile și vor da pedepse duble pentru procurori și triple pentru judecători. Și că trimit în vacanță, la 24 de ore după ce au deschis ciocul, diversele cleme care îndrăznesc să piuie ceva. Pentru sereiii le dau test de istoria României, Ungariei și SUA. Dacă trec mai mult de unu, nu spui care, îi dau afară. Dacă nu trec niciunul, îi fac funcționari de bancă națională (mai rău ca acum n-are cum să fie).

Să nu mai aud de temeri, tergiversări și de frică mioapă. După cum merg lucrurile azi, se ajunge categoric la o nenorocire mult mai sîngeroasă și mai costisitoare decît aplicarea unei palme peste botul sorosist, acum. Ce mare curaj să nu faci infarct de la umbra proprie !?

Accelerated history pill

(pentru conu’ Mircea, în continuare una dintre cele mai onorabile persoane publice ale românilor)

Mircea Badea nu le are cu istoria.

De aici vine și „românicizarea”. Poate și vizitele de lucru tot mai dese peste ocean au rolul lor, blurring the lines, so to speak, o consecință inevitabilă a imperialismului cultural cuplat cu geniala ipocrizie anglo-saxonă a discursului elevat (și atît) despre libertate.

Conu’ Mircea se luă de un comentariu plasat de o colegă de-a noastră de vk (hop și eu, ca la un semnal, pe vk; din antifeisbucism, desigur). Vin acum și plasez un crash course de istorie pentru uzul conului Badea.

Unu. Vlad Dracul era tatăl lui Vlad Țepeș. Punct.

Doi și restul. Justiția „feudală” a lui Țepeș se pare că funcționa. Exact cum, nu știm. Ce știm mai precis, indiferent din care surse, nu are mare legătură cu justiția, feudală sau macoveică sau ideală. Are cu politica și cu propaganda.

Ceva putem afirma. Țepeș era inversul Cheoveșii. Cheoveși se supune Sibianului (KWJ nu aparatul de plăceri, despre care nu am habar de intră în preocupările inchizitoarei; după acreală aș zice că nu, dar, știu eu, chemarea datoriei mai presus de orice…). Țepeș i-a ras pe sibieni. Spre deosebire de bo(c)cii(i) dinaintea lui, le-a impus sașilor de la Sibiu și Brașov să accepte același regim comercial ca pentru negustorii valahi cu treabă în orașele lor. Adică le-a tăiat privilegiile occidentale. Cînd sibienii au încălcat acordul, au fost rași, mă rog, arși. Pe rug. Cei care n-au fost tăiați. Foarte expeditiv, în stil americănesc. Nu s-a obosit cu CEDO, Haga, comiția de la Veneția. Au încercat sibienii să vîndă marfa în alte locuri decît tîrgurile autorizate…kaput!

Țepeș nu suporta vulnerabilitățile de securitate națională. Erai agent străin (citește și pretendent cu sprijin de la feisbucile timpului), îți săpai singur groapa înainte de a ți se tăia capul. După care, în funcție de evaluarea prejudiciului, real sau potențial, putea urma și un raid prin curțile sprijinitorului. În urma căruia nu mai rămîneau curți.

Țepeș era, deasemenea, un mare luptător antiterorist. ISIS-ul timpului chiar era stat, imperiu, de fapt. Dar cu apucături și apucător. Se pare că manifesta și dedulciri de rafinament preoccidental, dedulciri de la care fratele lui Vlad, Radu, se pare că nu (s-)a dat înapoi. Sau (s-)a dat? Nu intrăm în tehnicalități. Dedulciri pentru care Țepeș avea un tratament radical. Uneori aplicat preventiv.

Revenim la lupta antiteroristă. Ca orice mare deschizător de drumuri, aplica teroarea cu supra de măsură, după cum vei fi învățat în orice manual de tehnici antiteroriste. Doar că era mai onest, nu o lălăia cu Abu Ghraib sau Guantanamo, țintele erau lichidate scurt. Cu tot cu colaterali.

Cînd a trecut Dunărea, nu s-a dus să distribuie justiția, s-a dus să-i alunge pe otomani din Europa (exact inversul merkelismelor și sorosismelor de azi). Aproape a reușit, conform surselor otomane se buluceau turcii să treacă Bosforul în Anatolia.

Cînd au trecut turcii Dunărea, în schimb, au găsit o mică pădure de țepe ornate cu comandourile lor trimise să-l asasineze sub pretext de negocieri. Exact inversul politicii de cedare continuă de azi.

Vlad Țepeș contrazice fundamental, în toate planurile, viziunea eronată în care se complace și Mircea Badea, cea a românului fără istorie sau în genunchi. Au fost mulți ca Țepeș, dar niciunul în care să se sintetizeze eficiența actului politic în asemenea măsură. Străinii nu-i suferă pe niciunul din marii conducători români, dar pe Țepeș îl urăsc, în special cei care au și inițiat primul psyop și mare val de propagandă, germanii.

Așa că, atunci cînd se face o asociere între Țepeș și Cheoveși, nu poate fi cea dintre mentor și discipol ci o cu totul alta. Feudală, feudală, dar funcțională. Ar merge și pentru sibianca neamului.

Mișto. De văzut. Min 12.45 ->

„2/3 of the banks in Europe are dead.”

3×6 = A început !

Momentul anunțului finalizării transferului miliardelor lui Soros către creaturile sale poate fi considerat drept momentul declanșării confruntării finale. Nu mai există cale de întoarcere, războiul total a început.

Nici nu contează cît este adevăr în privința cifrelor sau a surselor de finanțare, pentru că nu a existat vreodată intenția de a informa. În vremea fake news nu fetișizezi acuratețea, lupta se duce în plan simbolic.

Fiara Soros, individul, dispare, e o carcasă de care se trage cît se poate. Acum se transformă în moștenirea Soros, nici nu contează cu banii cui, mașinăria îi produce la minut.

Important era mesajul, deliberat lansat (tactic nici nu avea sens să avertizezi inamicul asupra desfășurării de forțe). Avem acum o declarație formală, irevocabilă.

Nici nu e de mirare, fiara nu se poate ascunde, după cum știm, e nevoită, într-o formă sau alta, să-și afișeze semnul.

18 miliarde, adică de 3 ori 6.

Crăpătura neagră

Înțeleg că pululația de pilde deschise, ale lui Soros, adică, a început să turbeze pentru că structura diabolică, antistatală și antinațională întreținută cu bani de furat de către criminalul internațional este oarecum pusă sub lupă, probabil nu întîmplător după ce maniacul a alimentat cu 18 miliarde de dolari focul pus sub toate statele naționale.

Miile de organizații sediționiste care se alintă și prostesc sub sigla de ong, plătite cu tone de bani pentru a distruge societatea și a spulbera națiunea, sunt expuse atenției publice, pentru prima dată în aproape 30 de ani de infestare, acolo unde doare mai tare, la sursa de finanțare. Să vedem ce va ieși de aici. Măcar cîteva mii de români să înțeleagă ce puroi reprezintă grupările astea și tot e bine.

Între timp, replicanții cretinozii ai fiarei damblagite, în complicitate cu aceiași care ne-au ales un agent neamț după ce au ucis peste 60 de oameni dîndu-le foc, întîi lor, apoi țării, pentru a ajunge sclavi sub alte scursuri, înrudite cu secrețiile deschizăturilor lui Soros, se înverșunează pe puținii care le spun leprelor sorosiste… lepre sorosiste, évidemment !

Acum, sunt luați la țintă cei ce au avut proasta inspirație să creadă că între feisbuci e bine. Nu e bine, fraierilor. Acolo vă influențați doar creierul să devină mucilagiu. Pe terenul inamic tu vrei să zburzi !? Total greșit. Dar, ce să-i faci, tentația comodului. Pentru cei care se pot adapta la mizeria numită feisbuc. Vă place să dați clic în stînga ca să vedeți poza următoare ? Ei, ăla e doar un fleac despre care ai putea crede că e specific etniei, japoneze desigur. Nope. E doar o rotiță dintr-o interfață făcută special ca să-ți răsucească mintea încă înainte de a ajunge la conținut.

Feisbuciți, feisbuciți, diavolul va ști să-i aleagă pe ai săi, ca să-l parafrazez pe abatele Amalric, poate rudă, peste timp, cu Soros. Poate nu, poate doar anticipa lucrarea diavolească și încerca să stîrpească ongurile în fașă. În felul său. Se poate și mai simplu, prin închiderea robinetului. Sau scurgerea ne va otrăvi pe toți.

Închideți repede șlițul deschis prin care Soros vă dă banana. Nu toți sunt maimuțe pe lumea asta. Curvelor cărora le place, s-o facă în bordel ! Închise, deschise, treaba lor, dar cu felinar roșu la poartă, să se știe. La asemena artă poate să vină și Arte în schimb de experiență, ca între cumetre practicante.

Unii s-ar putea să găsească interesant episodul de mai jos. Eu așa cred, mai complicat de explicat de ce. În plus, la asta mă uitam în urmă cu vreun sfert de oră și l-am pus și eu aici dintr-un reflex aproape feisbucist… nah, nicio șansă, pot să mă citeze și în fața cesemeului, tot nu mă feisbucez.

http://putlocker.io/watch/dPVLMN8x-comedians-in-cars-getting-coffee-season-8/episode-6.html

Dăci

Independentistul șef din Catalonia, șeful guvernului local cum îi zice, e însurat cu o româncă, jurnalistă ca și el, pe vremea cînd musiul nu se ținea, oficial, de politică, româncă care ține și o emisiune în engleză unde, zice wikip, sînt invitați să-și dea cu părerea străini care trăiesc în regiune.

Adevărați reprezentanți ai naționalismului catalan, nu ? Nu’ș cum se face că întotdeauna cu rivoluționarii se găsește cîte o combinație din asta, orice în afară de neaoșă. Dar ei sînt cei mai buni purtători ai aspirațiilor băștinașilor. Mda.
––

Criminalul planetar Soros pare să fi transferat 18 miliarde de dolari către operațiunea Societate Deschisă. Banii lui, zice, or fi și bani de la CIA, ce mai contează ! Banii lui… vorba vine, bani înșfăcați prin operațiuni terorist-financiare sau speculații infecte.

În orice caz, purcoiul de bani nu va face decît să crească virulența miilor de agențișori ai căpcăunului și globalismului forțat. Să ne așteptăm la șuvoaie de spume din partea macoveicilor de toate culorile și la rezistență pînă la cianura finală în bunkerul cheoveșist.

În 9 luni apare un copil, de la concepere pînă la naștere. Dacă ar fi fost să se schimbe ceva în relațiile cu americanii s-ar fi văzut pînă acum, cu toată opoziția sistemului față de Trump sau la ceea ce securisto-cheoveșii americani au perceput ca periculos pentru ei în mesajul cu care a cîștigat Trump alegerile. Klemm putea fi schimbat pînă acum sau chemat la ordine. Nu s-a întîmplat. Cum nu pare să se întîmple nimic bun cu diplomația americană, care parcă dă cu bîta în baltă mai rău ca oricînd.

Nu mă așteptam la o schimbare radicală în raport cu România, dar nici la ostilitatea robotică prin care se dă girul terorismului neostalinist al creaturilor pe care agenturile Soros le-au puit în România.

Ori administrația Trump e complet incapabilă ori nu are de gînd să fie mai puțin dușmănoasă cu românii decît cele de dinainte. Nu mă încălzește să aflu răspunsul, mi-ajunge să văd ce se întîmplă concret.

Încă o păcăleală sau o iluzie de care încep să mă vindec. Sigur, ar putea fi și mai rău. Hai, mă lași ! Mama voastră de colonizatori !

100%

Realist privind lucrurile, actuala formulă de guvernare din România este probabil cea mai profitabilă pentru stăpânul străin al țării: procurorii aruncă anatema, negăsind decât corupți români; pentru ANAF, firma străină, cel mai mare evazionist fiscal din România, este bibelou de porțelan; Parlamentul își joacă perfect farsa; președintele țării este „european“, iar la Guvern se află singurul partid care preia castanele, acceptând funcția de vinovat de serviciu și ciuca bătăilor, dar care, fiind și singura forță politică ce mai culege voturi populare, asigură supraviețuirea rânduielilor, pe care serviciile secrete au grijă să le perpetueze, veghind ca nimic, de fapt, să nu se schimbe! Ilie Șerbănescu – Emoționanta alegere a premierului Tudose între Tandea și Mandea )

Chestiunea este foarte serioasă. PSD doar mimează, beneficiind de lipsa unor partide naţionaliste, eurosceptice, şi chiar de stânga (pesediştii nu-şi zic „socialişti” ci „social-democraţi” deşi fac parte din Internaţionala Socialistă). Au preluat parţial discursul naţionalist şi chiar conservator însă când e vremea să „livreze”, nuştiuce se-ntâmplă. Ceasulrăupisica13: se sparge USL-ul, demisionează Ponta, îi aleargă Chioveşi pe care au reales-o indirect prin guvernul tehnocrat Cioloş (căruia i-au acordat votul de învestitură). „Nu ne lasă ăştia, domn’e, da’ noi am vrea”. Bullshit, USL împreună cu PP-DD aveau mai mult de 75% în parlament în precedenta legislatură, o adevărată „ghioagă” politică. Bizonu‘ pare hipnotizat şi le dă mereu votul fără a mai face şi bilanţuri. Pe „dreapta”, nici nu se mai sinchisesc să joace electoral, anunţă clar ce ar aplica: tăieri şi maimultăUE, stimulând astfel votul pro-pesede şi întreţinând ficţiunea „diferenţelor de platformă politică”. Cercul se închide iar problemele rămân şi se cronicizează. ( Riddick/Prioritate de dreapta – Cum colectează PSD voturi antisistem, ca apoi să acţioneze contrar mandatului acordat )

100% sinteza celor aproape 28 de ani de brucanism. Ca un alcool multiplu rafinat, ca heroina sintetizată aproape de puritate absolută, metoda de stăpînire din România ucide. Nu numai un om sau o mulțime de oameni, ucide o națiune.

Să nu uităm nici cine ne-a livrat PaNArama devenită DezastruNAțional. Chiar nu bănuia un specialist în drept ce pericol pîndește în umbră cînd creezi un stat în stat, întîi în cadrul (pe lîngă?) procuraturii legitime, apoi… ah, uitam că agențiile naționale tot cam pe atunci… doar trebuia să intrăm în UE, ce naiba, prin referendumul… aoleu, tot atunci…

Improbabila obligatorie „lovitură de stat” parlamentară

Cam atît ne-a mai rămas. Improbabilă ca încercare și la fel de improbabil, dar nu imposibil pînă la urmă, succesul, doar că nu avem de ales.

PSD a capitulat pe deplin. Stăpînii externi îl țin numai în pimp slapping (cine știe, știe, cine nu știe… cum de nu știe limba dominantă!?). Chestie normală, de altfel, dacă tot ieși la produs și ai simțit nevoia de protecție.

Pe americani îi costă ieftin să lase un Klemm să-și bată joc la modul absolut de o țară aliată. De ce să nu fim un fel de sub-colonie, dacă se poate și așa, un vasal ar fi cu totul altă socoteală. Nici măcar la turci nu s-au învrednicit să dezavueze un klemm local, iar Turcia, cu toată antipatia față de Erdogan, face parte din categoria de interes strategic #1.

Aspirantul imperial continental german stă la coadă și profită de poziția patru labe pentru a implementa și el, din cînd în cînd și des, cîte un argument dorsal. În plus are și omul cocoțat la vîrful cel mai cel, chestie pe care, probabil, și americanii sînt nițel invidioși.

Sistemul de dominație și control securist-justițiarist-militar e pus la punct de decenii, pentru America de Sud întîi, rafinat și adaptat după 1989 pentru Europa de Est. Accentul cade aici cu mai multă greutate pe componenta justiție și pe elementele de supra-statalitate prin care justiția iese de sub controlul societății naționale și intră sub cel al intereselor străine. Independența e doar față de români.

Revenim.

Ultima posibilitate constituțională, pașnică, rămasă ar fi cea menționată în titlu. O revoluție parlamentară, trans-partinică, prin care, în urma unei inițiative legislative, venită din partea oricărui grup de parlamentari care adună necesarul pentru a o pune în discuție, toată încîlceala de reglementări și instituții care ține în picioare structurile de control din justiție ale ocupantului extern să fie distrusă.

Parlamentul de curaj și demnitate națională care și-ar asuma acest rol ar trebui să ignore total structurile de partid complet aservite, compromise la vîrfuri sau dovedind o lașitate și o paralizie îngrozitoare. Românii cinstiți din toate partidele, dar cu atît mai mult cei din PSD și ALDE, cei care au  fost în mod concret aleși pentru așa ceva, trebuie să-și asume acest mare risc și această luptă grea.

Fiara nu mai poate fi păcălită, ca la sfîrșitul anilor ’50, începutul anilor ’60, atunci adversar era puiandrul sovietic, detroțkizat, post-stalinist, acum avem de a face cu fiara bătrînă, iar potențialii noștri luptători au fost slăbiți pe dinăuntru, șubreziți de o feroce campanie de destructurare a valorilor naționale, globală, de altfel.

Subtilitățile, bizantinismele pot fi studiate, se mai poate culege și folosi cîte ceva, dar nu vom face nimic doar cu ele, cel mult pierim mai lent.

A venit vremea unei acțiuni concrete, fapt devenit deprimant de evident după ce toată lumea a putut să vadă deznădejdea absolută a celor ce ieșeau de la ședința comitetului central pesedist astă-noapte. Nici respectivii nu mai cred sau nu mai speră ceva de la mecanismele de partid.

Izmă de ism

Observ o mult prea mare înverșunare antiromânească și o mult prea palidă rezistență în rîndurile celor care ar trebui să ne apere de lupi.

Miroase a spălare pe creier de tip ideologic. Ați ghicit, miroase a Soros.

Dacă în privința genezei cheoaveșii și a ongului cesemist lucrurile sînt la fel de clare precum labele desculțe ale mașterei macoveice pe peretele cabinei avionului, în privința sereiștilor nu prea înțeleg.

Sigur, prezența unui șef de organizație sorosistă în vîrful SRI, oricît de normal la cap ar părea să fie după spusele multora dintre cei ce au avut de a face cu el, nu ajută. O paranteză: oricît mi-ar plăcea să cred în potențialul securiștilor români, mă cam îndoiesc că e omul lor, plasat din timp, de mic chiar, în tabăra inamică. Măcar bag un dubiu, hi, hi, poate pierd ceva timp și nervi cu ipoteza unii cărora le doresc să fie la fel de eficienți ca bolovanul pe fundul lacului.

Revenim. Ideologia sorosista e insidioasă, are nevoie de timp. Timp pe care l-a avut, cu prisosință. A avut și are, de asemenea, condiții extrem de favorabile. Prima și cea mai importantă, impusă cu baionetele, nevăzute, dar foarte reale, occidentale, fiind cea a libertății ongurilor de a zburda fără să dea socoteală cu privire la sursele de finanțare și cerințele asociate cu sumele de bani primite. Mircea Badea are cruntă dreptate în această privință. Cum are cu multe alte ocazii.

Culegem roadele otrăvite în toamna existenței noastre ca stat (viziune optimistă). Racilele locale și beția puterii, atunci cînd faci parte dintr-o organizație puternică, ar fi existat, virulența antiromânească nu.

 

(PS)D’aia merge totul ca curu’

Nici nu știam de porcăria asta.

Pesedeul, ăl de se luptă în van cu Cheoveși, care ar fi trebuit zburată cu un șut în (vezi titlul) de multă vreme, a dat ok-ul pentru ca monstruozitatea ce funcționează sub numele de parlament ueuropean să înființeze instituția procurorului ueuropean.

Exact asta mai lipsea !

Măi, aceștia ! România e stat suveran, nu regiunea altora. Ce faceți voi se numește trădare, haimanalelor ! Poate nu credeți, poate nu știți, de culți și pricepuți în ale istoriei ce vă aflați, dar de plătit, veți plăti. Și nu politic, cum vă place să vă alintați, pentru că aici nu merge cu ascunsul în spatele degetelor. Nimeni nu v-a mandatat să procedați așa. Nici nu poate să o facă cineva, prin vot sau altfel, pentru că în statul român nu este permisă abandonarea suveranității, prin diluări repetate sau cedări de orice alt fel.

Iar pentru cetățeanul (aiurea, cîți mai au faimoasa conștiință civică de care se face atîta paradă) obișnuit… lenea în a gîndi cu mintea proprie de dragul confortului și presupusei siguranțe ueiste se va răzbuna înzecit, dacă nu pe voi, atunci pe copiii voștri.

+ un pic de propagandă rusească, dacă tot ne pregătim (din nou) să luptăm pe două fronturi, fără armată și cu aliați pe măsură. Pe măsura prostiei și trădării, desigur.

 

Zo, ne amuzăm cu vînzoleala catalană în pregătirea distracției pe care ne-o anunță johannisul și compania de sunete ?

Amîndouă tot distracții, doar, doar n-om vedea de elefantul ueist din încăpere. Bine, nu-l vedem, dar cînd ne articulează cîte o trompă sau se lasă greu cu o bucă pe grumazul nostru, atunci ce simțuri ne mai lipsesc ?

Retorică de toamnă.