Tartorul principal

Să nu credeți că nu-mi cunosc haimanalele. Mai greșesc eu, unele se mai schimbă. Dar am haimanale care nu mă păcălesc, nu se vor schimba niciodată și pe care le urmăresc pe tot terenul, pînă la capăt.

Nemernicul Hrebenciuc este principalul tartor, după 2000, din politica românească. Exista dinainte, dar atunci a urcat în ierarhie, promițînd și demonstrînd apoi că poate anihila expresia politică a naționalismul românesc, că poate influența hotărîtor rezultatul alegerilor și sistemul electoral în sensul subordonării României. A fost ajutat, desigur, iar foile și gurile care l-au gîdilat cu apelativul de „eminență cenușie” au produs această gravă exagerare (dpv intelectual) pentru că așa trebuia să se creadă. Nu numai de către popor.

Putere a avut și are în continuare. L-a „făcut” pe Geoană sau l-a reales pe Băsescu, depinde cum vreți să priviți. A ținut și ține „grupul de la Cluj” ca pe o balegă rău mirositoare în ograda pesedistă, cu scopul de a slăbi permanent sprijinul electoral al acestui partid în Ardeal, „regionalizîndu-l” de peste un deceniu ca să fie la mîna UDMR. Aceiași șmecheri care au terminat ultimul referendum – circul dat de curtea constituțională s-a redus în ultimă instanță la cifrele furnizate de Rus, ministrul de interne străin total de interesul declarat al USL, dar nu și de Hrebenciuc. Același Rus care a patronat, în 2003, referendumul pentru prima modificare criminală a constituției. A doua se pregătește în regim de urgență pentru 2013.

Hrebenciucul a contribuit decisiv la zăpăcirea sistemului electoral, lăsat pe mîna lui la nivelul PSD și, de acolo, a exercitat și exercită o influență decisivă în întreg restul bulucirii politice. Acum vrea vot proporțional la loc, așa cum era normal, și dacă nu exista o asemenea haimana crîncenă am fi avut demult și mica adăugire care ar fi legat parlamentarul de partidul pe listele căruia a candidat. Am fi evitat multe astfel. Nerușinarea însă e maximă, haimanaua care a contribuit decisiv la jaful de vot uninominal are un tupeu extrem.

A fost permanent avocatul UDMR împotriva forțelor naționale. Consecvent, își joacă rolul fără răgaz, feroce.

Obligat de semnul fiarei iese în față și mărturisește (reproduc din „ziarul unguresc de limbă română” care ne traduce din Gîndul Live):

De altfel, colaborarea parlamentară cu formaţiunea condusă de Kelemen Hunor a fost invocată de Viorel Hrebenciuc care nu vede o problemă nici în cooptarea la guvernare a maghiarilor, în ciuda opoziţiei afişate până acum de PNL, menţionează sursa citată.

„Este foarte bine că maghiarii vin la Bucureşti şi nu merg la Budapesta. Nu ar fi mare lucru un post în guvern”, a spus liderul PSD.

Întrebat dacă anunţul lui Victor Ponta, din seara alegerilor, privind începerea negocierilor cu UDMR a fost un semnal pentru PNL, Hrebenciuc a spus că liberalii nu au de ce să fie nemulţumiţi pentru că a fost vorba de fapt de „un semnal pentru Traian Băsescu”.

„A fost un semnal pentru Băsescu dacă ar fi încercat să facă ceva ca în 2008”, a spus Hrebenciuc.

El a adăugat că în seara alegerilor nu se ştia exact dacă majoritatea pe care o va obţine USL va permite modificarea Constituţiei, drept pentru care a fost lansată invitaţia pentru UDMR.

„Va fi o colaborare parlamentară”, a mai spus Hrebenciuc.

NU. Nu e nici o diferență, nu există colaborare parlamentară sau participare la guvern fără trădare automată a intereselor românești în contextul trîmbițat de usliști, prioritatea nr. 1 conform ierarhizării lor, anume modificarea constituției. Da, vorbim despre regionalizare aici, nu despre eficientizare și dezambiguizare. Colaborarea oficializată, anticipat, cu UDMR înseamnă trădare de țară.

Nu v-au votat oamenii ca să vă jucați interuslist între cooptarea UDMR la guvernare sau „doar” (e mai gravă) cooperarea parlamentară. Nu crede nimeni prosteala asta. Oricum, ce boi în PSD dacă acceptă rolul negativ, spre deosebire de PNL căruia, cică, îi pute alianța cu UDMR, dar, dacă alianța USL o cere…

Nu știați rezultatul, de-aia se căca pe el Ponta la juma’ de oră după încheierea votării !? Tu-v-aș…

A decis Hrebenciuc pentru milioanele de proști (mă includ, stați liniștiți cei ce citiți; n-am vrut să votez USL, dar asta nu mă pune deasupra) ? Tot ce se poate, doar a mai făcut-o.

Mai grav, cîți vor accepta diversiunea lăsîndu-se „frăgeziți” pentru a privi mai cu blîndețe porcăria care ni se pregătește prin schimbarea actualei constituții ?


Comentarii

2 răspunsuri la „Tartorul principal”

  1. Deci totusi fara UDMR la guvernare…

    Inseamna ca Ponta are o tactica de guerilla buna. Actioneaza extrem de rapid si flexibil, iar daca vede ca nu are sanse de castig se repliaza la timp. O fi totusi un mic Che, iar rezervlele mele pe care inca le mai ma in ce il priveste or fi nefondate.

    Inainte de a fi desemnat PM, Ponta a fluturat UDMR-ului guvernarea pe la nas. Prin asta a aratat si stapanilor populari de la UE ca e elev silitor, si face chiar si niste exercitii in puls (foarte probabil ei ii cerusera la modul politically correct sa nu excluda UDMR din politica romaneasca, sau cam asa ceva), iar aceasta atitudine i-a adus non-combatul stapanilor. Dupa ce a ajuns si formal la putere, a revenit la litera si nu la spiritul cererii. De remarcat si mingea ridicata la fileu de PNL.

    Sunt curios care va fi reactia stapanilor, daca vor inghitzi… galusca si vor intensifica propaganda anti-Ponta si anti-romaneasca sau vor sponzoriza o radicalizare a UDMR. (caz in care Ponta va trebui sa ii „linisteasca” cu alte avantaje lucrative 😉 )

    P.S. Mircea Badea se bate cu caramida pe piept prin spatiul virtual ca ei au determinat asta. Interesant ca un cinic nihilist ca MB crede totusi in democratie. 😉

    1. conumishu

      „Ei” au fost, de fapt, el, Mircea Badea, dacă trebuie să poarte un nume. A fost declanșatorul, era eu, ăsta care scrie pe aici, era… milioane. Împotriva lui Ponta. Un Badea negru de furie și hotărît, sătul de manipulări și de… bizantinism (sînt prea blînd). A fost șarja de la Robănești, fără victime, dar cu același tip de curaj, cu același „ducă-se în p…. mă-sii de viață”, negîndit neapărat cu astfel de cuvinte, a fost paharul plin care nu a mai suportat o picătură, a fost chestia aia pe care n-o înțelegea ofițerul neamț rănit din „Ultima noapte de dragoste…” despre români, artileria nu intervine niciodată la timp pentru noi, din cînd în cînd ne aruncăm înainte, trebuie, fie ce-o fi.

      Indiferent cine profită apoi, indiferent cum se repliază cei ce au fost surprinși și înfrînți, fără momente din acestea nu mai erau de mult români pe aici. Victoria lui Badea sau a lui Ghișe nu e cea imediată, cînd vine și aceea, victoria e înțepătura ce trezește și limpezește, care aduce aminte că nici unul dintre cei care stau sub supusă și nedorită ascultare nu e de fapt singur. Victoria lui, a mea, se numește „proliferarea” românismului. Indiferent de „purtător”.

      Ponta…

Lasă un comentariu