img_0685

„They don’t know what’s coming !”

„Actually, they do and are not happy. BrExit plus !” – Trump despre alegerile de marți.

Vom vedea. Brexit+ sună bine.

România 100%

Pentru străini. Acum e doar pe la 70%.

Dacă nu v-ați prins ce e cu 100 ăla al lui Cioroș.

Îl ajută Clotilda (care a lăsat Guadelupa-i natală pentru România, vă dați seama!) și Cosetta (doar o biată Chichirău, nu Chiriță) deputata noastră de Ieși. Pour la bonne bouche, cum ar veni. Corporatiste vesele ( <- oximoron), din popor.

O tîmpenie ridicolă și ce anume dezvăluie

Peneliștii se rățoiesc, din cînd în cînd, împotriva PSD-ului pentru că acesta a votat (ca linie de partid, nu toți parlamentarii) instalarea guvernului Cioloș.

Explicația votului din urmă cu un an e simplă și se poate regăsi, începînd cu 2004, cel puțin, în diversele cedări pentru binele nației, întodeauna la clipitul din ochi al ambasadei/lor.

Problema e că, astăzi, în pragul campaniei electorale, nu PSD-ul îl propune pe Cioloș, nu PSD-ul și-l asumă (ăsta e cuvîntul la modă printre elitiști, folosit, adesea, greșit – uită dativul) ci PNL-ul. Atît. Simplu. Dacă PSD-ul a contribuit la instalarea răului (alături de PNL), acum PNL-ul singur persistă. Perseverare diabolicum, nu ?

Nu m-ar interesa prea mult, în campanie te agăți de tot felul de tehnici, lozinci, marote. Asta e însă mult prea stupidă. Cum îmi pare la fel de proastă și indicația de a se bloca, de parcă au încasat o săgeată cu curara, cînd trebuie să zică ceva despre kovesiadă. Cineva le freacă ridichea și le impune o disciplină nefirească. E clar că li s-a promis puterea, totuși, oricît de siguri ar fi pe forța și influența celor pe care îi au în spate, oricît de mult s-ar baza pe eficiența psyop-ului și abilitatea serviciilor de a-l duce la bun sfîrșit, electoral vorbind, cu toată tembelizarea simplificatoare la care s-au redus campaniile, tovarășii peneliști pierd teren. Vizibil. Ciudat.

Cît despre ipocrizie… mă uit chiar acum la muribundul Teo, Teo Stolojan, bine merci, aflat în plină putere ricanatoare, la 12 ani după ce îi plîngea Băsescu pe umăr, tot în prag de alegeri. Atunci era cu change de ultimă clipă, cînd au văzut că nu ține treaba cu proto-Cioloșul cu fălci încleștate. Acum se pare că nu mai contează, cu toate că Cioloșul e pe sfert de charismatic față de Teo, care e cam la fel de charismatic ca baza hăului.

Se pare, de fapt, că nu mai contăm deloc, ce să se mai obosească cu un scenariu cît de cît, cu o investiție electorală măcar plauzibilă de a genera o victorie la urne ! Păpușarii nu-și mai bat capul. Poate îl vom bate noi. Cu ceva contondent și grammatically correct, de exemplu.

A 3-a persoană

După cum merg lucrurile, poate că ar merita să ne interesăm de Timothy Kaine (sună similar cu Kane din Cetățeanul Kane). Nu ar fi deloc imposibil ca respectivul să devină președintele SUA, în cazul alegerii Clintonessei și a probabilei ei demisii ulterioare – pusă în fața unei presiuni în creștere dinspre opinia publică și/sau justiție (poate fi pardonată de Obama pentru toate, e adevărat, dar asta ar face să explodeze furia și așa abia reținută din societatea americană). Plus că nu pare prea sănătoasă, fizic vreau să zic.

Existential threat

Comentariile sînt perfect inutile. Mesajul e clar și adevărat pînă la ce mai mică nuanță. Indiferent cine l-ar rosti.

„A true existential threat” pentru establishment, establișment care reprezintă o amenințare existențială pentru întreaga omenire.

„This is a crossroads in the history of our civilization.”

„This is a struggle for the survival of our nation and this will be our last chance to save it. This election will determine whether we are free nation or whether we have only the illusion of democracy but are in fact controlled by a small handful of global special interest rigging the system – and our system is rigged. This is reality. You know it, they know it, I know it and pretty much the whole world knows it.”

Ce va fi, vom mai vedea. Și eu îmi vreau înapoi țara mea.

Cior

Gruparea PeNaLoș vrea. Adevărul evident e că nu poate. Deloc. Nimic. Fără cadrele pedeliste sînt mort de proști. Imaginația lor de campanie și puterea lor de convingere se află cam pe aici:


…ruleta 3 metri…

Se pune aici și adunătura de rîrîiți și accente total neromânești Clothilde & Cosette. Niște martiri.

Fabuloasă apariția cupolei USR, de azi. Salvatorii anticomuniști întîrziați (nu retardați, acolo e alt plan) s-au proptit în fața camerei strînși grămadă precum, altădată, salvatorii din FSN.

Ciudată dilema în care m-au împins penaloșii. Dacă votez cu PRM și nu trece pragul electoral, se redistribuie votul meu în proporție de cît-o-fi la sută către hahalerele astea. Cum pot să risc ? Sau. Trebuie să risc ? Dacă nu votez, mă simt frustrat, niciodată nu am dorit mai tare să li se dea o palmă peste bot (politică, desigur) unora, cum îmi doresc să o primească adunăturile astea două de agenți proști ca noaptea, dar răi cît cuprinde.

PeNeLeul vechi o merită cu vîrf și îndesat, iar fudulia găunoasă prezentă de atîta vreme, inclusiv printre cei inteligenți de acolo, se răzbună, în sfîrșit. Au ajuns să fie călăriți și reduși la un zvîcnet nesemnificativ, robotic, nord corean, de o pereche de strigoi ciudați, îi numesc aici pe Johannis & Gorghiu. Ciudații de la Uniunea lui Soros nu se pun, nu apar în marja de eroare a aparatului de detectat nimicuri. Că vor lua peste 5% nici nu e un paradox, dimpotrivă, se reflectă involuția lumii spre idiocrație.

E cazul să-mi ascut paloșul.

Unirea românilor nu e bună, Babelul globalist este

În vreme ce evreii Schulz și Freeland, pardon, germanul și semi-ucraineanca, adică ueuropeanul și canadianca, reprezentanții noștri, deh, par inevitabil optimiști în privința acordului antinațional, normal, dintre UE și Canada, guvernul lui Soros de la București bate unioniști.

Îi bate din pură ură antiromânească, fără niciun alt motiv, cu jandarmi pregătiți ca pentru desant ISIS. Ură antinațională dublată de neașteptata rezistență la totalitarismul poponarial pe care unsurosul (a nu se confunda cu alifie… să se confunde, în definitiv, tot aia) președinte psyop și premierul pucist Cioloș, adică un protestant neamț, căsătorit cu o greco-catolică și un desțărat căsătorit cu o franțuzoaică (detalii nesemnificative, n’așa, pînă cînd, deodată, contează!) nu le anticipau.

Cum nu anticipau sclipirea de demnitate românească și umană nici americianii, cu ambasadorii lor de rahat, cu tot.

Poate că românii ortodocși cască, în sfîrșit, ochii. Poate.

Ne apropiem din nou (again) de acel moment al anului, ciclului, în care e nevoie să ne (americani, români) reamintim de învățătura lui George Carlin: I don’t vote !

Premiile lite, rare, Go’ncur->Nobăl 2016 spre 2017 (cu suspendare)

Secțiunea totală

Bob Dylan însuși (sau chiar el) pentru It ăin’t mi, beib. Ceea ce mi se pare corect. Cu prefața Cărtărăscului. Ceea ce mi se pare și mai corect.

Secțiunea nonficșion cu o țîră de sSiFi

Amintiri din viitor – sau – Cum voi ști cînd și pe cine am denunțat – (auto)biografii la minut, de luat (de acasă, după ora 6 dimineața, că sîntem civili…zați)
autorii adevărați rămîn necunoscuți

Secțiunea umor negru

Așteptîndu-l pe Ciolot – de preferat la masă, la bodegă, tot nu vine niciodată… nu, ăla e la Becket… aici e cu… tot nu pleacă niciodată.
autor desemnat: KWJ

Sancțiunea intertextualistă

Orizonturi movalii – de Harduța – Cartea pentru toți. O carte care, pur și simplu, nu te lasă în pace. Cum ar veni… pace, pa !

Secțiunea autobiografică

Confesiunile unui asasin economic – 2 – (și următoarele) – varianta românească
autori și trăducători: un colectiv de miniștri, prim miniștri (including Boc), președinți și alte slugi

Secțiunea scenariu de film prost

Cosette & Clothilde pentru și în trravestiul (lb)gay Piurree – reeditare, readaptare și reîncălzire de ultimă generație. Scenariu (sau cam așa ceva) 3D, bon pourrr l’Orient. În rol secundar Nicușorr, băiat din poporr, de la Bucurrești. Conține o incontinență de rrîurri, dacă nu ați obserrvat.

Secțiunea conferințe, simpozioane, congrese pe la colțuri, o bere mică, alba/neagra sau orice pretext e bun ca să-și încaseze Tony onorariul

autor: Ghiță Ponta. Titlul nu contează.

Secțiunea roman (cu r mic)

Alegerea s’oftică’i (nu că ar sta în firea lor să fie ofticoși)
autor: Alina Bușoi-Orban-MaMu-Predoiu

Secțiunea în carne vie

vine acuși – pentru o bună pregătire/frăgezire se recomandă Closer to madness din concertul de mai jos (aprox. min. 28)

ehafioak_by_cavazzolagUvErnul cioloș

Trump a intrat în finală (Judd, îl botezasem Jack), Davis nu. O’Sullivan trece mai departe, cu nerăbdarea lui cu tot, și joacă semifinala cu Robertson. Să vedem dacă rezistă fără să i se pună pata. Tot Trump rămîne favoritul meu.

Complet deraiați 2

Americanii au înnebunit. De la oră la oră, aproape, escaladează conflictul cu Rusia.

Ceva s-a defectat fundamental pe undeva, ceva i-a făcut să turbeze și nu cred că e vorba doar despre posibilitatea ca hoardele plătite de ei să fie nevoite să abandoneze Alepul sau să moară acolo.

Nu cred că e un spectacol pus la cale în cîrdășie cu rușii, prea ar fi dement jocul cu focul, prea ar fi grotesc.

Sîntem realmente foarte aproape de un conflict militar deschis care ar opune direct forțe militare americane și rusești, fie și, întîi, prin rachete de croazieră și rachete antirachetă.

Altfel, lume, lume pe facebook, cu prostii, prune, johaniși, cioloși, coldruțe, plagiatu, clotilde & cosette, o litră de F-16 vechi de 35 de ani, iarna vine și nu știe de încălzirea globală a tuturor tembelilor cu cheiță-n spate și model moral în creierul gol, iarmaroc… săracu’ Caragiale, tragic personaj. Ca noi, de altfel.

Trump cîștigă, așa zic eu. Duminică, în fața lui Davis. Trump, Jack Trump. La circul Globus, în finala la snooker.

În circul celălalt… măcar să-l mai apucăm.

Nebuni, complet nebuni…

Caldă, de la cuptor :

Russia’s Defense Ministry has cautioned the US-led coalition of carrying out airstrikes on Syrian army positions, adding that Syria has numerous S-300 and S-400 air defense systems up and running.

Gata, direct de la militari, fără niciun voal, la concret – atacați, tragem cu rachetele. S-400 se află sub control rus. Cu alte cuvinte, Siria = Rusia, iar guvernul lui Assad poate conta pe răspunsul rusesc, are liber să riposteze și va fi ajutat.
––

Nu e bine. Ministrul de externe francez în direct, de la Moscova. Teoretic ăia mai moderații, dar mesajul francezului sună a ultimatum, elegant formulat, în măsura în care evită să-i atace direct pe ruși, dar e poziția occidentală la literă. Practic, vor ca rușii să cedeze, nu există o dorință de compromis, chiar dacă, bănuiesc, delegația franceză la ONU lucrează relativ onest la redactarea unei rezoluții comune a consiliului de securitate. Poate că mesajul public e doar pentru urechi americane și partea manipulată a publicului, dar nu prea cred. Francezii și nemții nu par să se fi ridicat din poziția patru labe. Nici nu e de mirare.

Calendele apocalipsei

Niciodată, niciodată, pînă cînd se întîmplă.

Calendele grecești s-ar putea să fi venit. Caz în care am intrat în cea mai periculoasă lună a istoriei.

Grecii sînt americani, noii troieni ar fi rușii, calul troian nu prea mai contează sau nu mai e vizibil, s-a multiplicat în sutele de cozi de topor ale unei specii profund neumane.

Cu o lună îninte de alegerile imperiale am pășit pe un teren minat, fiecare zi poate aduce confruntare militară deschisă între ruși și americani în Siria. Situația se tensionează de la zi la zi, literalmente, iar izbucnirile nulandiștilor, scurgerile deliberate (vezi Kerry ca șoim al războiului, aparent un cu totul alt Kerry față de cel ce încerca un acord cu rușii, aparent – ceva nu mă convinge), isteria antirusă a vicilor, agitația aflată la limita trădării a ministrului american al războiului (pardon, apărării) nu prevestesc nimic bun.

Este posibil ca totul să depindă de ponderea generalilor americani întregi la cap. Pînă acum, în mai multe rînduri, s-au dovedit oameni raționali. Să nu-i subestimăm însă pe cei vînduți total complexului sau pe îndoctrinați – trebuie să fie și dintre aceștia, viermele lucrează de mult timp.

Văd că și Merkela s-a trezit ieșind din cadă, precum altădată, cînd era hipsteră redegistă, ieșea din spuma mării ca o… Afrodita (sau hermafrodita, nu e clar) !? Să fie sancționați rușii pentru că nu se dau peste cap la comanda americană ! – vrea tanti Merkel. Cum scriam mai sus, calul troian devenit puzderie de cai mai mici. Sau iepe. Da’ alegerile pe acăsică tot așa triumfal le pierzi, madam ?

Obama ? Nu știu, poate că da, poate că nu, poate că se va trezi cu telefon la 3 noaptea, „alo, domnu’ președinte, sînt io, Ași Cartăr, vezi că noi am început bombardamentele în Siria”, ca să-l parafrazez pe un comentator politic american.

O lună grea, extrem de periculoasă, în pline vremuri diavolești.

Kovesi e DNA, DNA e procuratura, procuratura e justiția, justiția e România, România sîntem noi.

Aoleo, reiese că toți sîntem Kovesi !?

Am rătăcit ambasada, nu-i nimic, ambasada e peste tot, global, carevasăzică.

Apropos, chiar așa sărăcuți sînt americianii, nu au înlocuitor pentru Kovesi, că asta pare dusă ? Din funcție, adică. Sau trebuie doar pedepsit și umilit mujicul român, la nesfîrșit, pentru că ei e zei ?

Complet deraiați

Americanii sînt bolnavi la cap. Americanii… mă rog, maimuțoii lor politici, care se cred stăpînii universului.

Nu se vor opri pînă nu vor arunca planeta în aer, după ce au devastat deja un număr de țări și umilesc și jupoaie multe altele. Nebunia imperială e totală.

Cît despre cele două tabere care se confruntă, cică, pentru a pune pe unul din cei doi ahtiați de fațadă cu curul pe tronul imperial… nu știu care variantă e mai rea. Probabil tot clintonistas, sigur mai bine organizați, dar de puțin. Am certitudinea că va fi astupată rapid orice breșă din sistem, dacă alde Trump se întîmplă să fie o variantă ceva mai puțin controlată, scăpată cumva în față din greșeală. Nu le dau nicio șansă americanilor americani să scape din burta balenei. Nu așa, în orice caz.

Oricum, ipocrizia și aroganța pe care o emană candidații, discursul belicos și profund mincinos, siguranța mimată, de fapt o mască peste o mare de spaime a celor care știu, în adîncul ființei, că suma de rahaturi (bullshit pre limba lor) pe care au adunat-o în mod necesar, pentru îmbrobodirea prostimii, pentru a împăca contradicții imposibil de conciliat și pentru a nu supăra pe adevărații stăpîni – în veci nu s-ar clinti de la preceptele majore ale liniei anticreștine și antiumane în care a înțepenit America de multe decenii – îți fac realmente greață.

Omenirea mai are grozav de tras din cauza ăstora. Probabil nu pentru multă vreme, după cum merg lucrurile. O paște somnul de veci.

Absolut scîrboase cele vreo 30 de minute cît m-am uitat la cei doi secunzi. Nu mai pierd timpul altă dată. Fie ce-o fi, americanii vor plăti prostia și nesimțirea care îi paralizează în fața cancerului intern ce le-a cuprins, și lor, societatea. Iar noi, cu asemenea bolnavi  pe grumaz nu putem spera niciodată la ceva bun.

Absolut deconcertant pentru mine cum javrele politice din România par mai suportabile după ce-i vezi pe falșii ăștia. Noroc că-mi trece repede.

Vizuina lui Johannis

Pardon, viziunea. Un fel de traducere imperfectă, din germană, a vedeniilor lui Merkel.

Da, vorbim despre beneficiarul loviturii de stat de tip hibrid/psyop. Acum și-a tras comisie prezidențială care îmi va face, mie, proiect de țară.

Desigur, va exista un consens. Cînd pomenea Iliescu despre consens era prăpăd, spume, revoluție, ambasada, minerii, etc. Acum e bine. Consens fără mine, desigur, doar pentru mine, mă-nțelegi.

Pentru că s-a decis, pentru vecie, că vrem în UE și NATO. Eu nu vreau. În proporție de 100% vreau ieșirea din UE. Din NATO doar în proporție de 90%, însă cu fiecare zi, da, da, zi care ne apropie de al 3-lea război mondial, cifra crește cu un punct procentual (învăț, cuminte, limbajul cultiform al vremurilor).

În schimb, am voie să fiu integrat zdravăn de tot în UE sau doar integrat și, la prima vedere/strigare, aș avea voie să nu adopt euro.

Explicația pentru ultima chestie sună cam așa. Leul, prin dependența excesivă a României de UE, suferă aceleași lovituri ca euro, iar prin transferarea sistemului bancar în mîinile străinilor a devenit dublu captiv, vulnerabil și la acțiunea subversivă pe care o pot efectua băncile private străine în piața interbancară. Merkela nu vrea să se lege la cap cu încă o țară pentru care ar trebui, totuși, să scuipe bani, dacă îi adoptă ei moneda toxică, speculînd faptul că, orice ar fi, leul nu are libertatea de mișcare necesară pentru a se putea apăra singur.

Bineînțeles, nu vreau trecera la euro, doar nu-s bolnav la cap, dar asigurarea pe care o poate da o monedă națională, o relativă siguranță în fața crahurilor financiare sau posibilitatea unei relativ rapide ieșiri dintr-o criză catastrofală, e posibilă doar în situația ieșirii din UE, altfel constrîngerile antinaționale ne dau legați pe mîna Brucselului și Francfurtului (scriu cum vreau, tocmai pentru că știu cum trebuie).

Așa că ne întoarcem la punctul unu, ăla pe veci adoptat, coșmarul colectiv al disoluției în UE. Go to jail, do not pass go, ca la monopoly. Sînt liber, în viziunea lui Johannis pentru țara mea, să port lanțul de gît sau de picior.

Poate că n-am greșit în titlu, poate că, totuși, avem de a face cu o vizuină în care s-a adăpostit, nepoftită, nedorită, o jivină din alt… biotop. Se poate cu fum.
––

Uitam. După declarația de azi, Johannis trebuie suspendat, individul afirmînd, fără nuanțe, că interzice, pentru că așa vrea mușchii lui, unui cetățean român, aflat în toate drepturile sale politice – repet, cu altă formulare, cetățean care nu fost decăzut din drepturi – posibilul acces în funcția de prim ministru.

Ponta se înșeală, ca de obicei. Nu contează dacă Johannisul revine asupra enormității, deja a comis o greșeală impardonabilă. Nu mai are ce căuta în funcția de președinte deoarece reprezintă o clară amenințare la adresa constituției. Dacă lui Băsescu i-a mers, cred că a venit vremea să fie oprită proliferarea de mici vechili despotici.

Deținutul politic Gabriel Sandu rostește adevărul

Adevăr pe care am să-l reformulez simplu și răspicat.

Cetățenii României sînt îngenunchiați prin metoda abuzului judiciar. Ramura statului care are misiunea de a exercita actul de justiție, în urma căruia ar trebui să se împartă dreptatea conform legii și fără discriminare, este folosită ca un instrument de terorizare a individului și de destructurare a vieții politice și economice a statului.

La comandă externă au fost inventate sau dotate cu puteri supradimensionate instituții ale ramurii judiciare care scapă de sub orice control. Indivizi ajunși în mod suspect în poziții cheie ale aparatului judiciar devin intangibili, inclusiv în situații în care intervin direct în zone în care le este interzis accesul, conform separării puterilor în stat.

Aberațiile și abuzurile judiciare nu se limitează la departamentul, stat în stat, DNA sau la procuratură, în general, ca acuzator din oficiu. Cangrena a cuprins și corpul judecătorilor și, în special, acele curți cu rol de arbitru suprem.

Despre CSM nu mai amintesc, doar o societate profund și deliberat îmbolnăvită, de decenii, nu mai observă aroganța dementă, pur și simplu, cu care organismul respectiv dictează linii de conduită parlamentarilor sau altor persoane ce dețin funcții publice sau chiar jurnaliștilor, acționînd ca o formă de cenzură absolută.

Domnia judecătorilor cum am denumit-o, preluînd un termen consacrat, se întinde ca un prevestitor nor negru deasupra noastră, viciind nu numai actul de dreptate, dar și înțelegerea valorilor etice ale cetății.

Dacă nu ar fi tragic, ar fi amuzant. Tribunalele poporului funcționează chiar în clipa în care scriu, nu le vedeți pentru că faceți, toți, parte din spectacol, doar că nu se aude decît vocea celor care strigă „la moarte, la moarte”, celorlalți li s-a tăiat sonorul.

Se spune că cea mai mare victorie a diavolului constă în inducerea iluziei cum că nu ar exista. Oare atunci cînd ajungi să-l dai ca exemplu de moralitate cum s-o numim ? Supremă prostie, poate ?

„Autodetonarea” lui Becali

Așa a descris S.R. Stănescu uimitoarea întîmplare pe care tocmai o văzurăm. De fapt, auzirăm. (Nu mă pot concentra, mă tulbură panseurile lui Prună… hai, că mi-a trecut.)

Gelu Vișan înregistrează o convorbire telefonică cu Becali în care Gigi admite, practic, că îl șantajează pe Vișan cu scoaterea afară din casa pe care, recunoaște fără nuanțe Becali, a răscumpărat-o deliberat de la executorul judiciar, refuzînd să-l ajute direct cu bani cînd Vișan i-a cerut acest lucru.

Condiția ca Vișan să nu fie dat afară din casa devenită proprietatea lui Becali ar fi fost menajarea Coldruței (= Kovesi + Coldea) pe care Vișanul se pornise să-i atace.

SRS observă că există o puternică similitudine între denunțul lui Ghiță și acțiunea lui Becali. Odată devenită publică, aceasta din urmă seamănă cu o operațiune sinucigașă în care atentatorul moare cu victimele/țintele de gît <- reproduc spusele lui SRS.

Interesant.

Observație.

Multora le e frică de Becali. Mult prea frică.

Poate că au dreptate. Mă gîndesc că un ministru al apărări și un șef de stat major au făcut mai multă închisoare decît Becali cel ce se lăuda public cum că banii grei i-a făcut grație comanditarului care l-a folosit pe el ca intermediar în afacerile cu terenuri, comanditar în fața căruia nici un guvern românesc (mă rog…) nu a crîcnit, ba chiar unii acceptă și închisoarea, la o adică, decît să nu execute ordinele.

Pînă și americanii au folosit mafia italo-americană ca să debarce în Sicilia, iar aici privim mai sus de americani, bieții de ei. 30 de ani mai tîrziu, Italia tot sub mafie. Mă întreb dacă astăzi… dar mă scutur de gîndul cel rău. Justiția va triumfa, ce bandiera rossa mea !

Se va consolida ocupația străină după alegeri ?

Beneficiarul de la Cotroceni al loviturii de stat psyop-facebook din 2014 are tupeul (sarcină de serviciu la agenți) să-l acuze de obrăznicie pe Tăriceanu, în vreme ce îi dictează lui Cioloș (tupeu mic, ambiții mari… pentru alții) să anunțe formal că face parte din aceeași tabără cu el (secretul lui Polichinelle).

Toate acestea proclamîdu-se din mijlocul taberei ce îl susține cu o monotonie nord-coreeană, disciplinat tembelizantă, de partid unic, tabără care, altfel, e compusă din partidul obrăzniciei absolute (și nimic altceva), găunosul PNL mereu cu coada pe sus, partid împănat suplimentar cu numeroși tupeiști ultra-aroganți veniți odată cu PDL-ul cel modest, la care se adaugă, mai nou și în pripă, făcătura sans peur et sans… honte a celor doi – Clorotilda & Nicu-micu. Bulan, nu glumă !

Neamțul adună zilnic motive pentru a fi demis (da, se poate trece direct la această măsură în cazul trădării). Ultima porcărie (e drept nu am verificat de cîteva ceasuri) o reprezintă comentariul cu privire la demisia lui Blaga de la șefia partidului. Un amestec direct, absolut neconstituțional, în politica unui partid. Acest individ se face că nu înțelege că președintele nu are voie să facă aprecieri și să acorde bile albe sau negre unui partid politic. Nu are voie nici să laude nici să critice, are doar dreptul și obligația de a sesiza devierile de la respectarea constituției. În nici într-un caz nu are dreptul să trimită înspre opinia publică probe-test, antidemocratice, pescuite din puturoasa fiertură a filozofiei de maidan sorosiste.

Johannis însuși confirmă, prin comportament, imensa aroganță a celor ce îi învîrt cheița din exterior și care se cred despoți în fața cărora nimeni nu are voie să crîcnească.

Politica PPE, un fel de partid transnațional, mai puternic coordonat și cu reguli mai stricte decît o internațională, e identică cu intențiile lui Soros pentru spațiul european. Nu există nicio contradicție între noul imperialism german de culise, care mizează pe ciulamaua UE pentru a anihila națiunile rivale, gloabalismul sorosist ca metodă de destructurare a națiunilor mai mici din estul euuropean și politica externă americană, confiscată de aproape două decenii de cabala neoconservatoare, adeptă a globalismului de diktat și confruntare militară (pentru impunerea democrației, desigur).

Cu alte cuvinte, avem inamici redutabili,extrem de puternici, dar în același timp detestați atît la nivel global cît și în țările, puternice, în sînul cărora și-au făcut sălaș otrăvit. Oricum ar fi, nu avem de ales, trebuie să luptăm pentru că țara e a noastră, nu a veneticilor puși pe jaf.

Cît despre carcasa liberalismului… spiritul gregar, încazarmarea reducționistă, aproape retardată, manifestate exact de cei care se pretind o sumă de individualități puternice aproape că te lasă perplex. Aproape, dacă te-ai născut ieri. Altfel, boala e veche, frustrările mari și permanent necompensate. Liberi cu voie de la poliție. Ce lași mărunți !

Să-i ofticăm suplimentar pe căcăcioși.

Există o variantă mult mai dramatică într-unul din spectacolele lui mai vechi, aici însă avem beneficiul prezenței muzicale a lui Gilad Atzmon.

La voilà :

În vremea asta, Deutsche Bank e pe butuci (o să vedem funduri europene nu fonduri ueuropene, dar ăsta ar fi baiul cel mai mic) iar americanii cu rușii sînt la cuțite în Siria, poate electoral, poate nu(clear).

Banda Soros de aici trebuie eliminată urgentissim pentru că vine prăpădul și exact jegurile astea nenorocite nu ne trebuie la pîrghii. Sinucidere națională garantată.

Trezirea !

Sarabanda haimanalelor

Schimbarea stăpînilor, bucuria nebunilor. Experiența ne învață că se vor găsi unii mai răi și mai ticăloși. Ca la noi.

Totuși…

Satisfacția dispariției din schemă a unei mari haimanale există și ea.

Cînd va fi debarcată haimanaua de Kovesi ? Ambasada americană poate fi lăsată să spumege, deși nu-i crede nimeni, pentru că marea cupolă CSMistă încă nu e amenințată. Încă. Cheoaveșe se mai găsesc. Ca și mereui. E adevărat, din nefericire, dar putem spera.

Afară cu Kovesi !

Ce tupeu și pe abuziva asta ! Zice că e atacată, hărțuită, cică. Adică instituția, adică „noi sîntem DNA”. La psihiatru fusei ? O declarație de război împotriva statului român din partea bandei sorosiste, care se baricadează în instituțiile statului precum legionarii la lovitura de stat. Antonescu i-a făcut cu muci, dar rămîne nereabilitat, că, deh, a supărat prea tare pe stăpînii străini. Pentru mucoasele astea acre nu e nevoie chiar de un Antonescu, cu toată nocivitatea lor dovedită.

În așteptarea desființării CSM și restructurării radicale a DNA, cu subordonarea clară față de parchetul general și ministerul justiției, cu răspunderi foarte clar delimitate. Și cu tragerea la răspundere de rigoare.

Afară cu haimanalele ! Occidentul, chiar și cel foarte apropiat, și le poate lua înapoi/extrage imediat. Să le dea și onoruri, dar pe banii lor. Oricum le merită, la cît rău au reușit să facă aici.

Afară !

Instigatorii Kovesi și Johannis

N-au trecut cîteva ore de la postările anterioare pînă ce, cu precizia lipsei de improvizație, protestatarii se adunaseră la acțiune de seară împotriva parlamentului.

Actul de protest fiind unul legitim, indiferent de motiv, dacă se exprimă în limitele legii, desigur, ar trebui să nu mai lase loc la comentarii.

Doar că nu avem de a face cu un protest onest. Nu mă refer la durerea unor părinți speculată de niște ticăloși. Mă refer la acțiunea concertată împotriva parlamentului național.

În ultimele zile, doi incitatori periculoși tulbură grav ordinea constituțională. Cei amintiți în titlu, cu un plus de gravitate pentru funcționara statului Kovesi.

Nu au niciunul dintre ei dreptul să interpreteze, să conteste, să eticheteze o decizie a uneia din camere. Nu au dreptul să sugereze o linie de acțiune sau o conduită pentru membrii parlamentului.

În cazul lui Kovesi interdicția este absolut obligatorie, iar individa trebuie demisă imediat.

În cazul lui Johannis, pe partea în care susține că ar dori să vadă modificări constituționale, în viitor, cu privire la imunitatea celor aleși, are dreptul să-și exprime punctul de vedere. Nu are însă niciun drept să se exprime, din funcția de președinte, nu ca particular la o bere, asupra calității morale sau asupra presupuselor vinovății ale membrilor aleși ai celei mai importante instituții politice a țării.

Amîndoi au incitat opinia publică împotriva parlamentului, ca instituție, atacînd-ul in corpore.

De o maximă gravitate ar fi revenirea asupra votului în cazul Oprea, echivalentă cu cedarea la o presiune ilegală și nelegitimă.

Chiar și demisia lui Oprea în actualul context ar reprezenta un act iresponsabil, dar fiind vorba, la limită,  de un act de voință persoanală, asta e, ne putem face că ignorăm presiunile asupra persoanei. Nu însă și asupra parlamentarului.

Cei doi instigatori nu acționează la întîmplare, observație care nu poate scăpa niciunei persoane cu un minim interes pentru cele ce se întîmplă de la lovitura de stat feisbucistă încoace.

Cazul Oprea e o supă reîncălzită preelectoral, ceea ce nu ar fi complet anormal în spiritul jegos al campaniilor electorale, doar că implicarea procuraturii și a președinției transformă totul într-o violare flagrantă a ordinii constituționale.

Evident că Johannis, de exemplu, e gata să renunțe la imunitate. Doar de asta a fost fb-ales. Ce-mi pasă mie de persoana fizică Johannis ! Individul ar vrea să elimine măsuri de protecție absolut necesare pentru existența separației puterilor în stat și, în același timp, pentru menținerea ierarhiei normale într-o republică democratică, cu instituția reprezentanților aleși – parlamentul – la conducerea cetății.

Evident că instigatorii, împreună cu compania de sunete a noului PNL, la care se alătură din frică sau vinovat și cîte un Dragnea, fac ce fac și tot împing în față, ca pe o acută necesitate, tot felul de bazaconii care ar trebui, musai, să ducă la modificarea constituției. Constituția fiind realmente ultimul obstacol înaintea dezintegrării definitive a statului român. Dar de ce bazaconia să nu fie și extrem de ticăloasă ? Păi, nu ? Păi, da, taică Soros.

Nu insist pe imbecilitatea ideei de anulare a imunității parlamentare. Unii și-au pierdut capul (prin tăiere, nu prin îndoctrinare de 3 luni peste baltă sau la Budapesta) pentru a apăra dreptul celor care vor veni după ei să facă legi fără amenințarea satîrului regal (după vremuri se înlocuiește regal cu forma de despotism adecvată).

Oribil. Iar cei doi instigatori, nu numai că nu sînt arestați – Kovesi sau definitiv compromiși politic – Johannis, ne sînt prezentați drept repere de moralitate și de exercitare onorabilă, ba chiar competantă, a funcției. Lumea lui Soros.

Lovitura de stat permanentă – aurul

Aici e buba. Veche.

Singura, oricît de firavă, protecție pe care o aveam și noi. La trecut. S-a dus, rezerva e prin alte părți. Adio.

Lucrarea altor globaliști, mai vechi, probabil seculari. Doar că pică prost, tare prost. Se credeau foarte deștepți și s-au încurcat cu haimanalele, aparent utile, la un moment dat, care au zăpăcit o mare parte a planetei, azi. Acum pînă și masoneria asta veche dă în bîlbîială cînd vede ce a ieșit.

Așa se face că trilăturalnicul Isă însuși  e luat la bumbăceală. Foarte bine. Foarte rău că pe noi nu ne mai încălzește cu nimic.

Cu alte cuvinte și în concluzie (pentru toate cele 3 postări). Ne prinde criza cea mare și cu curul gol și cu mintea la plimbare și cu casa vraiște.

Lovitura de stat permanentă – componenta externă

După comportamentul de cîine bătut al lui Dragnea (cotarlele peneliste nici nu mai contează, atît de ridicol servil se manifestă) se vede clar că presiunea vine de sus și nu există mai sus decît ambasada din SUA (nu a SUA, pentru că diplomația americană a fost hijacked de o grupare ideologic identică cu gruparea sorosista ce a reușit, în sfîrșit, să preia puterea în România).

În mod normal, organizatia sorosista din DNA, CSM și prezentă în alte cîteva puncte cheie din sistemul judiciar ar fi măturată rapid, chiar fără mult tam-tam. Dar nu. La fel de radicală, gruparea globalistă din cadrul căreia face parte secta sorosistă (bună comparația lui Ponta, mă oftic că nu mi-a trecut mie prin cap) și care îi asigură spatele acționează cu o ferocitate invers proporțională cu gradul ei de legitimitate (care e zero).

Nesupusă controlului democratic, de fapt complet străină de orice concept democratic, de reprezentativitate prin vot, de transparență a scopurilor și metodelor, gruparea globalistă (neoconservatoare în SUA, comunitaristă în vestul Europei, sorosistă în coloniile est europene) acționează numai prin infiltrare și subminare . Așa s-a întîmplat și în SUA, de a ajuns Kerry, nominal șeful diplomației americane, să fie bătaia de joc a propriei instituții, condusă, în fapt, de globalista Nuland.

Așa se explică și alianța contra naturii dintre Germania și SUA cînd cu alegerile. Germanie care, iată, se înjunghie cu SUA prin pumnalele otrăvite Deutsche Bank și Apple. Cum e și normal, pînă la un punct. Există interese naționale diferite și acum au venit vremuri de mare criză, din nou, oricît capac s-a pus și oricît de bine a fost în haită cînd vremurile erau mai bune (pentru ei), acum scapă cine poate.

Scapă cine poate, dar cine ne scapă de globaliști, amestecați distructiv în toate ?

Criza va exploda, curînd, posibil să ducă la război mondial. În acest context operează kovesiada de la noi, care încearcă să susțină și să prelungească, o mînă spală pe alta, agonia unei guvernări antinaționale. Cumva pe pilot automat și cumva degeaba. Pentru că, atunci cînd criza va izbucni violent, nu te poți baza pe caricaturi de prune fierte in cazanul sorosist, nici ca glumă proastă. De asta sînt sectă, știu, lumea reală nu e specializarea lor.