Titlul se vrea șocant, dar în ziua de azi un politician trădător a devenit o prezență comună. Mult mai interesant conținutul, valabil dincolo de Macron sau chiar de Franța. Totul e construit mult mai simplu, mai nenuanțat decît ni se pare adesea. Restul e doar zgomot.
Dincolo de Macron sau de Iohannis… Păcat că cei și ceilalți, care se mai opun, inclusiv Le Pen, J. Corbyn, sau grecul de stânga, par să spună vorbe doar ca să câștige. Nu văd soluții economice la ei. Mă gândesc și mă tem că există posibilitatea ca și aceștia să fie oamenii lor, doar cu alte texte. Un fel de „win-win situation”. Uitați-vă la stânga noastră câștigătoare – zici că-i beată, însă nu de victorie.
Tsipras e vîndut, Corbyn e probabil onest, dar mult prea ideologizat, Marina nu cred că s-a vîndut, doar a avut parte (și va mai avea) de un anturaj adesea suspect (chiar și bărbatul ei) și nici nu se ridică la valoarea lui taică-său.
Programul FN, din cîte am înțeles, nu am mers pînă la a-l citi, pare să fie cel mai elaborat. Principala critică care i se aduce nu-mi pare deloc una valabilă, anume că nu va putea aplica, de exemplu, prioritatea națională pentru că Franța e legată prin tratatul UE și euro să ofere același tratament și celorlalte țări membre. Poate, dar tocmai de aici vine și nevoia de a ieși din UE (și euro). De fapt, toți șantajiștii nu fac decît să radicalizeze tabăra anti-UE. Dacă absolut nimic rațional, logic, de bun simț nu poate trece din cauza otrăvii fundamentale a tratatului, dacă nu există decît calea unică a integrării fără crîcnire, confrom unui plan asupra caruia plebeii nu au nici cel mai mic cuvînt de spus, dacă nu auzi decît amenințări cu represalii dure, atunci va veni și ziua în care furia va întrece frica, iar dorința de a acționa va întrece nevoia de stabilitate a oamenilor normali, care trăiesc în realitatea crudă, nu în aburii ideologici ai fanaticilor și năimiților.
Deja s-a mai trecut un prag atunci cînd Theresa May a declarat că, la o adică, cu acord au ba, Anglia va finaliza Brexitul. La care UEa a supralicitat cu cecul în alb dat Irlandei de Nord, dacă se rupe de Regatul Unit și se lipește de Irlanda, o nouă confirmare a marelui pericol pe care îl prezintă această structură teroristă pentru statul națiune.
Îndobitocirera tinerilor cu ajutorul rețelelor de socializare și „ieșirea naturală” a celor vârstnici – ultimii normali – pare un obstacol de netrecut pentru omenire, din punctul meu de vedere. Experimentul social (cum să-i spui altfel???) #rezist, unde s-a întins coarda până la cotele cele mai ridicole, grotești chiar și penibile, ne-o demonstrează cu vârf și îndesat.
Dacă un lider onest, CURAJOS și înconjurat de oameni loiali și pregătiți se apucă de o treabă, mă tem că degrabă nu mai are cu cine s-o facă! Vom vedea ce vor vota francezii. Mă tem că-l „vor face” să câștige pe gerontofil, dacă #rezistenții lor nu vor fi destui. Vom vedea.
Pur și simplu am uitat de dezbaterea Le Pen – Macron. Înțeleg că a fost slabă. Toți se întrec să dea vina pe Marine (A. Năstase chiar m-a enervat cu comentariul de pe blogul său – un conformism strict, de tip masonic – tristă figură). Posibil ca Le Pen să fi ales, din nou, o tactică slabă. Totuși, insistența cu care vor să facă din acest Macron ceva, el nereprezentînd absolut nimic, mă face să cred că sistemul e mai mult decît iritat.
Bine, nu cîștigă Marine. Și după aceea ? Pînă cînd vor întinde coarda ?
Idiocrația juvenilă (la minte, în buletin așa și așa) va trebui să se descurce singură curînd. Atunci prostia o să doară crunt. Unii se vor trezi. Altfel, poate că a venit vremea să dăm stingerea pentru nația română și nu numai. Ar fi păcat, dar un păcat ar fi și să ne credem nemuritori fără a face nimic pentru a merita să fim.
Mie nu-mi plac extremele deloc. Atunci când a câștigat Băsescu împotriva lui A. Năstase, toată lumea era euforică, entuziastă, votaseră schimbarea, bla, bla, bla… Mie nu-mi plăcea de el din cauza discursului radical, se hăhăia ca un bețiv și mai apoi am înțeles că nu m-am înșelat – chiar la Revelionul care a urmat a băut direct din sticlă pe o scenă, în public. Căci noi nu știam atunci mare lucru despre el, dar era clar că era un necumpătat. De unde să știm că era și vândut?
Le Pen poate avea cele mai bune intenții, însă nu înțeleg ce a oprit-o să-și angajeze niște consilieri de meserie? Chiar dacă au marșat ( de la partid) pe acest discurs naționalist cu „oarece” nuanțe extremiste, mizând pe o anumită parte a electoratului, o pregătire mai serioasă despre partea economică nu avea cum să le strice. Îi suspectez în cel mai serios mod că nu s-au gândit până aici, îi suspectez că NU au crezut în victoria lor din primul tur! Numai așa pot să-mi explic scăparea. Și din nou, asta arată slăbiciune și neseriozitate din partea lor – nu poate fi doar decizia și responsabilitatea lui Le Pen.
Înclin, personal, mereu spre naționalism, dar fiindcă am copii, mă aștept și la soluții economice clare, la o viziune pașnică în ceea ce privește stabilitatea socială. Nu aș fi votat, probabil. Și bărbatul meu, extremist și el în felul lui, la aflarea rezultatelor din primul tur, a tras concluzia că francezii au de ales între un bou și-o belea.
Pe de altă parte, Franța este un „purtător de drapel” în UE. Rezultatul va fi un mesaj și un semnal important pentru întreaga lume, nu doar pentru UE. Devine interesant și plin de surprize. Pe cuvânt că mi-aș lua floricele, dar nu mi se pare distractiv deloc.
P.S. Vom vedea ce spune A. Năstase despre cartea lui Macron. Să nu ne grăbim.
Da, se pare că nu a nimerit bine cu consilierea.
Nu partea economică o va pierde pe Le Pen. Din cîte am înțeles, programul economic FN e solid, dar Marine nu a fost considerată drept cea mai calificată să-l prezinte/explice. Tocmai pentru că nu e atît de calificată. Nici nu văd de ce ar fi trebuit să pună accentul aici și, mai ales, unde să facă asta, pe platourile televiziunilor sistemului !? Oricum ar fi dat-o, nu avea cum să iasă bine. Dacă insista pe o discuție de substanță pe teme economice, i s-ar fi reproșat că are un discurs neatractiv, prea complicat, etc. Dacă ar fi ales cîteva idei pe care să le prezinte scurt, simplu, s-ar fi expus imediat la ricanările prostești ale „moderatorilor” care ar fi descoperit imediat o pată în soare. Soliditatea argumentelor economice poate fi un atu pentru partid, dar tot nu ar fi suficient pentru a răzbate prin haosul emoțional mediatic alimentat sistematic pentru a anula impactul dezbaterii, orcărei dezbateri, care ar trece dincolo de atacuri la persoană.
Aș reașeza problema FN/Marine Le Pen reamintind o evidență. De ce să sperăm la o lămurire, la o decantare la care să se ajungă pe altă cale decît o revoluție atunci cînd pe Macron îl sprijină total Hollande și Valls, chiar dinainte de primul tur ? Ce electorat întreg la cap ar alege un nou Valls-Hollande ? Et pourtant.
Partea de electorat nehotărîtă nu este nehotărîtă pentru că înțelege prea bine politică și economie (aceasta e cel mult o minoritate mititică). Sînt nehotărîți fundamental, complet superficiali – după cum ai menționat în al doilea comentariu – în așteptarea unui stimul imposibil de fabricat chiar de laboratoarele psyop perfecționate din vremea noastră. Nehotărîții fundamental au pretenții, nu au modestia de a recunoaște că nu se pricep și atunci se ascund în spatele proastei calități pe care au identificat-o în candidați. Lucru ce poate fi adevărat, adesea, în privința inteligenței, pregătirii sau corectitudinii morale. Doar că prin acest mod de evaluare cu pretenții se face abstracție de unda purtătoare pe care se situează diverși candidați. Pot fi mediocri din toate punctele de vedere, dar dacă reprezintă adevăruri fundamentale ale momentului istoric în care se află societatea, concentrarea atenției pe valoarea individului se poate dovedi o perversitate a gîndirii. Evident că, dacă nu poți manipula total, o abatere de atenție atît de „naturală” va fi totdeauna speculată cu succes de păpușari.
Acestea fiind zise, Le Pen tatăl e un om politic adevărat, meseriaș, mult peste fiică. Probabil Marine îl va întrece cu mult ca scor. Nu mă contrazic, mie îmi este evident că ștacheta foarte înaltă pe care o pun nehotărîții fundamental nu are legătură cu dorința lor de a-l alege pe cel mai bun, ci cu nesiguranța propriilor opinii. De ude și complacerea, totuși liniștitoare, cu alegerea „răului cel mai mic”. De unde și rezonanța mult prea facilă la acuzele și mai facile de extremism. Le oferă liniștea mentală… necesară. Din acest motiv, cînd se va impune o schimbare adevărată, probabil va fi una radicală, extremă dpv al „alegerilor” anterioare. Măsoară de 10 ori și taie o dată. De acord, Cu condiția să măsori materialul din care vrei să tai, nu pe altul.
„De ce să sperăm la o lămurire, la o decantare la care să se ajungă pe altă cale decît o revoluție atunci cînd pe Macron îl sprijină total Hollande și Valls, chiar dinainte de primul tur ?” – Aveți dreptate mare de tot cu Revoluția!
Despre „ se ascund în spatele proastei calități pe care au identificat-o în candidați” – Macron, înafară de faptul că este un frumușel, nu văd ce calități are. Iar un creștin și un om „de modă veche” i-ar putea găsi o grămadă de hibe la cea mai scurtă aruncătură de privire. Sunt adepta cunoașterii vieții personale a tuturor candidaților pentru că ce poate vorbi mai bine despre moralitatea, stabilitatea psihică și emoțională, corectitudinea, cumpătarea, loialitatea unui om decât felul în care acesta alege să-și trăiască viața?
Și asta ne duce cu gândul direct la valorile unei societăți! Rezultatul votului ne va spune multe despre valorile noii ordini mondiale infiltrate pe nesimțite în societate. Și dacă majoritatea electoratului are alte valori decât cele despre care mai credem cu naivitate că persistă, că sunt imuabile, atunci s-a terminat. S-a zis cu noi!
Citesc (azi sunt liberă) cartea lui Al. Dughin „Despre eurasianism”. Foarte interesant. S-ar părea că rușii fac revoluții cu mai mult talent – te invită și te conving, manipulând pe ici, pe colo, chiar și pe dincolo, dar convingător și soft.
„Sunt adepta cunoașterii vieții personale a tuturor candidaților pentru că ce poate vorbi mai bine despre moralitatea, stabilitatea psihică și emoțională, corectitudinea, cumpătarea, loialitatea unui om decât felul în care acesta alege să-și trăiască viața?” În măsura posibilului. Depinde de onestitatea surselor de informație cît de corect va fi schițat portretul respectivului.
„Rezultatul votului ne va spune multe despre valorile noii ordini mondiale infiltrate pe nesimțite în societate.” Cred că știm răspunsul. Reprezentarea valorilor tradiționale în mintea cetățeanului mediu de azi = varză. Cetățeanului… bine ar fi să-și asume rolul de om al cetății, cu responsabilitățile de rigoare. Bine ar fi, doar că… nu.
„Și dacă majoritatea electoratului are alte valori decât cele despre care mai credem cu naivitate că persistă, că sunt imuabile, atunci s-a terminat. S-a zis cu noi!” Adevărat. Cred că încă se mai joacă, pe muchie, dar se joacă. Altfel, vine resetarea finală. Semne ar fi destule. Îmi permit totuși această insulă de optimism ultim în marea de scepticism în care mă scald.
Și eu cu optimism. Deocamdată.
Schița portretului? Nu! Căsătorit, divorțat, copii buni sau răi, are sau n-are, câte neveste, ce fel de neveste, gay, prieteni, beutură, țigare, prietenii cu vedere la public ce fel sunt etc., se pot trage o mulțime de concluzii din aceste informații. Nu trebuie să se ducă la o cantină a săracilor cu echipa de filmare în spate ca să pună borș în farfurii. De fapt, și electoratul are nevoie de creier ca să descifreze asemenea informații. Până la urmă, tot la manipulare mediatică ajungem…
Despre Dughin. Mi-am adus minte de o imagine care mi-a răsărit în minte cînd îl ascultam, la un moment dat, pe internet. Mi s-a părut că imperialismul rus a găsit în (sau prin) formulările lui măsura de aur a imperiului bizantin de început, cel care a salvat Roma veche, a impus creștinismul și a inventat feudalismul adevărat. La fel ca Bizanțul care nu mai era Roma cea omnipotentă, dar o sintetizase pentru a-i mai da 1000 de ani de viață, Rusia de azi pare să-și cunoască limitele, filozofic vorbind. Ambiția integratoare rămîne însă mare, prea mare, iar rolul de a 3-a Romă (formula rusă de mesianism politic) nu știu cît de departe de hybrisul imperial comun se află.
Cred că neamțul nu va înțelege/accepta componenta spirituală care ar putea face din dughinism (sau eurasianism) ceva dezirabil. Fără neamț nu se poate, cu neamțul nu cred că mai au loc națiuni mai mici. De altfel, cred că Germania modernă a fost inventată pentru a se bate cu Rusia creștină. Drumul de la sfîntul imperiu roman de națiune germană, cu toate limitările lui, la cele 2 războaie mondiale (ruso-germane în componenta lor cea mai dramatică) pare ceva plănuit.Tot în Germania s-au întrupat și maturizat cele două ideologii anticreștine pe față, iar acum tot Germania reprezintă pilonul formei insidioase (ueismul) de societate structural decreștinată. Nu văd cum s-ar putea alia cu o Rusie presupus încă păstrătoare a valorilor creștine. Ar mai trebui ca Rusia (și oricare altă țară) să găsească antidotul la tentația jeanșilor și a coca-cola, ca simboluri ale armelor care au prăbușit pînă și sistemul sovietic (devenit ineficient dpv de propagare al răului) și care pot prăbuși orice sistem ce nu face idol din materialismul cel mai pur și dur.
Are grijă Dughin de morala subiecților săi: „Cel dintâi principiu al filosofiei eurasianismului este patriotismul erotic (!!!!! n.m.). În conformitate cu acesta, poporul apare ca manifestare a absolutului: filosofia eurasianistă îl percepe ca pe o valoare supremă” Urmează o argumentare cam empirică, nu chiar ireală, dar… Spre concluzii, despre popor: „„Trebuie să-l simțim cu măduva oaselor, cu sângele nostru, cu genele noastre. El se află în măruntaiele noastre și în jurul nostru.Iar noi suntem doar niște purtători sacri ai energiilor poporului nostru spre viitor”
Să nu uităm că tehnologia a ajuns și acolo, îndobitocirea, sau dimpotrivă, genul acesta de sensibilizare cu ideile lui Dughin se poate implementa ușor. Vom vedea!
La conu' Mişu 
Lasă un comentariu