Scrîșnet cu jet pe PISA

Părinții care nu iau măsuri pentru ca proprii lor copii să nu fie expuși terorismului așa-ziselor teste PISA sau de o natură similară, experimente bolnave ce induc o gîndire vecină cu psihopatia în minți încă fragede, merită să-și piardă copiii în labele lacome ale globaliștilor care le-au inventat.

Demența tot mai accentuată care cuprinde sistemele de educație aservite face incompatibilă cu normalitatea (poate doar cu cea a sasului!) creșterea unei noi generații. Responsabilitatea părinților în a-i smulge din malaxor crește corespunzător. Dacă îți lași copilul pe mâna așa-zisei educații moderne nu poți să te aștepți decît la nenorocire. Cîți părinți înțeleg grozăvia ? Cîtor părinți le mai pasă cu adevărat ?

Nu mă miră că ies primii chinezii. Nu e dovadă de inteligență, e cel mult dovada că pot fi mai ușor programați.

Scrîșnet mic

(poate inaugurez o nouă rubrică)

S-au prins alde Ilan Coita că recîștigarea identității naționale pe care o reclamă în opoziție cu naționalismul ar duce obligatoriu la reafirmarea celor doi piloni fundamentali ai națiunii, componenta etnică și cea religioasă, adică românismul și ortodoxia ?

Despre altă identitate națională care să nu le aibă la bază pe cele două eu nu am cunoștință. Dar sînt sigur că voi afla de la domnul Coita, negreșit.

Alo !

Partidulețe naționaliste de duminică, lideri naționaliști de regată, pierduților degeaba prin PSD, vă treziți ?

PSD a murit prin Ciolacu de tot, nu mai zvîcnește nicio fibră națională prin el.

Nu mai aveți concurență. Aveți în schimb un electorat potențial semnificativ.

Sunteți în stare să vă strîngeți, să veniți cu un mesaj național, cu trăsături sociale și conservatoare, suficient de simplu și de convingător ?

Aveți curajul să vă opuneți stăpînilor străini ?

Puteți trece peste ranchiună, nostalgii ideologice inoperante azi, peste orgoliu ?

Aveți abilitatea și flexibilitatea să rezistați în șuvoiul mizer de rețele de cretinizare în masă, să convingenți de la om la om, să filtrați membrii importanți ?

Puteți sta neclintiți în fața furtunii ?

 

Scrîșnet

Autonomiile locale sunt minunate, doar localnicii știu ei mai bine cum să-și gestioneze treburile.

Statul național este opresiv, birocratic la extrem, rupt de nevoile reale ale comunităților mai mici.

Imperiul ueist cu birocrația lui aflată la 3000 de km distanță și „diaspora” plecată cu anii din țară sunt grozave, competente și perfect ancorate în realitățile României.

Sictir !

Eine kleine Viorica

Viorica e mai „neamț” ca Werner.

Viorica nu dă cu paltonul, nu e puturoasă, e suficient de îndîrjită, se ține de ce și-a propus, are rezistența necesară, își face, în general, lecțiile.

Werner e un obsedat limitat, rău și cu țîfne, distructiv haotic, fătălău sub papuc.

„Neamțul”, în imaginația populară, meșterește cu folos, metodic, constructiv, e muncitor și disciplinat, fără exuberanțe, deci fără extreme.
Ca Viorica, nu ca Werner.

Nu o văd martiră pentru o cauză, dar nici nu s-ar alege praful cu ea președinte. Ca cu Werner.

Viorica nu ne-ar băga în război cu ușurința și satisfacția bolnavă cu care ar face-o sasul.

EXTREM DE GRAV !

Johannis ar trebui chestionat și anchetat imediat. Practic recunoaște că se află în spatele unui abuz antidemocratic de amploare. E șeful CSAT, deci nu poate susține că nu ar fi informat, ba chiar există suspiciunea că a ordonat măsuri așa-zis de protecție, de fapt de cenzurare și manipulare în masă. Cu atît mai periculos cu cît ne aflăm în plin proces electoral.

Nu există nicio îndreptățire pentru un oficial sau instituție a statului român care să le permită înlocuirea dezbaterii, transparenței și exprimarea liberă a oricăror opinii cu măsuri de supraveghere, dezinformare și manipulare a publicului. Pretextul că și alții ar face la fel nu rezistă nicio secundă.

Inadmisibil !

Ironia neagră face ca schimbul programat de replici (așa-zisa întrebare și cu așa-zisul răspuns) să se desfășoare în mijlocul unui exercițiu anti-democratic perfect, cu oameni de casă, public ales pe sprînceană și refuz net al angajării într-un dialog democratic cu contracandidatul.

Johannis se autodenunță ca șeful și beneficiarul unei operațiuni de distorsionare a voinței electoratului în favoarea unei mascarade puse la cale cu resursele informative ale statului, cu caracter secret, așadar în afara controlului democratic.

În plină campanie electorală am fost amenințați, de fapt, cu nerușinare, cum că există mijloace de a reduce la tăcere și că dumnealui, Johannis, le patronează.

Mă repet – EXTREM DE GRAV !

Reproduc transcrierea de la Riddick (Prioritate de dreapta) :

„Surpriza” lui Radu Tudor n-a fost cedarea unei întrebări pentru Iohannis „tânărului din sală” (Ludovic Orban), ci consensul lor – ambii, ostili faţă de naţionaliştii români.

Radu Tudor: „Mi-aș dori foarte mult ca, în cazul în care obțineți al doilea mandat, să vă implicați mai mult, pe lângă comunicarea publică, pe care o regretați ca fiind deficitară în primul mandat, în a transmite evaluări publicului în legătură cu amenințările la adresa apărării și securității României. Trăim într-un mediu din ce în ce mai complicat, foarte puțină lume conștientizează ce mare pericol vine de la Est, care se manifestă prin manipulări, prin fake news, printr-un război hibrid, prin atacuri cibernetice, printr-o formă de manipulare a masselor, care sunt stimulate în mod fals către un patriotism nereal, către curente suveraniste și fals naționaliste care, de fapt, maschează niște sentimente anti-europene și anti-occidentale.”

Iohannis: „Împreună cu instituțiile din domeniul securității naționale lucrăm foarte serios pe aceste chestiuni, cu rezultate foarte bune. Multe dintre aceste chestiuni nu pot fi făcute publice din motive lesne de înțeles.

„Patriotismul real” o fi însemnând ignorarea oricarui pericol, dacă nu vine „de la Est”. Chestiunile „nu pot fi făcute publice” fiindcă Sistemul lucrează la limita sau în afara legii? Declaraţii utile, care impun naţionaliştilor români revizuirea tacticilor şi „personalului implicat”, şi intensificarea eforturilor…

Părerea mea

Pentru cei care nu au făcut ochi ieri, pe care nu ai cum să-i înveți în două săptămâni, lucrurile se prezintă simplu.

În nota răului cel mai mic, scîrboasă de felul ei, Dăncilă și PSD reprezintă un rău mai mic decît Werner și PNL.

Ambele direcții se pleacă în fața străinilor. Ambele sunt infiltrate de servicii care, la rîndul lor, dau socoteală întîi în afară. Ambele au în componența lor cîte o colecție de mafioți locali puși pe îmbogățire, grupuri fără cea mai mică preocupare pentru binele public.

Un minus la tabăra wernerului prin Werner însuși, agent neamț pe față.

Un mare minus în comportamentul căpeteniilor PNL, care aproape se întrec cu Werner în pornire antiromânească prin declarații elucubrante, comportament ce te face să întrebi ce este cu atitudinea sinucigașă, inexplicabilă doar prin aroganță grofească de tip Lorban sau Gorghiu. Am o explicație, pe lîngă cea de bun simț a neamului prost cu coada pe sus. Li se cere, din afară, nu numai să trădeze, dar să se și lege de soarta ocupantului printr-un comportament ostil față de băștinași. PNL își antagonizează majoritatea populației, încet și sigur, amăgindu-se, poate, că realitatea virtuală de televiziune și internet poate ține loc de realitatea măsurabilă din supermarket și viața obișnuită. O face ca o condiție obligatorie prin integrarea, cu arme și bagaje, în tabăra germană și ueuropeistă.

PSD se pleacă și în fața americanilor și în fața UE păstrînd însă o urmă de autonomie, atitudine pentru care a plătit scump, cu Dragnea pedepsit ostentativ, atunci cînd și-au permis măsuri politice în favoarea românilor și care, automat, au ciupit din privilegiile stăpînilor străini. La PNL/PDL nu vei găsi niciodată exemple similare.

Conjunctura în plan extern se prezintă favorabil pentru PSD.

Mișcarea lui Trump, care luptă din greu cu statul paralel-globalist, același tip de stat subteran al serviciilor, procurorilor și mass-media de propagandă ca de la noi, cîștigă teren. Trump are avantaje, poate numi judecători, poate concedia căpetenii de servicii, consilieri de stat sau membri ai cabinetului fără să dea socoteală nimănui, poate să participe în lanț la mitinguri electorale partizane fără să încerce să se gudure pe lîngă o mass-media ostilă, dimpotrivă, o înjură sistematic (și bine face). Nu are probleme cu ambasadorii străini. Are cu proprii ambasadori, de fapt ai rețelei globaliste care controlează departamentul de stat american. Pe care va trebui să-i mătrășească pînă la unul, dacă vrea liniște. Toți dușmanii lui Trump se regăsesc printre tartorii României. E de presupus că necesara operațiune de curățare a grajdurilor va aduce schimbări semnificative și în plan extern, în cazul României vorbim despre un stat vasal, dar cu un popor fundamental prietenos față de SUA, situație rară.

PNL a ales o barcă care se scufundă, imperialismul german cu mantie ueuropeistă. Cu o Merkel expirată și cu un partid merkelit rău, care pierde land după land. Contemporani cu un Macron bolnav de orgoliu, globalist pînă la os, ce se dorește împărat al imperiului federalizat UE, înaintea și în ciuda Germaniei, devenit aliat de conjunctură cu Trump, deși interesele lor pe termen lung sunt divegente. În România nu sunt aliați, Franța se crede, și este, suficient de influentă, diplomația franceză e globalistă, deci cu buzele înșurubate pe organul corporatist, Cioloș a sărit repede din baie pro-Werner, totuși situația este extrem de fluidă. Influența din România e negociabilă, iar încrederea lui Werner într-un sprijin dinspre tabăra lui Julien seamănă cu vînarea de vînt.

Agresivitatea lorbanist-werneristă nu poate ascunde teama pentru pierderea pozițiilor de forță ale Germaniei, care se află în plină retragere, nu în ultimul rînd economică.

PSD-ul, care părea desființat la sfîrșitul lui mai, pus pe roată de coaliția corporațiilor străine, a fost salvat de încă suficient de extinsa sa credibilitate în rîndul nației și de americanii lui Trump. Fac această afirmație fără să o pot dovedi altfel decît indirect, din observarea unor acțiuni sau absența unor acțiuni ostile de altădată. Globaliștii au greșit grav cînd Klemm s-a pozat cu Birchall. Au atras atenția asupra cîrdășiei entuziaste. Enough said, cum zice partenerul strategic cînd vrea să se dea mai misterios decît e.

PSD va fi egalul, nu, este egalul PNL, iar zbaterea penibilă a lorbanului și, după suficiente injecții cu steroizi în cap, cea a lentului neamț (pentru vreo 5 minute pe zi), în încercarea de demonizare a PSD, complet răsuflată azi, nu va rupe echilibrul restabilit. Echilibru care se va menține doar dacă PNL se desprinde de pe orbita germană, altfel PSD-ul mort de pînă mai ieri devine superman peste un an. Desprinderea a început, dar pînă și serviciile, adaptabile la extrem, au inerția lor. Se vor reorienta, desigur, n-am grijă.

Werner a devenit o potențial periculoasă liability (hei, mă dau cult, în traducere: a devenit o ghiulea de picior) pentru că e prea prost. Nu are flexibilitatea intelectuală necesară unor vremuri aflate într-o dinamică deosebită. E complet lipsit de charismă și detestat de moarte de către cei ce-l contestă. Nu lasă cale de mijloc, poate manevrat intenționat astfel pentru a stîrni mari tulburări aici, nu e imposibil. Alții, nu numai români, vor totuși liniște, nu răscoale sau război civil.

Viorica o fi tută, dar nu trezește ură și e unsă cu suficientă alifie de Bruxelles ca să alunece din situații în care sasul s-ar prinde ca musca de panglica lipicioasă.

Werner e pasabil, cînd cei mari se înțeleg. Werner ca jucărie controlată doar de o parte, el fiind absolut incapabil de autonomie inteligentă, devine un pericol.

Ce e mai convenabil, la o adică, nealegerea lui Werner sau debarcarea lui în condiții tulburi, mai tîrziu ? Pot să întreb, nu ?

P.S. Apropo, și electoratul pare un rău necesar. Ar trebui, poate, să ne însușim această imagine despre noi înșine. Înseamnă, totuși, că existăm.

Next: Klemm Abu Las al-Bucureștii

Constat amorțeala, ce spun eu, paralizia deplină a scremerii electorale.

Mă gîndesc la o singură posibilitate, înjunghierea cu pumnale securistice dintre slănină și poloboacă, între cele două tururi.

Măcar.

Dacă ar înțelege ai lui Bannon că ar fi un moment bun să acționeze, dacă au înțeles bine actorii locali și dacă ar scoate la joc dosarele, încredințate unui Giuliani sau cineva asemănător, cu papagal și cunoștințe juridice solide. Mai otrăvit decît departamentul hillăresei nu găsesc ai lui Trump nici în colții cobrei, așa că acum ar fi momentul să tragă o rafală în turma ambasadorilor care au pus botul pînă la cot, ar putea să-i extragă de urechi, sub acuzații de corupție grea, ar putea să spulbere ceața ucigătoare de la fund (Foggy Bottoms).

Criminalul Johannis, marioneta globalismului de colorație germanică, prin marioneta penibilă zisă și Sică Mandolină, în cîrdășie cu principalul terminator, Mugur Isărescu, și cu unul dintre principalii furunculi ai corporatismului străinez, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României(!?), vor dizolvarea completă a statului român într-un departament minor al cupolei mafiote a intereselor străine din România.

„Externalizarea” atribuțiilor statului către entități nereprezentative, neconstituționale, care nu sunt autohtone decît cel mult cu numele, nu poate fi privită decît ca un act de trădare, respectiv de înaltă trădare, ai căror autori trebuie să sufere cea mai aspră pedeapsă prevăzută de legile statului (încă al românilor și nu al corporațiilor străine). Inclusiv pentru intenție exprimată public, care nu are nimic de a face cu exprimarea unei opinii politice și nici nu poate fi acceptată ca posibil subiect de dezbatere publică.

Acest nenorocit de Sică, o cîrpă de om, se dovedește potențial extrem de periculos, în ciuda găunoșeniei lui evidente. Sau, poate, exact din acest motiv.

https://riddickro.blogspot.com/2019/10/n-as-putea-sa-explic-mai-bine-ceva-atat.html#more

Graba de a-l desființa pe Pleșoianu, printr-o tehnică cumva asemănătoare cu autodafeul pesedist după nici-măcar-înfrîngerea de la alegerile pentru așa-zisul parlament ueist, unde locul partidului îl ține corul bocitoarelor naționaliste (mâna mică/fața tristă/grea e munca la batistă/altfel, mă făceam dentistă), mă îndeamnă să cred că nu se știe în cercurile pătrate care-i va fi următoarea mișcare. Chestie care îmi îmbunătățește dispoziția, creatoare sau nu.

Cîrteli la uluce

Încă unul care trage în Pleșoianu. Și-ncă unul.

E clar că nu există nu numai capacitatea, dar nici intenția, cred, de a coagula o mișcare naționalistă din partea acestor, teoretic, centre de influență naționaliste, precum PAN, PRM, Capsali & tendința tradițional-creștină.

Nu ei sunt de vină, care au fost organizați anterior, care aveau experiența unor confruntări electorale cu propriile structuri în funcție, Pleșoianu, de unul singur, e vinovat.

Singura acuză, prostească, pentru că nu existau șanse reale ca Pleșoianu să cîștige alegerile sau chiar să ajungă în turul doi, privește nedeclararea ruperii de PSD. De ce prostească? Pentru că Pleșoianu ar fi trebuit doar să ia cît mai multe voturi, voturi care ar fi venit în principal din zona electoratului favorabil PSD sau neutru. Electoratul neutru are șanse mai mici, fiind dependent practic doar de informația mediot-internetică, să afle de Pleșoianu. Cel pesedist, mai ales cu un sprijin discret, pe ici, pe colo, dinspre nemulțumiții lor, putea fi influențat în direcția Pleșoianu. Chiar și posibila demisie (sau chiar demitere) cît mai aproape de campania propriu-zisă putea atrage un plus de atenție și interes. Ca să nu amintesc de posibilele dezavantaje ale asocierii lui, în imaginea publică, cu oricare dintre partidulețe, în sensul perceperii lui ca încă un minor care se află și el în treabă.

Mai mult, toți criticii de acum nu au făcut nimic pentru ei, independent de existența candidaturii Pleșoianu. Ce așteptau, dacă tot sunt atît de pricepuți ? De ce nu s-au unit ei și, după aia, să aleagă un candidat comun, Pleșoianu sau altul ? Ce voiau, să-i medieze Pleșoianu ? Absurd.

Nu înțeleg nimic din victoriile electorale de tip Trump sau Brexit. Prima condiție e să ai o idee, o temă, un mesaj simplu și clar în jurul căruia sau către care să graviteze oameni de păreri altfel diverse. Cu sau fără expunere mediatică, condiția respectivă e obligatorie pentru a sparge tiparele și a înclina balanța, în ciuda clasicelor aparate de partid și a puterii statului profund. Nu poți aștepta să se coacă condițiile, e inutil, dacă nu pari a fi capabil să le identifici.

Or fi triști și frustrați că nu a strîns suficiente semnături ? Aveau speranțe și așteptări năruite acum? Să fim serioși, exact reacția de tipul ăsta, cîrcotașă, dovedește contrariul. Le convine situația. Se complac în nimicnicie.

Habar n-am ce va face Pleșoianu, nu-l știu ca persoană și sînt convins că are destule păcate. Doar că a fost aproape, strict pe barba lui, de un salt către spargerea cercului permanentei constrîngeri la insignifianță ce decurge din inexistența de fapt a partidulețelor.

Ce ticălos sau ce fraier, dacă era mai culant îl împingeam noi. Penibili !

De ce nu e Bannon interesat de România ?

Poate că e, nu sînt intim nici cu el, nici cu… nimeni. Așa mi se pare, că nu e interesat.

Sau poate că e, dar n-are cu cine. În general, nu pare să-și piardă timpul cu partide mici, care nu pot viza locul întîi într-o competiție, chiar fără majoritate.

De ce nu s-a uitat la PSD ? De S. Și de mînăreala diplomației globaliste din departamentul de stat.

Nu m-ar mira ca ai lui Trump să creadă ceva din prostiile lui Klemm, în decoratele lui Butcher, în „corupții” „penali”, ș.a.m.d. Pe de altă parte, să nu fi văzut cîrdășia cu Soroș ? Sau cine l-a născut pe Werner ? Nu prea cred.

Deci antipatia față de S contează mult. Prea mult. Ah, posibil și ortodoxia. Iar naționalismul economic e bun, e propovăduit, dar dacă clientul vrea, se pune în patru labe, de ce nu ?

Pe de altă parte, România este destul de importantă în orice strategie americană din următorii ani. Și atunci ?

Atunci aștept să se întîmple ceva, curînd. Tot se frămîntă din greu la noul aluat politic.

Dacă Trump se realege, nu-l ajunge glonțul sau nu se reinventează, ca Dăncila peste noapte, dacă se depompeizează, în următorul mandat trebuie să pună tulumba în vizuina globalistă din Europa. Sau piere, cu SUA cu tot. Da, știu, seamănă cu Dragnea, face prea puțin. Dar face. Și le zice la fel de dur, nu s-a înmuiat, nu a întors-o în discurs. Nu e un geniu, dar pare mai abil politic decît alții dinaintea lui. Iar Bannon există, lucrează, nu doar se face. Bănuiesc că îl vom vedea prin România și nu doar invitat pentru vreo prelegere.

Hălăduiesc cu gîndul, m-aș deprima prea tare doar cu trista foșgăială din politica românească actuală.

La turul gol

Mi-adusei atunci aminte
Că-auzisem înainte,
De o noapte între toate
Urgisită, când, pe coate,
Guri spurcate suflă vânt
Să dărâme din pământ…
Când pe-un sloi, rupând din pită,
Baba Dochia-învălită
Cu opt sărici stă covrig,
Stă de-nghite şi sughite,
Şi se vaicără de frig.
– Hei, e noaptea ceea poate!

Tot ce se poate.

Nu mă interesează cine nu-l va înfrînge pe sas. Nimic nu e imposibil, pînă și aproape generalizata certitudine că wernerul va fi înscăunat încă o dată nu e un semn de normalitate la căpuț. Dacă sasul ticălos va cădea, se va întîmpla în ciuda a ceva, nu din cauza puterii de persuasiune electorală a altcuiva. Așa că nu-mi pierd neuroni cu calcule de oportunitate pentru turul doi. Mai știi, poate nici nu va fi un tur doi.

Fără Dăncilă în turul doi, fără nimic la orizont care să preia partea de electorat naționalist din PSD va fi mai rău. Pe termen scurt, poate n-ar strica. Doar că nu există vreo garanție că termenul scurt nu se va lungi. Îmi mențin părerea că se dorește o mare înfrîngere a PSD, prin Dăncilă. Tradusă, prin consecințele efectului psihologic, în nereușita candidatei PSD de a ajunge în turul doi. O bătaie la curul gol, decisivă pentru războiul cel lung în care alegerile din toamnă spre iarnă sunt doar o etapă. De unde și titlul.

Micii candidați sunt cinci. 3 ciudați și 2 normali. Cei doi normali iau din voturile PSD. Ciudata cu nume imposibil la fel, puțin, probabil, dar cu A3 în spate poate fi deajuns. Ciudații Paleologu și Cataramă nu iau de la PSD, îi împing, prin stranietatea lor, înapoi în turmă pe werneriști. Pe gloziști (global socialiștii lui Barna, prescurtat gloziști, prin asemănare cu naziștii – național socialiștii din anii ’30) nu-i clintește nimeni din „misiunea” lor.

Diaconu și Ivan pot atrage ceva electorat cu scaun la cap dinspre PSD în condițiile, deja realizate, în care PSD și-a dezamăgit crunt alegătorii, iar candidatura Dăncilei se dovedește nu numai o alegere proastă, ba chiar una care pare să fie doar începutul unei competiții în trădarea interesului național. O competiție cu ea însăși, parte din cursa supunerii, cursa celor trei potăi, toate cu limba scoasă în urma efortului de a prinde iepurele mecanic. Se va compromite suplimentar și va pierde tot mai multe voturi. Voturi pe care sunt gata să le culeagă Diaconu și Ivan, fără mari riscuri ca vreunul dintre ei să prindă turul doi.

Foarte bine, aș zice, și zic. Nu cred că aș face altfel, dacă m-aș pune în locul unui votant PSD. Cei mai scîrbiți vor sta acasă, desigur, mai ales că s-a avut grijă să nu existe varianta Pleșoianu, adică singurul care ar fi putut colecta aproape integral nemulțumirea votanților PSD care nu sunt dispuși la compromisuri. Ponta-Diaconu și Ivan-tot-fost-PSD sunt doar surogate. Cu Pleșoianu prezent situația Dăncilei ar fi fost poate chiar mai proastă, dar acum nu mai contează.

Contează însă ce se va întîmpla cu PSD, dacă Dăncila nu prinde turul doi. Cum scriam, nu va fi bine. Miza ocupării fotoliului prezidențial e reală, importantă, fără discuție. Totuși nu e decît o verigă. Spulberarea electoratului naționalist a fost întotdeauna scopul principal. De data asta scopul pare a fi aproape de a se realiza.

N-am luat în calcul STS. La turul unu depind multe de organizarea PSD. Pe Dragnea l-au trădat, prin non-combat. Înțeleg baronii că acum e și soarta lor în joc ? Are Dăncila misiunea de a distruge PSD, împreună cu bundes (îmi place, e un cuvînt… acoperitor) infiltrații sau a fost îmbrobodită cum că va continua să aibă partid semnificativ și firman ?

15 ani la împins bolovanul

Da, nu doar Badea încearcă să oprească mori de vînt de 15 ani, cu emisiunea lui. Am și eu 15 ani de galere în spate.

Nu pretind că am fi comparabili, nici ca efort depus, nici ca exprimare, nici ca putere de previziune, nici ca stil. Badea e deasupra. Doar că eu sînt voluntar, fără salariu, pe barba și timpul meu.

Nu pot să spun că mi-a pus cineva pistolul în piept, că mă trezeam dimineața chiaun pentru că trebuia să-mi scriu articolul sau să dau replica, nu, puteam să nu fac nimic, să-mi văd de ale mele, relaxat. Ceea ce și făceam, de multe ori. Dar de mult mai multe ori, chiar trăgeam ca disperatul, singur, doar cu mintea și informațiile mele, cer timp și astea pentru a fi adunate, sedimentate, înțelese.

Blogul ăsta are peste 11 ani. Nu e rău. Putea fi mai bun. Am greșit, de destule ori. Le-am și nimerit. M-am înhămat la previziuni și am luat-o peste ochi, cum știam că se va întîmpla, inevitabil. Am luat-o peste ochi și de la așteptările fără așteptare în oameni. În care nu prea cred, dar cred. Ca boul consecvent. Un animal admirabil, cu atît mai simpatic mie cu cît îl disprețuiesc snobii masoni.

Înainte de blog am rînit vreo alți 4 în principal în 3 locuri, 3 forumuri. Întotdeauna pentru nenorocita asta de Românie, naționalist asumată, iar eu naționalist declarat. De cînd cu blogul, iutubizarea și ușurința de a comenta internetic pe oriunde, rînesc din greu cu rahatul agenților ruși, unguri, globaliști. Pentru Basarabia, contra deformărilor istoriei românilor, contra ueismului. Simpatizînd cu un Vadim Tudor, pe care trebuie să-l amintesc, acum cînd nu mai este și se simte absența lui. Și ca să-i oftic pe ofticoși și speriați. Nu m-am băgat în niciun grup, tot ce am crezut, scris, făcut a fost din convingerea mea, din expunerea mea la cîtă informație publică s-a putut, la manipulare, tot publică. Fără cîrdășii, am fost aprope un etalon de subiect de studiu sociologic. Am perceput realitatea, în special politică și economică, cum m-am priceput. Nu cred că am influențat direct, cred însă că am încurcat pe unii care trebuiau și trebuie încurcați și de asta sînt mîndru. Și le voi fute muma-n cur pînă la capăt.

Ce-mi veni?

Îmi veni că le trebuie o palmă peste ochi și o găleată de apă înghețată peste chelie la moftangii ăștia relativ tineri și care se dau, cred și poate chiar sunt naționaliști, dar care se cacă-n talente pe ei crezînd că au timp în față. N-aveți, treziți-vă, puneți osul, sînteți pe front, în batalionul disciplinar. Nu vă mai dați în bărci, decît poate ca să faceți mușchi. Adunați-vă cu riscurile de rigoare. Lăsați naibii trecutul, fără să uitați sau să nu înțelegeți istoria, dar ca istorie, nu ca înjurătură de mamă pe care bunicul a aruncat-o bunicului și nu poți tu trece peste ofensă acum.

Vă înfulecă securiștii? Convertiți-i voi pe ei! Nu aveți cum să nu vă frecați de ei la un moment dat, de asta există, e rolul lor, nu le puteți reproșa meseria. Așa că faceți politică la vedere, spuneți verde ce credeți și ce vreți să faceți, lămuriți-vă vouă cum stau lucrurile și nu are cine să vă pună piedică după aia. Iar dacă meritați un glonț, hei, onoare patriei!

Mișcați-vă cururile la treabă! Dacă nu vă puteți strînge 10 mai răsăriți, care oricît v-ați ciondăni, ați avut grijă să identificați suficiente în comun ca să mergeți împreună, atunci faceți ciocul public mic. La bătaie, pe față, deschis, merg unii cu mentalitate și camaraderie de rugbyști, nu melancolici refulați.

Nu știe nimeni cum va funcționa cenzura, tehnicile se schimbă constant, trebuie doar să fiți siguri că veți fi permanent cenzurați. Asta e, adaptați-vă din mers. Dacă întoarceți o problemă pe toate fețele, găsiți soluția pînă la urmă. Dacă ieșiți din lenea de cafenea fără Capșa.

La galere, mama voastră de puștani !
Vorbim peste 15 ani.

 

Între țuchini și podgoreni

Sînt din nou în cafturi cu Țuchi. Deocamdată n-a cedat la amenințarea cu datul în judecată – chestie pe care chiar aș fi dispus să o pun în practică în anumite condiții. Nu cred că mai revin cu un nou cont, dacă Țuchi se învîrtoșează, m-am plictisit să țin minte adrese de e-mail sau să-mi fac altele noi. Pentru un căcat.

Așa că ne întoarcem la aerul rarefiat al înălțimilor de blog. Imediat lucrurile încep să se așeze în ordinea importanței.

De exemplu, cine se alege (werner) pentru noi în deal la Cotroceni nu e chiar atît de important (werner).

Mai important ar fi să nu cădem în capcana veșnic numitului Isărescu. Ales pentru a fi pus a n-a oară la șefia celei mai periculoase instituției antiromânești (werner), devenită așa nu în mică măsură prin acțiunea acestui terminator trilăturalnic. Capcană numită trecerea la sclavia (werner) euro prin distrugerea ultimului element de suveranitate, acum blocat (werner) în funcționalitate, dar prezent, anume existența propriei monede naționale.

Pentru amuzament și ținere de minte, masonului Tăriceanu, oarecum nu la închisoare (werner) (un plus pentru el, oricare-ar fi el), catindat de președinte neajuns (werner), de la șefia senatului ousted (werner), chiar cu prejudice, dacă se cocoață sclero-masonul Mele în locul lui, la ce i-a folosit ?

Pot posta texte scurte și aici, Țuchiță. Am și italice la dispoziție, pot dialoga cînd vreau cu tine (nu da din cap, ai călușul pus pentru că arăți mai prezentabil așa, n’așa?).

Decăderea

(Un titlu în doi peri. Unul privește tentația superficială pe care o oferă ticăloasa invenție a fețelor cărți… de scormonire a identității, acest strip tease mental la care ne dedăm – plural complice – degeaba. Celălalt…
Acolo mă produc ca Papuașul, Levi Papuașul, cpm <- nu întreba)

„What’s on your mind, Levi?” insistă Țuchi să mă întrebe. În limba lui, că așa m-am setat, partener strategic, chestii, socoteli și sună mai puțin tîmpit sau fals ca tradaptările în română.

În mintea mea e liniște. Nu mai sper nimic și nu din blegeală de căldură mare, mon cher nene Iancule.

Bănuiesc, chiar și fără fir direct la STS & co, că se va vota masiv pentru agentul neamț-globalist-deveselu-i-un-loc trist, pentru multimilionarul fascist-dacă-n-ar-fi-troțkist, pentru Viorica-nici-o-zi-nu-i-ca-duminica (știu e miercuri, dar nici vara nu-i ca iarna; duminica rimează cu viorica în romănă, cu ă din ăăă).

Se va vota cu încredere, cu înverșunare și mai ales cu ură pentru celălalt.

Electoratul este vinovat. Punct. Structurile prea bine organizate doar ajustează la bălăriile pe care le-au sădit în timp, în întregul funcțional al societății, și care acum s-au dezvoltat deplin.

Prostul bătrîn nu are nicio scuză dacă votează cu agentul neamț. A trăit degeaba, n-a priceput nimic, nu-i pasă și e mîndru de asta.

Prostul tînăr nu are nicio scuză dacă votează cu desțăratul conectat. Are profunzime de phone (smart în context nu merge), flexibilitate de app și atention span de Li-Ion la vreo 50%. Adică e prost rău și fără speranțe. Taman cînd, din lene, își injectează speranțe mai mult decît false în adunătura de venetici soroșiști. Dar, hey, ciuma roșie!

Prostul tous azimuts (vive la France, aia cu jiletcă galbenă!), tut la singular, n-are nicio scuză cu tuta-i tiză, par Toutatis !

Revin la ura pentru celălalt. Nu, nu despre ura legitimă împotriva lui werner, zbârnă sau veorica vorbesc. Despre ura împotriva votanților celorlalți, transfer emoțional dorit și realizat. Pe baza căruia s-a instaurat dictatura. Docila strînge șurubul prin agenta bitchall (copyright riddick) și pregătește dispariția în neant a singurului partid care mai avea ceva electorat cu dragoste de țară. Sasul lent continuă patronajul otrăvit al securizării țării pentru a fi împachetată cuminte la străin. Ciudatul cu ochelari tunează motorul trotinetei pentru fascizarea (în numele globalismului și al lui Troțki) woke a societății românești.

N-ai nicio scuză, votantutule! Cum nu ai nici pentru nepăsarea sinucigașă prin care nu poți să-ți rupi timp de la tîmpeniile televizate sau internetizate pentru a păzi procesul de vot de bandiții cu sau fără epoleți.

Nu ai scuză și nu meriți înțelegere, dacă te bucură să-i produci rău celuilalt alegînd conștient un ticălos care mustește a ură și care nu și-a ascuns nicio clipă dorința de a persecuta o mare parte a oamenilor (din care vei face și tu parte pînă la urmă, fraiere !).

Nu meriți circumstanțe atenuante, dacă nu vezi că nu poți încuraja sine die prostia, servilismul, vorba agramat și, cu osebire, teleghidat goală sub coafura retro scîrț.

Nu meriți să ai alt viitor decît cel de slugă la corporație, superficialule încrezut care iubești violența cea mai brutală, fizică și nu numai… cînd nu cade pe/în spinarea/creierul ta/tău, fără să pari capabil să înțelegi cum ambele se leagă și te dau pe tine legat, losere !

Liniște, cum ziceam. N-au ce să-mi facă. Sînt, rămîn și devin tot mai liber în mintea și sufletul meu. Inclusiv liber de a mă interesa cu pasiune pentru soarta defunctei mele națiuni (nu, Papua înflorește, focusează-te, Țuchi, mânca-mi-ai ! <- idem ca la prima paranteză),

Marea eroare de a gîndi mic

Au sesizat-o tinerii, pe atunci, intelectuali români interbelici.

O asociem, adesea, cu o presupusă caracteristică națională – cumințenia.

Se face apel, deliberat sau inconștient, la dimensiunile mici, presupus omenești. Vezi exemplificatorul apel anticreștin al spațiilor mici. Exemplificator pentru că ilustrează eroarea fundamentală, din străfund, probabil una care nu se întîmplă doar ca un rezultat al acțiunii interesate a altora.

Smerenia, modestia, decența, moderația sunt virtuți. De comportament individual, de apreciat în relațiile dintre oameni, de emulat cînd… exact, cînd sau de ce sau de la cine ?

Oamenii, cei mai mulți, nu caută sfințenia. Nu o caută pentru ei, o pot identifica însă și o pot aprecia. Poate nici nu le este destinată celor mai mulți. Exemplul sfințeniei contează însă. Mult. Are cineva impresia că sfinții gîndesc în mic ? Vrei și încerci să intri în contact cu dumnezeirea, renunți la balastul poverilor lumești, mai ales al celor imateriale, păcatul acolo se întrupează, și poți suspecta pe cel ce încearcă de limitare ?

Confundăm excesul cu nemărginirea. Condamnăm, din gură măcar, excesul și aruncăm la gunoi șansa lărgirii extraordinare a orizontului.

Dimensiunea omenească, în general în felul cum arată societatea, de la case, biserici, curți, ceremonial, la politică, la reprezentarea dezideratelor și scopurilor în politică are importanță pentru utilitatea ei. Excesul risipește resurse. Excesul nu se subordonează unui scop. Dacă îți propui un scop complex, dacă știi că drumul nu e ușor și nici nu poți ajunge imediat la destinație, alocarea de resurse importante nu mai e risipă, e o investiție.

La propriu, investițiile economice importante, strategice, cu bătaie lungă par de multe ori excesive raportate la cheltuielile cotidiene. Cînd a fost să încercăm cîte ceva, ni s-a spus că nu există resurse, iar dacă există, sunt ale altora, ni se face o favoare și trebuie să fim recunoscători, slujindu-i.

Treptat ne-am redimensionat spre mic. Aproape părem incapabili, ca societate, de reprezentări suficient de generoase și de îndrăznețe. Și ajutați am ajuns să credem că nu putem avea inițiativă sau întîietate în ceva care să nu fi fost gîndit, stucturat, conceptualizat în altă parte.

Altfel spus, indiferent dacă a existat o intenție sau nu de la început, s-a sesizat că putem fi supuși cu succes dresajului. Condiționării. Sigur, sigur câinele de circ nu visează la galaxii.

Nu mă refer aici la condiția umană, negreșit interesează, ar fi o eroare din aceeași familie să ignori subiectul, am ales totuși o subcategorie, cea a comunității naționale. Încă naționale.

Paul Everac ne considera, alături de alte nații, învinși fără drept de apel. Argumentarea solidă pe care o aducea în Reacționarul nu prea lasă loc de cîrteală. Dar, un mare dar, Everac propunea un stil care să sublimeze înfrîngerea în plan material, politic, economic în altceva, într-o bucurie de a savura viața în care chiar defecte naționale să poată căpăta virtuți existențiale. Cum presupunea, practic nu concepea altfel, că existăm ca națiune, că ne ducem încă crucea, că disoluția nu e iminentă. Avea o viziune. Gîndea în mare, spre viitor, integra multe mărunturi într-un rezultat global esențial de… altfel, topite într-o sinteză a supraviețuirii naționale. Același Everac care a văzut printre primii agresiunea atipică la care am fost supuși după faimoasa revoluție.

Acum gîndim îngrozitor de mic. Atît de mic încît nu numai că am devenit noi mici, ranchiunoși, isterici, dar am devenit și extrem de fragili. Mai grav, ce ține azi loc de viziune nu ar fi rezistat, altădată, nici pe post de propagandă pentru grădiniță. Iar cînd, cu scremere de oligofreni, se avansează o temă, întotdeauna e viziunea altora, disonantă, artificială, stricătoare.

Nu miră, dar nici reacție nu trezește, submediocritatea politicienilor, judecătorilor, așa-ziselor figuri publice. Oameni foarte mici necesari pentru a nu perturba gînditul în mic. Mic de la nesemnificativ. Nu poate exista grijă pentru detaliu cînd gîndești mic, detaliul e doar o rafinare a întregului pentru a-l reprezenta cît mai coerent. Coerență care dispare la nivelul întregii societăți. Nu se va mai lega nimic, nu se mai leagă nimic. Există o inerție a persistenței normalului, dar se va risipi. Nu mai gîndim mare, nu mai ne integrăm într-o viziune peste egoismul cel mai sterp, autodistructiv, nu mai propunem nimic, nimic, adică micul cel mai mic. Excesul pentru mărunt e doar o altă formă de risipă, o hemoragie fatală.

Turma se compune din oameni mici. Individualitatea nu permite aglutinarea în turmă. Devenind tot mai mic pierzi individualitatea, există un prag sub care nu mai interesezi, devii resursă, cel mult. Ca să nu-ți pierzi individualitatea, din cînd în cînd și mai des, ar fi bine să gîndești dincolo de vîrful pantofului, sfîrșitul lunii sau programul tv. Fără spaime mărunte, lăsate rutinei numită viață cotidiană, a cărei glorificare tot mai abjectă ține astăzi loc de existență.

Națiunea moare. Acoperită cu paraziții ce generează diversiunea măruntului, a gînditului la și atenției pentru mărunțișuri, pînă la atrofierea facultății însăși. Am ajuns aproape incapabili să punem cap la cap elementele necesare pentru a forma un tablou complet, o reprezentare corectă. Obosim repede. Gînditul repetitiv, în rafale scurte de fleacuri, cu limbajul sărăcit, cu un copy/paste mental hiperdezvoltat care ne împiedică să fim originali, ne sufocă.

Pe zi ce trece ne cufundăm într-o zeamă similară prostelii evoluționiste a supei primordiale. Scăparea dintr-o stare atît de amorfă printr-o mutație întîmplătoare are cam aceeași probabilitate de reușită, una de nespus. Adică untold, ca să ne conectăm la o ofrandă extrem de risipitoare adusă nimicului acaparator din zilele noastre.

 

Merg cu Pleșoianu

Simplu și fără inutile încercări de a anticipa deznodăminte politice, atitudini și conjuncturi viitoare care ar trebui să-mi ocupe mintea cu o vînare de vînt epuizantă și demobilizatoare.

Merg cu Liviu Pleșoianu pentru funcția de președinte al unei republici care se definește constituțional ca suverană și independentă fără a fi astfel, inclusiv din cauza președinților anteriori, supuși plecați intereselor externe. Toți președinții anteriori și cu cel prezent. Cu speranța că președintele Pleșoianu va apăra constituția începînd exact cu articolul 1. Înțelegînd și asumîndu-mi riscurile ce decurg din încercarea de a fi liber într-o țară liberă. Nu mai am timp, nervi și dispoziție pentru bizantinisme rîncede prin care se alege praful de toate, inevitabil, fie și cu încetinitorul.

Merg cu Pleșoianu pentru cele pe care le-a spus și pe care apoi le-a respectat și pus în practică cînd a fost nevoie să sprijine vorba cu fapta.

Nu fac calcule politice de oportunitate și nu mă împovărez cu spaime induse sau cu o exagerare autoindusă a neîncrederii, firești pînă la un punct, în politicieni.

Cred că ar fi o alegere potrivită exact pentru că discursul său are fibră prezidențială, face apel la principii și comportamente simple, autentice, de bun simț. Nu am nicio îndoială că știe atribuțiile și limitele corespunzătoare lor ce revin funcției pentru care candidează. Încredere care se transformă în certitudine absolută de îndată ce sacrific 3 minute pentru a-i asculta pe un Johannis sau o Dăncilă. Dacă avem un președinte în funcție precum respectivul și o candidată la președinție a celui mai important partid politic așa cum o vedem, pariul pe Liviu Pleșoianu este categoric cîștigat din start. By default, cum ar spune partenerul nostru strategic.

Merg cu Pleșoianu pentru că am încredere că nu va face înțelegeri secrete și nici nu va ascunde sau permite altora să ascundă negocieri și acorduri vitale pentru securitatea și prosperitatea națiunii române.

Nu mă iluzionez că aș alege un om perfect. Sper, cu ceva mai mult optimism decît credeam că ar fi posibil, să pot vota și alege un om normal, rezonabil și motivat de patriotismul necesar funcției. Nu mă duc să aleg un vechil al Uniunii Europene sau un guvernator pentru liniștea SUA, vreau să aleg un român pentru a fi președintele românilor, apărător al interesului național. Interes definit prin legi, moșteniri istorice și prin evaluări ușor de făcut, indiferent de domeniul de interes, fie că vorbim de demografie, de educație, despre finanțe sau apărare.

Stăpînii străini fac eforturi continue să convingă pe cît mai mulți că e bine cu capul plecat, că nu avem de ales, că tot ce e rău ni se datorează și orice formă de progres li se datorează, motiv pentru care trebuie mereu să fim pedepsiți și taxați, ca să învățăm mai repede să fim civilizați ca ei. Chestie care, în mod ciudat, nu se întîmplă niciodată, cu toate că lecțiile sunt tot mai dure și taxele de școlarizare tot mai mari. Manipulare și înșelăciune pe care președintele Pleșoianu nu le va mai accepta.

Am această încredere și am de gînd să o pun în practică votîndu-l. Liviu Pleșoianu este candidatul meu. Simplu, cum scriam la început. Las frămîntările sondorilor de opinie, analiștilor îngrijorați și microfoanelor cu purtător.

Se joacă între ei

Niciun cuvînt despre candidatura lui Liviu Pleșoianu la prezidențiale. A3-ul globalist (minus M. Badea) vorbește despre oricine altcineva, numai despre Pleșoianu nu. Cum ar veni, canalul intereselor românești. Aiurea.

Omerta va funcționa, desigur. Vin peste STS-ul și alte organizații specializate și rezolvă tot ce va trece prin filtrul mass-media și al rețelelor de „socializare”.

Violatorii unei nații care impun cetățenilor normali să-și scoată certificate de… non-violatori (ce scrîntire oribilă a limbii române!), slugile care dau copiii români cadou străinilor din metropole prin mecanismul abject botezat justiție, gunoaiele care au cedat toată avuția națională prădătorilor străini vor să se joace între ei de-a alegerile. Și se vor juca, fără îndoială, mai rău și mai grotesc ca oricînd.

Pînă cînd ? Nu știu, m-am înșelat și alte dăți, nici în țări unde conștiința națională e mult mai prezentă nimic nu merge fără lupte crîncene, cu deznodămînt încă incert. Chiar și așa, în logica istoriei și a firii, ceasul socotelilor se apropie. Prostia, incultura, arivismul de doi bani, pe care le observ cum se întind ca o pată neagră, îmi întăresc convingerea asupra inevitabilității exploziei devastatoare. Instinctul de supraviețuire se va coordona, în momentul critic, cu inteligența politică a celor puțini ce își vor păstra capacitatea de înțelegere și analiză. Sistemul va claca și se va sparge. Există o ciclicitate renovatoare, poate programată în specie, și fiecare ciclu electoral din ce în ce mai scîrbos nu face decît să ne apropie de clipa resetării. Șmecherii din sistem au impresia că au descoperit metode care le asigură veșnica prezervare. Ha.

 

Dezgust sfidător

Mă pregăteam să schițez cîteva idei, să fie, acolo, în speranța că PSD s-ar putea orienta spre o direcție semnificativ mai apropiată de tendința suveranistă în creștere galopantă pe continent și în lume.

Aiurea ! PSD depune armele, se căptușește cu lozinci și figuri europeiste, se ploconește în fața căcatului aruncat de werner și îmbrățișează total prioritățile false, anti-românești ale securiștilor globaliști.

Evident acum, totul a fost și este o înscenare.

PSD face jocul celor mai revanșarde și ticăloase forțe anti-naționale, la comanda și de frica străinătății.

Timidele încercări de emancipare declarate, mai mult, și inițiate, mult mai puțin, de Dragnea au făcut să turbeze bestiile sanguinare ale banchero-corporatismului de ocupație. Haitele haștag de stradă, nu chiar numeroase, dar extrem de agresive, mass-media ticăloasă, controlată zdrobitor de străini, terorismul „judiciar”, sprijinit ostentativ pe presiunea „civică” de onguri finanțate din afară, i-au dovedit.

Totuși, nu este admisibilă lașitatea extremă și nici aranjamentele subterane. Infiltrați, infestați, desigur, dar prea multă mizerie umană, lipsă de caracter și disponibilitate la trădare.

Îmi exprim totalul dezgust.

Dar, tot evident, cu sau fără PSD, cu toată voma soroșită care se revarsă peste noi, nu se termină nimic aici. Pesedeul vrea să dispară, ok, mai bine să dispară cît mai curînd decît să mimeze apărarea intereselor românești.

Liviu Pleșoianu, preia tot ce poți, adună oamenii cinstiți și organizațiile conduse de cei ce-și iubesc țara și hai să începem o construcție solidă pentru români !

 

Colecția 2019 –

Începem cu o încălzire ușoară, terapeutică.

Dacă aveați vreo grijă, deși după încălzirea ușoară n-ar fi cazul…

Vor fi 2 ueparlamentari aleși pentru protecția animalelor. Unul neamț. Unul din Olanda. Ăsta din Olanda mai la obiect, sec, pe lista – Partidul pentru animale. Nu știm dacă se referă la Verhofștad și Iuncăr, bănuim că nu, greu să mai protejeze cineva ceva la ăia. Unu la mână. Nu ne putem permite să jignim animalele cu vreo comparație deplasată. Doi la mână.

Mai departe. În Croația apar, atenție, 1 loc luat de Scutul Uman (Bouclier humain) și 1 loc pentru Coalition d’Amsterdam (am dat-o direct pă franceză ca să nu bag distorsiuni). !? !? !?
Hai, ăla cu Amsterdamul sugerează voie bună, mai tragi un fum, mai o dănțuire la nudul gol după ce-ai golit pipa, dar Scutul Uman!? Ce știe scutul uman și nu știm noi? Cine ne amenință sau măcar pe bieții din Croația de se gîndiră cum că n-ar fi rău să trimită un scut uman la Straxelles? Mister.

Și mai departe, pe graniță chiar. Credeați că ați scăpat de ruși? Nțțț. Uniunea rusă din Letonia 1 bucată. Udemereul lor, bre. Bine, al nostru are 2. Unguri, nu ruși, vreau să zic în caz că s-a zăpăcit vreun cititor simpatizant al Coaliției Amsterdam (ți-ai naibii cu orașul vostru de bicicliști duși!).

Sau. Partidul muncitoresc socialist luxemburghez – 1 loc (12% din voturi). Nu v-așteptați, corect? Da. Mișună de muncitori, mai ales socialiști, pe acolo. Rosa Luxemburg, acum m-am prins. Eu rîdeam de sciaticul Iuncăr și, cînd colo, uite ce rădăcini sănătoase se pot identifica în micul mare ducat! Timărmans poate conta pe un vot tovărășesc de acolo. Ca între amici.

Mai sunt unii, 3 bucăți, cu un nume ciudat, din Slovacia: Direction – Social Democratie (sursa e Le Monde, de aia pun denumirea franceză). Ăștia au șanse să se coalizeze cu Coaliția Amsterdam, par nedumeriți, ar vrea spre social democrație, și-au dat singuri direcția, dar te întrebi, poate doar unul știe sigur drumul sau ce vrea cu adevărat și îi mobilizează pe ceilalți doi, poate mahmuri, poate foști useriști dați afară din vreo corporație restructurată. Încercați să vizualizați mental o ședință a trioului… mda, nici eu.

Lista Unității din Danemarca pare cea mai solidă. 1 bucată ueparlamentar. Aliați mai mult decît naturali cu muncitorii socialiști din Luxemburg. Unul și unu. În total doi.

Nici cu cehii nu mi-e rușine. Ceva nu pare foarte stabil la mansardă în privința denumirilor. Pe primul loc partidul DA 2011. Neclar. Au uitat să actualizeze sau au o nostalgie pentru 2011 sau e atît de uimitor fenomenul de a spune DA încît au consemnat pentru posteritate anul în care s-a întîmplat evenimentul. Mai avem și partidul piraților, cam fumată chestia (nici o aluzie la Coaliția Amsterdam; o pomenesc cam des, nu?). Dar mai avem o chestie intitulată TOP 09 (libéraux-conservateurs) & STAN (Maires et indépendents). Ei? Lipsește pompa de la bicicletă. 3 bucăți. Și ne plîngem de dulapurile noastre!

Am lăsat la urmă, dar nu cel din urmă, pour la bonne bouche. Din Portugalia ne va reprezenta, pe toți, 1 ueparlamentar fusion, ales cu lista Persoane, Animale, Natură. Se bîțîie capul a stare de bine pe muzică lounge. Cum ar fi…

Take Five

Let’s expertize

Revin puțin la un episod ciudat, interviul schizoid luat Alinei Mungiu de Răzvan Dumitrescu, de la A3. De fapt, nici nu interesează faptul că vorbeau în paralel, fiecare ținînd-o pe a lui, Dumitrescu încercînd să dreagă greșeala de a se fi încurcat într-o asemenea tovărășie, Mungiu profitînd de situație pentru a învenina atmosfera cu foarte puțin timp înainte de uealegeri.

Una dintre cele mai periculoase agenturi antiromânești e această stupid intitulată Societate Academică Română, denumire pompoasă perfect ilustrativă însă pentru egoul membrilor adunăturii respective.

Simpla reproducere a listei membrilor fondatori ne scutește de prea multe comentarii:

– Mihai Şora
– Aurora Liiceanu
– Ioan Popa
– Sorin Vieru
– Alina Mungiu – Pippidi
– Stelian Tănase
– Andrei Pippidi
– Ana Maria Sandi
– Elena Siupiur
– Daniel Barbu
– Zoe Petre
– Stere Gulea
– Rudolf Graf
– Gabriel Liiceanu
– Carmen Bendovschi
– Andrei Cornea
– Sorin Ioniţă
– Neagu Djuvara
– Horia Roman Patapievici
– Andrei Pleşu

Sigur, nu toți au secretat constant ură prin toți porii ca un A. Cornea, H. R. Patapievici, N. Djuvara sau S. Ioniță, cîțiva au mai lăsat-o naibii, au venit alții în loc, dar toți care s-au perindat pe acolo, cel puțin cînd făceau parte activă, au atacat cu ferocitate tot ce ține de funcționarea normală a statului național. Unii nu mai fac parte, au primit alte însărcinări, au puit alte oficine, banii se pot trasa de unde vin – put a securisme străineze.

Unde vreau să ajung? Trebuie să fii lovit în cap să o popularizezi pe șefa organizației exact la televiziunea care se declară teoretic mai românească, mai preocupată de bunul mers al societății, de restabilirea echilibrului în justiție. Păi, exact experți care lucrează pentru ăștia au produs nenorocirea de legi „anticorupție”, de exemplu.

Și exemplificăm :

Laura Ștefan (https://expertforum.ro/en/laura-stefan/)
Between 2005 and 2007 she was director within the Ministry of Justice and was responsible for anti-corruption policies. She elaborated and supported the adoption of the anti-corruption legislation, elaborate programs for civic awareness and worked to reform the Public prosecutors’ office.

Tanti medaliată ca femeie eroică (a anului) de Butcher, țiitorul de loc al Ambasadorului, alături de și în lotul Kovesi.

Care lucrează pentru Sorin Ioniță (https://expertforum.ro/en/sorin-ionita/), membru fondator SAR, la Expert Forum, alt moft cu denumire pompoasă.

Președinte expert care n-ar fi putut fi așa de expert fără intrările de la coada CV-ului:
Central European University (CEU);
PhD in Political Science, Fulbright fellow at Georgetown University, Washington DC
– recte universitatea lui Soroș din Budapesta și certificatul de validare că e gigea pentru băieții cu vederi globale dedicați pe problemă.

Expert Forum care e plătit de ăștia:
https://expertforum.ro/en/expert-forum/donors/

SAR nu e doar un tentacul al caracatiței ongiste care ucide țara asta de 30 de ani, ci unul dintre centrii nervoși principali.

Ceva e foarte putred în PSD, infestarea s-a răspîndit, altfel nu se explică sinucigașa finanțare și popularizare a unor persoane și organizații care nu-și doresc, nici nu se ascund, nimic mai puțin decît eliminarea completă a pesediștilor. Așa vor pesediștii să convingă, cu Mungiu adusă la rampă într-un moment critic? Sau li s-a arătat pisica de undeva și, tembeli, s-au simțit obligați să-și legitimeze proprii călăi?

Cred că merită luate un pic la mână datele despre ongurile astea de experți și analiști de „neocolit”, începînd cu finanțarea, cu prezentarea detaliată a CV-urilor pline de universitatea lui Soroș de la Budapesta și de cursuri cu burse de la notorii „fundații” ale serviciilor secrete străine, ș.a.m.d.

Un pic de lumină în vizuină. Degeaba stau cu taraba deschisă pe net dacă nu se uită nimeni ce otrăvuri expun. Poate că au nevoie de un pic de popularizare „mai altfel”, ca în reclama la Savana.

(Ai lui Trump știu pe ce se duc banii și se simt bine în listă alături de Soroș ? Dacă tot se asanează mlaștina aia odată.)

O schiță în așteptarea momentului

(dar nu de Caragiale)

Slugile de la The Guardian au impresia că denunță, că au descoperit ele ceva. Poate rolul adjectivului. De fapt, confirmă.

Se coace de o „internațională” naționalistă. Bineînțeles, Duterte e aruncat la plesneală, n-are niciun rol în eforturile lui Steve Bannon care, în Europa, țintesc coagularea forțelor anti-UE din interiorul criminalei organizații.

Informația cheie pe care o oferă, mîrîind, Guardianul se referă la acordul lui Nigel Farage de a încerca o apropiere de Marine Le Pen, cu care a avut fricțiuni în trecut.

Nu trebuie să faci prea multe evaluări ca să observi rapid care sunt forțele cele mai importante pe care (și fără de care nu) se poate constitui nucleul viitoarei mișcări, cu M.

Le repet. Partidul lui Farage, al lui Le Pen, al lui Salvini și al lui Orban.

Dacă bleganii de la PSD nu se trezesc cu grăbire, vor pierde, pentru România, avantajul strategic pe care țara, nu ei, îl are, deocamdată, înaintea Ungariei.

Trei din cele patru partide sunt de dreapta, dar se autodeclară astfel din ce în ce mai nuanțat.

Al patrulea, BrExit Party-ul lui Farage va înlocui, probabil, pe conservatori, tot spre dreapta, dar forța lui de acum s-a construit pe o bază mult mai largă.

Fostul Front Național, tot așa, are sprijin puternic de la muncitori și trece peste cota lui clasică prin voturi venite dinspre toate orientările și categoriile sociale, profesionale și nu numai.

În Ungaria, succesul masiv al lui Orban nu vine, evident, numai dinspre cei cu vederi de dreapta.

Salvini apelează și el la suficiente elemente populiste și colaborează cu un partid tot populist, dar de stînga.

În Polonia, altă țară posibil candidat la Mișcare, avem tot un partid de dreapta, dar cu specific național polonez, nu pepeistic (adică globalist).

Categorisirea după criteriul depășit stînga-dreapta nu mai operează la fel, dacă mai operează în vreun fel. Naționalismul economic, cum l-a botezat, cam fad, Bannon lasă loc la multe combinații, dacă ai flexibilitate mintală.

Populismul pe care năimiții din presa sistemului îl scuipă ca pe un cuvînt de ocară a devenit variabila de lucru, termenul de tranziție care reflectă procesul de reconfigurare conceptuală. Evident, nivelul de complexitate al acestui concept îl depășește nițel pe cel al lui „muie pesede”.

Toate partidele respective sunt sau au șanse să fie partide de guvernămînt. Ceea ce PSD este deja. Viktor Orban și partidul său contează în bună măsură și pentru forța electorală, practic fără rival în Ungaria, dar și pentru coerența liderilor și a mesajului. Chestie străină PSD.

Dacă Marea Britanie, Franța și Italia vor fi conduse ferm de partide anti-UE importanța României va scădea, dar, pînă atunci, putem juca un rol mult mai important decît îndrăznesc mulți să spere, cu condiția unei reorientări, să-i zicem deocamdată ideologice, deși termenul e cumva impropriu.

Nu-mi fac iluzii cu PSDul actual, mă rog, cu cei ce decid acolo, dar tot pe o parte importantă a electoratului și activiștilor săi se va baza viitorul partid naționalist. Ar fi bine ca procesul de translație să înceapă pe mâna unor politicieni inteligenți și cît mai urgent. Am bănuiala că alde Bannon ar putea asigura o suficientă „ecranare” față de amestecul securismului globalist, dacă ar vedea că au cu cine.

https://www.theguardian.com/politics/2019/may/22/nigel-farage-discussed-fronting-far-right-group-led-by-steve-bannon

Winter is coming… my ass !

Nici nu era indicat, la atît de puțină vreme de cînd încălzirea globală s-a transformat în climate change, să cădem în extrema cealaltă. Mai așteptăm un sezon, două.

Fulgi erau, recunosc, nimic spectaculos totuși. Negurile s-au risipit. Știți. A început de ieri să cadă… dacă n-ar fi dat rasol, scenariștii se puteau inspira din poeziile noastre pentru o atmosferă de calm, cum și-au dorit.

Să recapitulăm.

Jon rămas Snow a tăiat-o în nord. Chiar dincolo de fostul mare zid. Probabil s-a săturat de burlăcia impusă iar, după ce s-a mai întors și din morți. Și-a luat golanii ăia vînjoși și sălbatici cu el și a plecat. Parol, nu era în patrulare, și-a luat nordu’n cap. Îl înțeleg.

Arya a tăiat-o spre vest, pe mare. Pe post de Cristofor Columb al doilea. De ce nu ? Doar au ofticat-o și pe ea cînd au pus-o să bîntuie degeaba capitala în flăcări după Cercei, ca să rămînă cu buza umflată în final, scenariștii preferînd bolovanii turnului prăbușit aseptic peste cei doi incestuoși.

Dragonul a tăiat-o într-o direcție necunoscută, cu blonda devenită turbată la minut, dar și decedată, în gheară. După ce ne-a lăsat cu o mostră de performanță tehnică prin care, dacă știm diagrama fier-carbon din oțelul săbiilor fostului tron putem calcula temperatura de curgere a materialului. Nu mi-e clar ce lălăia cînd s-au luptat cu zombii sau de ce nu și-a reglat jetul la aceeași temperatură. Poate nu l-a lăsat blonda, deja ofticată pe lume, viață și blegul de Jon.

Castrații au tăiat-o, în grup ordonat și bărci, spre nu-știu-ce insulă (mea culpa, nu-s atît de fan ca să știu pe unde se află și ce se găsește acolo).

Sictiritul Bran o taie relaxat din ședința de consiliu, probabil spre dedulciri.

Sansa o taie cu regat cu tot, după cum prevestea mutrișoara lacomă încă din primul sezon, da, da, am ghicit-o de arivistă.

Grăsuțul Tarly rămîne înduioșător de nerdic și rotund, după ce ne-a făcut să rîdem pe toți, lorzi și telespectatori, cu propunerea pentru alegeri la care să-și decidă soarta întreg poporul westerotic. Unde ne trezim ?

Lady/(chiar Ser după ce-a făcut-o Jamie cavaler) Briana din Tarth la fel de constant inadecvată, simpatică în felul și înverșunarea ei desuetă, primește o poziție în consiliu, din aia mai pentru fraieri muncitori. Mi se pare corect.

Doar piticul, săracul, o ia în mână, pardon, rămîne mâna regelui celor, doar, 6 regate, înconjurat de dubioșii din consiliul de 5 (și la ei doi remaniați nu au fost confirmați încă pe post).

Corectă și numirea asasinului, mercenar, escroc, hoț, spadasin, curvar, uns cu toate alifiile, ca maistăr al monedei. Omul, vizibil competent, propune ca prioritate zero reconstruirea bordelurilor. De unde se poate spera că Șezutul Regelui (traducerea mea pentru King’s Landing) se va reface rapid și că prosperitatea va reveni cu grăbire.

Business as usual, rămîne cum am vorbit. O concluzie perfect liniștitoare.

Nu mi-e clar dacă datoria către FMIul din Bravos va fi anulată. Nu prea cred. D’aia șmechera cea mică a tăiat-o spre vest, poate dă peste niște fraieri cu rezerve de aur, argint și ce s-o mai găsi. Starkă, Starkă, Lannisterii au sfîrșit-o prost, dar ceva spre foarte mult aur la teșcherea nu strică. Democrația a lăsat-o piticului să se spele pe cap cu ea.

Zgîndăreli înainte de lovitura de stat anunțată

Zo, Johannis ar pune de-o lovitură de stat începînd cu 27 mai. Again, nochmall, encore une fois, etc.

Chestia, zic eu, poate fi privită în contextul mai larg al revoluției ce se va petrece la alegerile pentru așa-zisul parlament ueist.

Ieri, la Fox News, Steve Bannon, ideologul și coordonatorul resurecției naționalist-suveranist-populiste, perfect îndreptățită și onorabilă (numai în mintea plină cu muci a propagandiștilor ostili termenii respectivi ar reprezenta cuvinte de ocară), întărea mesajul de raliere al forțelor anti-globaliste.

Stîlpii de rezistență vor să fie partidul lui Le Pen în Franța, al lui Salvini în Italia, Ungaria (probabil Orban rade tot acolo) și, evident, BrExit Party-ul lui Farage, dacă tot se încăpățînează soroșeii să țină Anglia în UE. Logic, se bazează pe forțe care au dovedit că pot rezista atacurilor și care nu sunt motivate doar de o componentă, cum ar fi atitudinea anti migrație masivă. Există și alte forțe importante, în Polonia, Olanda, Austria, se conturează și în Germania, în Grecia, în Cehia mai subtil, Spania s-a trezit și ea. Dar partidele de acolo fie sunt mai vulnerabile, fie păstrează nostalgii, să le zic așa, care le fac mai puțin dezirabile în plan ideologic.

Nici globaliștii nu stau cu mâinile în sân. Campaniile securiste de ponegrire și intimidare s-au accentuat. Inclusiv kurziada de primăvară, copiată după cazul Papadopoulos, membru al staff-ului campaniei lui Trump, lucrat de MI6 și alte agenții anglo-saxone, subcontractate de CIA lui Obama înainte de alegerile din SUA din 2016. Aceeași schemă penibilă, insistența pe conexiunea cu Rusia lui Putin, care ar fi în toate, după cum ne asigură cu insistență propaganda globalistă a ratudorilor. „Dragnia” e și el cu rușii, după cum știm din urlăturile haștagiilor.

Nasol atunci. Dacă toți sunt cu rușii și mai au și binecuvîntarea, prin Bannon, „agentului rus” Trump, tot mai solid instalat la pîrghiile SUA, te întrebi ce mai speră ueiștii. Speră și lucrează. Nu vor accepta niciodată pierderea controlului, cu atît mai puțin cu cît majoritatea sunt niște nulități cu tendințe totalitare, obișnuiți cu privilegii și trăind în confort bine asigurat.

Johannis, o marionetă proastă și rea, joacă după cum e tras de sfori. Inclusiv de securiștii… mă rog, noștri – dpv strict geografic, că nu mai au legătură cu țara decît pentru pradă. Mai există și din ceilalți, cu mintea la cap, dar nu-i văd în poziții cheie deocamdată. Sigur însă filiera globalistă din CIA sau nemțime nu doarme. (O paranteză necesară. În justiție infiltrarea e atît de masivă încît nici nu îmi imaginez cum se poate schimba ceva fără o resetare completă. Nu știu cîtă răbdare și dacă e suficient tutun pentru a aștepta o primenire peste vreun deceniu, două.)

Agentul neamț a amenințat că a doua zi după caricatura de referendum va acționa. Nu mă aventurez cu speculațiile, individul e oricum suficient de bou ca să dea cu mucii în fasole, dar ar fi mai bine să primească un fîs de participare la referendum. Chestie complicată, avînd în vedere porcăria cuplării cu alegerile ueiste care lasă loc de mînării, alegeri ueiste pentru care o parte din electorat se arată interesată, dar nu înțelege miza – confruntarea dintre naționalism și globalism – ci le proiectează doar ca un episod din confruntarea domestică a războiului civil de partide cu care am fost blestemați.

În acord telepatic

Practic în aceeași zi, sincron carevasăzică.

Scriam la vk:

Avînd în vedere direcția tot mai ostilă statelor naționale spre care se îndreaptă infecția numită UE, participarea la alegerile pentru așa-zisul parlament ueist și legitimarea astfel a organizației criminale e o prostie pură.
Nu știu ce-mi venise să votez, noroc cu limbricul de Kurz că m-am trezit.
Boicot total din partea mea.

Iar de partea lui, riddick:

M-am decis. Boicotez total. Mă gândeam, „hai acum cu…, poate că abia dup-aia se arată” dar prea multe eschive, faux pas şi simulări ca să mai pot crede. Măcar să am mai apoi dezamăgirea că n-am contribuit şi eu, „că uite că era bine„. Nu nenică, vreau fapte, nu-mi faci tu cu ochiu’ şi io gata, pun botu’.

Rămîne așa.

 

Ce mai așteptați, ce mai sperați ?

RoExit, acum !

UE nu este decît un conclav de mafioți ideologizați, o organizație de pradă, unde minciuna domnește și bunul plac dictează fără perdea.

Partidele politice din România care susțin rămânerea României în UE trădează în mod ostentativ interesul național, se fac complice la acțiunile repetate ale acestei organizații de administrare colonială sub o mască propagandistică tot mai transparentă, acțiuni de distrugere a economiei, a finanțelor, a sistemului de drept, de încălcare a drepturilor inalienabile pe care cetățenii români le dețin în propriul stat, de subminare a statului național român.

Ieșirea din UE și luarea de măsuri restrictiv punitive împotriva indivizilor Timmermans, Weber, Verhofstadt, Junker, Soroș nu pot fi amînate la nesfîrșit de către actuala clasă politică. Consecințele sunt și vor continua să fie foarte grave, atît pentru existența și bunăstarea statului român, cît și pentru libertatea individuală a cetățenilor săi, expuși abuzurilor discreționare ale unei organizații criminale.

Rușine PSD-ului pentru că menține legături cu așa-zisul grup socialist.

Valabil și pentru celelalte partide, cu o mențiune suplimentară pentru PNL sau USR, partide cu suficienți indivizi al căror comportament le apropie de situația în care ar putea să fie interzise pentru promovarea de acțiuni ostile statului național român.

Numai un răuvoitor se face că nu vede rețeaua organizată mafiot ale cărei tentacule au penetrat statele membre ale UE, așa-zisul parlament ueist și structurile birocratice ale organizației totalitare. Asaltul se dă pe toate planurile, promovarea cenzurii se face în paralel cu transformarea procuraturilor în instrumente de terorizare ale cetățeanului, totul în complicitate cu numitul stat paralel sau subteran care oferă „expertiza” necesară succesului.

Amăgiți-vă cît mai puteți, trezirea va fi de o duritate extremă. Tăceți acum și mirați-vă mai încolo că nu puteți distruge călușul de oțel. Complăceți-vă în lene intelectuală și pasivitate proastă, luați-vă după fentele ieftine, dar să nu credeți că va veni cineva, din senin, să vă scape din chinurile la care veți fi supuși, mâine.

Viena mon amour

Fîl, fîl.

Zo, năimiții lui Merkel, campioana migrației forțate, iubitoarea de multiculturalitate pînă la os, se cred husarii înaripați polonezi care, de tembeli ce erau, au dat buzna în procesul precoce de globalizare al Europei, zăpăcind bulucele turcești ce se pregăteau, științific, să aducă Viena la valorile ueuropene.

Confuzie și bulibășeală totală la sărmanul LOrban. Polonezii de azi își dau palme, pe bună dreptate, și se întreabă de ce naiba nu i-au lăsat pe turci să ocupe Viena. Ar fi scutit Europa de multe belele venite din partea habsburgo-teutonilor, inclusiv vreo 2-3 dispariții ale Poloniei lor. Se prefigurează încă una, la grămadă cu dispariția tuturor celorlalți.

Cu toate acestea… NU ! LOrban se făcu cal și încălecă mărimea sa Werner Puliken Sofrecțki Întîiul, înșfăcînd din mersu-i legănat, de coadă, buzduganul nud, rareș de păr, dar mai rareș de minte, livrat de grupul comic-securist (sau autist !? recepția e proastă ca bijulia) de la Cluuj și se porni să salveze UIoropa de ipocrizia pesedistă, fals naționalistă, Dragnea nu fi tristă.

– Romăniieee, mă auzi !?
– Nu, șefu, s-trăiț, șefu, doar eu, s-trăiț, ăilalț-ie la pauză, se rîde pe ei la televizor, că se dă nu-ș-ce comedie, se-neacă unu mare și prost cu micofonu-n gură.
– A, tu erai, nambăr oan, nu te-am recunoscut… nici măcar eu…

Clăbuci de ură și nebunie gîrlă la adunarea depresivilor, cum a botezat-o prompt Ciuvică, amuzat perplex.

Șarja de cavalerie a husarilor cu aripi beți s-a pornit, dacă nu știați. Leșii tot leși. Sau o fi leșurile !? (proastă recepția asta, proastă de tot !)

Macrosteala

Un tupeu infernal pe jigodiile globaliste !

Cel mai impopular președinte francez, inomabila știucă travestită în macrou, după luni de zile de proteste împotriva lui, perfect justificate, care au vizat de la început și participarea supusă, dizolvarea Franței în suprastatul ueist, vine acum să „reformeze UE”.

Dacă găsesc pe cineva dispus să se murdărească cu o analiză în detaliu voi reveni, deocamdată mi-e prea silă să o fac de unul singur.

Un singur aspect de menționat în mod special, maintenant. Macron vrea ca „Europa” să se apere de amestecul străin. Pour de bon ! Să mori tu !? Perfect de acord, j’approve éperdument.

Începem cu amestecul francez și cu cel german, ok? Ce culot de haimana politică mercenară. Întîi își vinde țara la nemți și bruxeloți, o lasă fără apărare financiar și comercial, ba oferă pînă și armata franceză pe post de enforcer pentru madam Merkel, iar acum vrea să luptăm împotriva amestecului străin.

Din nou, foarte bine. Ia să închidem toate agenturile franțuzești, de la institutul cultural la, erefiiurile și ongurile de baltă. Ia să nu ne mai încrăcim instituțional, să nu mai ne „sfătuim” și „consiliem” atîta. Ia să recitim mai cu atenție pagini din biografia lui Julien, de exemplu. Să mai studiem un pic și participările, contractele, licitațiile, „investițiile”, taxele (ne)plătite de diferitele bănci și firme franțuzești, nemțești, olandeze, austriece, etc.

Bă, țara mea nu e curva ta, merde de ticălos nenorocit ! Știu că ți-e frică, stăpînilor tăi și mai și. Știu că dinții tăi de răpitoare ar vrea să se înfigă în adversarii politici, că ți-ar plăcea să interzici Frontul Național (rebotezat acum) pe motiv de bani de la ruși, supă globalistă răsuflată pe care vrei să o reîncălzești la grămadă cu celelate resturi propagandistice din care ți-ai făcut plan de „reformă” a UE. Ia mai vas te faire foutre și du-te dracului de stîrpitură !

Dragnea, fricos căcăcios, retrage acordul românesc pentru porcăria aia cu procurărimea ueistă. Dă un prim semnal că sunteți autentici, că înțelegeți pericolul dispariției noastre ca stat. Fac ceva pe președinția ueistă și oricît credeți voi că lumea va dormi la nesfîrșit, mai învățați din istorie cum se scrie pe ea însăși. Nu e nevoie de confirmările statisticilor de la poliție ale vreunui Rus pentru a se pune de o revoluție, nu va fi un nou referendum de care să vă bateți joc. Nu credeți ? Stați cu ochii pe Franța, nu mai durează mult, și veți vedea.

Vreți reformă ? Las’ că o să aveți. Prin desființarea UE. Mai reformă de atît…

Macron, la sens-tu qui se glisse dans ton cul… Oho-ho-ho, et comment !